Legea și credința
31O, galateni fără minte! Cine
v‐a fiermecat
pe voi înaintea ochilor cărora Isus Hristos a fost zugrăvit ca răstignit? 2Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: din faptele legii ați primit Duhul
8.15
10.47
15.8Ef. 1.13Evr. 6.4
, sau
din auzirea credinței? 3Așa de fără minte sunteți? După ce ați început
în Duhul acum sfârșiți în carne?
9.10
4În zadar
ați pătimit atâtea, dacă chiar în zadar! 5Deci cel ce
vă dă Duhul și lucrează minuni între voi o face din faptele legii, sau din auzirea credinței? 6După cum Avraam
a crezut pe Dumnezeu și i s‐a socotit ca dreptate. 7Cunoașteți deci că cei ce
sunt din credință, aceștia sunt fii ai lui Avraam. 8Și scriptura, văzând
mai dinainte că Dumnezeu îndreptățește pe Neamuri din credință, a dat mai dinainte lui Avraam vestea bună zicând: În
18.18
22.18Fapte. 3.25
tine vor fi binecuvântate toate Neamurile. 9Așa că cei din credință sunt binecuvântați împreună cu credinciosul Avraam. 10Căci toți câți sunt din faptele legii sunt sub blestem; căci este scris: Blestemat
este oricine care nu stăruiește în toate cele scrise în cartea legii ca să le facă. 11Iar că
prin lege nimeni nu este îndreptățit la Dumnezeu, este învederat, fiindcă: Dreptul
va trăi din credință. 12Legea însă
10.5,6
11.6
nu este din credință, ci zice: Cel ce
va face cele ale legii va trăi prin ele. 13Hristos
ne‐a răscumpărat din blestemul legii făcându‐se blestem pentru noi, pentru că este scris: Blestemat
este oricine care este atârnat pe lemn! 14pentru ca
binecuvântarea lui Avraam să ajungă la Neamuri în Hristos Isus, ca să luăm prin credință făgăduința Domnului.
44.3Ier. 31.33
32.40Ezec. 11.19
36.27Ioel 2.28,29Zah. 12.10In. 7.39Fapte. 2.33
Făgăduința și legea
15Fraților, (vorbesc ca un om) nimeni dar nu desființează un legământ
întărit al unui om, sau mai adaugă la el. 16Iar făgăduințele au fost rostite lui
17.7
Avraam și seminței sale. El nu zice: Și semințelor! ca de multe; ci ca de una singură: Și seminței tale! care este Hristos
. 17Eu dar zic aceasta: un legământ întărit mai înainte de Dumnezeu nu‐l înlătură
legea venită
după patru sute treizeci de ani, încât să desființeze făgăduința. 18Căci dacă moștenirea
este din lege, nu
mai este din făgăduință: dar Dumnezeu a făcut darul lui Avraam prin făgăduință. 19Ce este cu legea deci? Ea
5.20
7.8,131 Tim. 1.9
a fost adăugată din pricina călcărilor de lege până când avea să vină sămânța
căreia i s‐a făcut făgăduința; și a fost rânduită
prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor
. 20Și mijlocitorul nu este mijlocitor al unuia singur, dar
Dumnezeu este unul singur. 21Este deci legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Să nu fie așa. Căci dacă
ar fi fost dată o lege ca putând să facă viu, cu adevărat dreptatea ar fi din lege. 22Dar scriptura a
închis toate
11.32
sub păcat, ca
făgăduința să fie dată credincioșilor din credința lui Isus Hristos. 23Și noi mai înainte de a veni credința eram păziți sub lege, ca închiși pentru credința care avea să fie descoperită. 24Încât legea
s‐a făcut îndrumătorul nostru spre Hristos, ca
să fim îndreptățiți din credință. 25Iar după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumător. 26Căci toți
sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. 27Căci
câți dintre voi ați fost botezați pentru Hristos v‐ați îmbrăcat cu
Hristos. 28Nu
este nici iudeu, nici grec, nu este nici rob, nici slobod, nu este parte bărbătească și parte femeiască: căci toți sunteți una
17.20,21Ef. 2.14‐16
4.4,15
în Hristos Isus. 29Iar dacă
sunteți ai lui Hristos, sunteți deci sămânța lui Avraam, moștenitori
potrivit făgăduinței.