Încuviințarea apostolilor
21Apoi, după patrusprezece ani m‐am
suit din nou la Ierusalim cu Barnaba, luând cu mine și pe Tit. 2Și m‐am suit potrivit unei descoperiri și am
pus înaintea lor evanghelia pe care o propovăduiesc între Neamuri, dar de o parte celor însemnați, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat
în zadar. 3Dar nici Tit care era cu mine, fiind grec, n‐a fost silit să fie tăiat împrejur. 4Și aceasta din pricina fraților
mincinoși furișați, care veniseră pe furiș ca să iscodească slobozenia
noastră pe care o avem în Hristos Isus, ca să
ne robească cu desăvârșire. 5Acestora niciun ceas măcar nu le‐am intrat în voie cu supunerea, ca adevărul
evangheliei să rămână la voi. 6Iar de la cei ce
erau socotiți a fi ceva (orice erau ei odinioară pentru mine nu face nicio deosebire: Dumnezeu
nu caută la fața omului) mie însă cei socotiți ceva nu
mi‐au adăugat nimic, 7ci dimpotrivă, după ce au văzut
11.131 Tim. 2.72 Tim. 1.11
că mie îmi
este încredințată evanghelia netăierii împrejur, după cum lui Petru evanghelia tăierii împrejur, 8(căci cel ce a lucrat în Petru pentru apostolia tăierii împrejur a lucrat
13.2
22.21
26.17,181 Cor. 15.10Col. 1.29
și în mine față de Neamuri)
, 9și după ce au cunoscut harul
care mi‐a fost dat mie, Iacov și Chifa și Ioan, ei care sunt socotiți că sunt stâlpi
12.3,6
15.151 Cor. 15.10Ef. 3.8
, mi‐au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă de părtășie ca noi să mergem la Neamuri, iar ei la tăierea împrejur. 10Cerând numai să ne aducem aminte de săraci tocmai
24.17Rom. 15.251 Cor. 16.1
ceea ce m‐am și sârguit să fac.
Pavel înfruntă pe Petru
11Iar
când a venit Chifa la Antiohia, m‐am împotrivit lui în față fiindcă era osândit. 12Căci mai înainte de a veni unii de la Iacov
11.3
, mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit, se da la o parte și se deosebea, temându‐se de cei din tăierea împrejur. 13Și cu el s‐au fățărnicit și ceilalți iudei, încât și Barnaba a fost amăgit prin fățărnicia lor. 14Dar când am văzut că ei nu calcă drept, potrivit
adevărului evangheliei, am zis lui Chifa înaintea
tuturor: Dacă
11.3
tu, fiind iudeu, trăiești ca Neamurile și nu ca iudeu, cum silești Neamurile să trăiască așa cum trăiesc iudeii? 15Noi
din fire suntem iudei, și nu păcătoși
din Neamuri; 16știind
însă că omul nu este îndreptățit din faptele legii ci
3.22,28
8.3Evr. 7.18,19
prin credința în Isus Hristos, chiar noi am crezut în Hristos Isus ca să fim îndreptățiți din credința lui Hristos și nu din
faptele legii, pentru că din faptele legii nicio carne nu va fi îndreptățită. 17Iar dacă noi, în timp ce căutăm să fim îndreptățiți în Hristos, am fost aflați și noi înșine păcătoși
, oare Hristos este un slujitor al păcatului? Să nu fie așa. 18Căci dacă zidesc iarăși cele ce am dărâmat, mă învederez pe mine însumi călcător al legii. 19Căci eu prin
lege am
7.4,6
murit față de lege ca să trăiesc
față de Dumnezeu. 20Am fost răstignit
cu Hristos și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; iar ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc
în credință, credința care este în Fiul lui Dumnezeu, care m‐a iubit
și s‐a dat pe sine însuși pentru mine. 21Nu lepăd harul lui Dumnezeu, căci dacă
dreptatea este prin lege, Hristos a murit deci degeaba.
Legea și credința
31O, galateni fără minte! Cine
v‐a fiermecat
pe voi înaintea ochilor cărora Isus Hristos a fost zugrăvit ca răstignit? 2Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: din faptele legii ați primit Duhul
8.15
10.47
15.8Ef. 1.13Evr. 6.4
, sau
din auzirea credinței? 3Așa de fără minte sunteți? După ce ați început
în Duhul acum sfârșiți în carne?
9.10
4În zadar
ați pătimit atâtea, dacă chiar în zadar! 5Deci cel ce
vă dă Duhul și lucrează minuni între voi o face din faptele legii, sau din auzirea credinței? 6După cum Avraam
a crezut pe Dumnezeu și i s‐a socotit ca dreptate. 7Cunoașteți deci că cei ce
sunt din credință, aceștia sunt fii ai lui Avraam. 8Și scriptura, văzând
mai dinainte că Dumnezeu îndreptățește pe Neamuri din credință, a dat mai dinainte lui Avraam vestea bună zicând: În
18.18
22.18Fapte. 3.25
tine vor fi binecuvântate toate Neamurile. 9Așa că cei din credință sunt binecuvântați împreună cu credinciosul Avraam. 10Căci toți câți sunt din faptele legii sunt sub blestem; căci este scris: Blestemat
este oricine care nu stăruiește în toate cele scrise în cartea legii ca să le facă. 11Iar că
prin lege nimeni nu este îndreptățit la Dumnezeu, este învederat, fiindcă: Dreptul
va trăi din credință. 12Legea însă
10.5,6
11.6
nu este din credință, ci zice: Cel ce
va face cele ale legii va trăi prin ele. 13Hristos
ne‐a răscumpărat din blestemul legii făcându‐se blestem pentru noi, pentru că este scris: Blestemat
este oricine care este atârnat pe lemn! 14pentru ca
binecuvântarea lui Avraam să ajungă la Neamuri în Hristos Isus, ca să luăm prin credință făgăduința Domnului.
44.3Ier. 31.33
32.40Ezec. 11.19
36.27Ioel 2.28,29Zah. 12.10In. 7.39Fapte. 2.33
Făgăduința și legea
15Fraților, (vorbesc ca un om) nimeni dar nu desființează un legământ
întărit al unui om, sau mai adaugă la el. 16Iar făgăduințele au fost rostite lui
17.7
Avraam și seminței sale. El nu zice: Și semințelor! ca de multe; ci ca de una singură: Și seminței tale! care este Hristos
. 17Eu dar zic aceasta: un legământ întărit mai înainte de Dumnezeu nu‐l înlătură
legea venită
după patru sute treizeci de ani, încât să desființeze făgăduința. 18Căci dacă moștenirea
este din lege, nu
mai este din făgăduință: dar Dumnezeu a făcut darul lui Avraam prin făgăduință. 19Ce este cu legea deci? Ea
5.20
7.8,131 Tim. 1.9
a fost adăugată din pricina călcărilor de lege până când avea să vină sămânța
căreia i s‐a făcut făgăduința; și a fost rânduită
prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor
. 20Și mijlocitorul nu este mijlocitor al unuia singur, dar
Dumnezeu este unul singur. 21Este deci legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Să nu fie așa. Căci dacă
ar fi fost dată o lege ca putând să facă viu, cu adevărat dreptatea ar fi din lege. 22Dar scriptura a
închis toate
11.32
sub păcat, ca
făgăduința să fie dată credincioșilor din credința lui Isus Hristos. 23Și noi mai înainte de a veni credința eram păziți sub lege, ca închiși pentru credința care avea să fie descoperită. 24Încât legea
s‐a făcut îndrumătorul nostru spre Hristos, ca
să fim îndreptățiți din credință. 25Iar după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumător. 26Căci toți
sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. 27Căci
câți dintre voi ați fost botezați pentru Hristos v‐ați îmbrăcat cu
Hristos. 28Nu
este nici iudeu, nici grec, nu este nici rob, nici slobod, nu este parte bărbătească și parte femeiască: căci toți sunteți una
17.20,21Ef. 2.14‐16
4.4,15
în Hristos Isus. 29Iar dacă
sunteți ai lui Hristos, sunteți deci sămânța lui Avraam, moștenitori
potrivit făgăduinței.
Moștenitorul și credința
41Zic însă: câtă vreme moștenitorul este prunc nu se deosebește întru nimic de rob, deși este domn peste toate, 2ci este sub epitropi și îngrijitori până la ziua hotărâtă mai înainte de tatăl. 3Astfel și noi, când eram
prunci eram robiți sub începuturile nedesăvârșite ale lumii. 4Dar când
a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis de la sine pe Fiul său, născut
din femeie
2.7
, născut sub
lege, 5ca să
răscumpere pe cei de sub lege, ca
să căpătăm înfierea. 6Și fiindcă sunteți fii, Dumnezeu a trimis de la sine pe Duhul
8.15
Fiului său în inimile noastre, care strigă: Ava, Tată. 7Încăt nu mai ești rob, ci fiu; iar dacă
ești fiu, ești și moștenitor prin Dumnezeu.
Galatenii și învățătorii mincinoși
8Ci atunci necunoscând
pe Dumnezeu, erați robi
acelora care din fire nu sunt dumnezei. 9Dar acum, după ce
13.122 Tim. 2.19
ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum
vă întoarceți iarăși la începuturile
nedesăvârșite, slabe și sărace, cărora iarăși voiți să le fiți robi din nou? 10Voi păziți zile
și luni și vremi hotărâte și ani! 11Mă tem de voi ca nu cumva să
mă fi ostenit în zadar pentru voi. 12Vă rog, fraților, fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu
m‐ați nedreptățit cu nimic. 13Și știți că
12.7,9
din pricina slăbiciunii cărnii v‐am vestit evanghelia întâia
oară; 14și ce era o ispită pentru voi în carnea mea n‐ați disprețuit, nici n‐ați scuipat, ci m‐ați primit ca
pe un înger al lui Dumnezeu, ca
pe Hristos Isus. 15Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că dacă ar fi fost cu putință v‐ați fi scos ochii voștri și mi i‐ați fi dat mie. 16Astfel deci m‐am făcut oare vrăjmașul vostru pentru că
vă vorbesc adevărul? 17Ei vă râvnesc nu cu gând bun
, ci voiesc să vă despartă ca să râvniți după ei. 18Este bine să fii râvnitor în ce este bine totdeauna și nu numai când sunt de față la voi. 19Copilașii mei
, pentru care iarăși sunt în dureri de facere până când va lua chip Hristos în voi. 20Aș vrea să fiu de față la voi chiar acum și să‐mi schimb glasul, căci sunt în nedumerire în privința voastră.
Pilda Agarei și a Sarei
21Spuneți‐mi voi care voiți să fiți sub lege, nu auziți legea? 22Căci este scris că Avraam a avut doi fii, pe unul
din cea roabă și pe altul
din cea slobodă. 23Și cel din cea roabă a
fost născut după carne, iar
21.1‐2Evr. 11.11
cel din cea slobodă a fost născut prin făgăduință; 24care au alt înțeles: căci aceste femei sunt două legăminte, unul de la muntele Sinai
, născând spre robie, care este Agar. 25Și „Agar” este muntele Sinai în Arabia; și ea stă în același rând cu Ierusalimul de acum, căci robește cu fiii săi. 26Dar Ierusalimul
21.2,10
de sus este slobod, ca unul care este mama noastră. 27Căci este scris: Veselește‐te
tu, stearpo, care nu naști; izbucnește în bucurie și strigă tu care n‐ai dureri de facere; pentru că mulți sunt copiii celei singuratice, mai mulți decât ai celei ce are bărbat. 28Voi însă, fraților, sunteți copii
ai făgăduinței ca Isaac. 29Dar după cum atunci cel ce
a fost născut după carne prigonea pe cel născut după Duh, așa
este și acum. 30Dar ce zice scriptura?
Dă afară
pe roabă și pe fiul ei: căci fiul
roabei nu va moșteni cu fiul celei slobode. 31De aceea, fraților, noi nu suntem copii ai roabei, ci
ai celei slobode.
