Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
3

Legea și credința

31O, galateni fără minte! Cine

3.1
Cap. 5.7.
v‐a fiermecat
3.1
Cap. 2.14;
pe voi înaintea ochilor cărora Isus Hristos a fost zugrăvit ca răstignit? 2Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: din faptele legii ați primit Duhul
3.2
Fapte. 2.38
8.15
10.47
15.8Ef. 1.13Evr. 6.4
, sau
3.2
Rom. 10.16,17
din auzirea credinței? 3Așa de fără minte sunteți? După ce ați început
3.3
Cap. 4.9.
în Duhul acum sfârșiți în carne?
3.3
Evr. 7.16
9.10
4În zadar
3.4
Evr. 10.35,362 In. 8
ați pătimit atâtea, dacă chiar în zadar! 5Deci cel ce
3.5
2 Cor. 3.8
vă dă Duhul și lucrează minuni între voi o face din faptele legii, sau din auzirea credinței? 6După cum Avraam
3.6
Gen. 15.6Rom. 4.3,9,21,22Iac. 2.23
a crezut pe Dumnezeu și i s‐a socotit ca dreptate. 7Cunoașteți deci că cei ce
3.7
In. 8.39Rom. 4.11,12,16
sunt din credință, aceștia sunt fii ai lui Avraam. 8Și scriptura, văzând
3.8
Rom. 9.17
mai dinainte că Dumnezeu îndreptățește pe Neamuri din credință, a dat mai dinainte lui Avraam vestea bună zicând: În
3.8
Gen. 12.3
18.18
22.18Fapte. 3.25
tine vor fi binecuvântate toate Neamurile. 9Așa că cei din credință sunt binecuvântați împreună cu credinciosul Avraam. 10Căci toți câți sunt din faptele legii sunt sub blestem; căci este scris: Blestemat
3.10
Deut. 27.26Ier. 11.3
este oricine care nu stăruiește în toate cele scrise în cartea legii ca să le facă. 11Iar că
3.11
Cap. 2.16.
prin lege nimeni nu este îndreptățit la Dumnezeu, este învederat, fiindcă: Dreptul
3.11
Hab. 2.4Rom. 1.17Evr. 10.38
va trăi din credință. 12Legea însă
3.12
Rom. 4.4,5
10.5,6
11.6
nu este din credință, ci zice: Cel ce
3.12
Lev. 18.5Neem. 9.29Ezec. 20.11Rom. 10.5
va face cele ale legii va trăi prin ele. 13Hristos
3.13
Rom. 8.32 Cor. 5.21
ne‐a răscumpărat din blestemul legii făcându‐se blestem pentru noi, pentru că este scris: Blestemat
3.13
Deut. 21.23
este oricine care este atârnat pe lemn! 14pentru ca
3.14
Rom. 4.9,16
binecuvântarea lui Avraam să ajungă la Neamuri în Hristos Isus, ca să luăm prin credință făgăduința Domnului.
3.14
Is. 32.15
44.3Ier. 31.33
32.40Ezec. 11.19
36.27Ioel 2.28,29Zah. 12.10In. 7.39Fapte. 2.33

Făgăduința și legea

15Fraților, (vorbesc ca un om) nimeni dar nu desființează un legământ

3.15
Evr. 9.17
întărit al unui om, sau mai adaugă la el. 16Iar făgăduințele au fost rostite lui
3.16
Gen. 12.3,7
17.7
Avraam și seminței sale. El nu zice: Și semințelor! ca de multe; ci ca de una singură: Și seminței tale! care este Hristos
3.16
1 Cor. 12.12
. 17Eu dar zic aceasta: un legământ întărit mai înainte de Dumnezeu nu‐l înlătură
3.17
Ex. 12.40,41
legea venită
3.17
Rom. 4.13,14
după patru sute treizeci de ani, încât să desființeze făgăduința. 18Căci dacă moștenirea
3.18
Rom. 8.17
este din lege, nu
3.18
Rom. 4.14
mai este din făgăduință: dar Dumnezeu a făcut darul lui Avraam prin făgăduință. 19Ce este cu legea deci? Ea
3.19
In. 15.22Rom. 4.15
5.20
7.8,131 Tim. 1.9
a fost adăugată din pricina călcărilor de lege până când avea să vină sămânța
3.19
Vers. 16.
căreia i s‐a făcut făgăduința; și a fost rânduită
3.19
Fapte. 7.53Evr. 2.2
prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor
3.19
Ex. 20.19,21,22Deut. 5.5,22,23,27,31In. 1.17Fapte. 7.381 Tim. 2.5
. 20Și mijlocitorul nu este mijlocitor al unuia singur, dar
3.20
Rom. 3.29,30
Dumnezeu este unul singur. 21Este deci legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Să nu fie așa. Căci dacă
3.21
Cap. 2.21.
ar fi fost dată o lege ca putând să facă viu, cu adevărat dreptatea ar fi din lege. 22Dar scriptura a
3.22
Vers. 8.
închis toate
3.22
Rom. 3.9,19,23
11.32
sub păcat, ca
3.22
Rom. 4.11,12,16
făgăduința să fie dată credincioșilor din credința lui Isus Hristos. 23Și noi mai înainte de a veni credința eram păziți sub lege, ca închiși pentru credința care avea să fie descoperită. 24Încât legea
3.24
Mat. 5.17Rom. 10.4Col. 2.17Evr. 9.9,10
s‐a făcut îndrumătorul nostru spre Hristos, ca
3.24
Fapte. 13.39Mat. 5.17
să fim îndreptățiți din credință. 25Iar după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumător. 26Căci toți
3.26
In. 1.12Rom. 8.14‐161 In. 3.1,2
sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. 27Căci
3.27
Rom. 6.3
câți dintre voi ați fost botezați pentru Hristos v‐ați îmbrăcat cu
3.27
Rom. 13.14
Hristos. 28Nu
3.28
Rom. 10.121 Cor. 12.13Col. 3.11
este nici iudeu, nici grec, nu este nici rob, nici slobod, nu este parte bărbătească și parte femeiască: căci toți sunteți una
3.28
In. 10.16
17.20,21Ef. 2.14‐16
4.4,15
în Hristos Isus. 29Iar dacă
3.29
Gen. 21.10,12Rom. 9.7Evr. 11.18
sunteți ai lui Hristos, sunteți deci sămânța lui Avraam, moștenitori
3.29
Rom. 8.17Ef. 3.6
potrivit făgăduinței.

4

Moștenitorul și credința

41Zic însă: câtă vreme moștenitorul este prunc nu se deosebește întru nimic de rob, deși este domn peste toate, 2ci este sub epitropi și îngrijitori până la ziua hotărâtă mai înainte de tatăl. 3Astfel și noi, când eram

4.3
Vers. 9. Cap. 2.4;
prunci eram robiți sub începuturile nedesăvârșite ale lumii. 4Dar când
4.4
Gen. 49.10Dan. 9.24Mc. 1.15Ef. 1.10
a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis de la sine pe Fiul său, născut
4.4
In. 1.14Rom. 1.3Fil. 2.7Evr. 2.14
din femeie
4.4
Gen. 3.15Is. 7.14Mica 5.3Mat. 1.23Lc. 1.31
2.7
, născut sub
4.4
Mat. 5.17Lc. 2.27
lege, 5ca să
4.5
Mat. 20.28Ef. 1.7Tit 2.14Evr. 9.121 Pet. 1.18,19
răscumpere pe cei de sub lege, ca
4.5
In. 1.12Ef. 1.5
să căpătăm înfierea. 6Și fiindcă sunteți fii, Dumnezeu a trimis de la sine pe Duhul
4.6
Rom. 5.5
8.15
Fiului său în inimile noastre, care strigă: Ava, Tată. 7Încăt nu mai ești rob, ci fiu; iar dacă
4.7
Rom. 8.16,17
ești fiu, ești și moștenitor prin Dumnezeu.

Galatenii și învățătorii mincinoși

8Ci atunci necunoscând

4.8
Ef. 2.121 Tes. 4.5
pe Dumnezeu, erați robi
4.8
Rom. 1.251 Cor. 12.2Ef. 2.11,121 Tes. 1.9
acelora care din fire nu sunt dumnezei. 9Dar acum, după ce
4.9
1 Cor. 8.3
13.122 Tim. 2.19
ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum
4.9
Cap. 3.3.
vă întoarceți iarăși la începuturile
4.9
Rom. 8.3
nedesăvârșite, slabe și sărace, cărora iarăși voiți să le fiți robi din nou? 10Voi păziți zile
4.10
Rom. 14.5Col. 2.16
și luni și vremi hotărâte și ani! 11Mă tem de voi ca nu cumva să
4.11
Cap. 2.2;
mă fi ostenit în zadar pentru voi. 12Vă rog, fraților, fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu
4.12
2 Cor. 2.5
m‐ați nedreptățit cu nimic. 13Și știți că
4.13
1 Cor. 2.82 Cor. 11.30
12.7,9
din pricina slăbiciunii cărnii v‐am vestit evanghelia întâia
4.13
Cap. 1.6.
oară; 14și ce era o ispită pentru voi în carnea mea n‐ați disprețuit, nici n‐ați scuipat, ci m‐ați primit ca
4.14
2 Sam. 19.27Zah. 12.8Mal. 2.7
pe un înger al lui Dumnezeu, ca
4.14
Mat. 10.40Lc. 10.16In. 13.201 Tes. 2.13
pe Hristos Isus. 15Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că dacă ar fi fost cu putință v‐ați fi scos ochii voștri și mi i‐ați fi dat mie. 16Astfel deci m‐am făcut oare vrăjmașul vostru pentru că
4.16
Cap. 2.5, 14.
vă vorbesc adevărul? 17Ei vă râvnesc nu cu gând bun
4.17
Rom. 10.22 Cor. 11.2
, ci voiesc să vă despartă ca să râvniți după ei. 18Este bine să fii râvnitor în ce este bine totdeauna și nu numai când sunt de față la voi. 19Copilașii mei
4.19
1 Cor. 4.15Flm. 10Iac. 1.18
, pentru care iarăși sunt în dureri de facere până când va lua chip Hristos în voi. 20Aș vrea să fiu de față la voi chiar acum și să‐mi schimb glasul, căci sunt în nedumerire în privința voastră.

Pilda Agarei și a Sarei

21Spuneți‐mi voi care voiți să fiți sub lege, nu auziți legea? 22Căci este scris că Avraam a avut doi fii, pe unul

4.22
Gen. 16.15
din cea roabă și pe altul
4.22
Gen. 21.2
din cea slobodă. 23Și cel din cea roabă a
4.23
Rom. 9.7,8
fost născut după carne, iar
4.23
Gen. 18.10,14
21.1‐2Evr. 11.11
cel din cea slobodă a fost născut prin făgăduință; 24care au alt înțeles: căci aceste femei sunt două legăminte, unul de la muntele Sinai
4.24
Deut. 23.2
, născând spre robie, care este Agar. 25Și „Agar” este muntele Sinai în Arabia; și ea stă în același rând cu Ierusalimul de acum, căci robește cu fiii săi. 26Dar Ierusalimul
4.26
Is. 2.2Evr. 12.22Ap. 3.12
21.2,10
de sus este slobod, ca unul care este mama noastră. 27Căci este scris: Veselește‐te
4.27
Is. 54.1
tu, stearpo, care nu naști; izbucnește în bucurie și strigă tu care n‐ai dureri de facere; pentru că mulți sunt copiii celei singuratice, mai mulți decât ai celei ce are bărbat. 28Voi însă, fraților, sunteți copii
4.28
Fapte. 3.25Rom. 9.8
ai făgăduinței ca Isaac. 29Dar după cum atunci cel ce
4.29
Gen. 21.9
a fost născut după carne prigonea pe cel născut după Duh, așa
4.29
Cap. 5.11;
este și acum. 30Dar ce zice scriptura?
4.30
Cap. 3.8, 22.
Dă afară
4.30
Gen. 21.10,12
pe roabă și pe fiul ei: căci fiul
4.30
In. 8.35
roabei nu va moșteni cu fiul celei slobode. 31De aceea, fraților, noi nu suntem copii ai roabei, ci
4.31
In. 8.36
ai celei slobode.

5

51Hristos ne‐a slobozit pentru slobozenie. Stați tari

5.1
In. 8.32Rom. 6.181 Pet. 2.16
deci și nu vă încurcați iarăși în
5.1
Fapte. 15.104.9
jugul robiei.

Slobozenia creștină

2Iată eu, Pavel, vă zic că dacă

5.2
Fapte. 15.1
16.3
veți fi tăiați împrejur, Hristos nu vă va folosi nimic. 3Și mărturisesc iarăși oricărui om tăiat împrejur că
5.3
Cap. 3.10.
este dator să facă toată legea. 4Sunteți
5.4
Rom. 9.31,32
despărțiți de Hristos voi care voiți să fiți îndreptățiți prin lege, ați căzut din
5.4
Evr. 12.15
har. 5Căci noi prin Duhul așteptăm
5.5
Rom. 8.24,252 Tim. 4.8
din credință nădejdea dreptății. 6Căci
5.6
1 Cor. 7.196.15Col. 3.11
în Hristos Isus nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credința
5.6
1 Tes. 1.3Iac. 2.18,20,22
care lucrează prin iubire. 7Voi alergați
5.7
1 Cor. 9.24
bine; cine
5.7
Cap. 3.1.
v‐a împiedicat ca să nu vă supuneți adevărului? 8Înduplecarea aceasta nu este de la cel ce
5.8
Cap. 1.6.
v‐a chemat. 9Puțin
5.9
1 Cor. 5.6
15.33
aluat dospește toată frământătura. 10Eu
5.10
2 Cor. 2.3
8.22
am încredere în Domnul cu privire la voi că nimic alt nu veți gândi; iar cel ce
5.10
Cap. 1.7.
vă tulbură va
5.10
2 Cor. 10.6
purta judecata, oricine ar fi el. 11Eu
5.11
Cap. 6.12.
dar, fraților, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, pentru ce
5.11
1 Cor. 15.306.17
mai sunt prigonit? Deci dar s‐a desființat
5.11
1 Cor. 1.23
piatra de poticnire a crucii. 12Și
5.12
Ios. 7.251 Cor. 5.13
dacă s‐ar tăia măcar de tot cei ce
5.12
Fapte. 15.1,2,24
vă răscolesc!

Îndemn să trăiască în dragoste

13Căci voi, fraților, ați fost chemați la slobozenie

5.13
1 Cor. 8.91 Pet. 2.162 Pet. 2.19Iuda 4
; numai nu întrebuințați slobozenia voastră ca prilej pentru carne, ci
5.13
1 Cor. 9.19
slujiți ca robi unii altora prin iubire. 14Căci toată
5.14
Mat. 7.12
22.40Iac. 2.8
legea este împlinită într‐un singur cuvânt, în acesta
5.14
Lev. 19.18Mat. 22.39Rom. 13.8,9
: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. 15Iar dacă vă mușcați unii pe alții și vă mâncați, luați seama să nu fiți mistuiți unii de alții.

Faptele firii pământești și Duhul

16Ci zic: umblați

5.16
Rom. 6.12
8.1,4,12
13.141 Pet. 2.11
în Duhul și nu veți împlini pofta cărnii. 17Căci carnea
5.17
Rom. 7.23
8.6,7
poftește împotriva Duhului, iar Duhul împotriva cărnii; căci acestea stau împotrivă unul altuia, ca
5.17
Rom. 7.15,19
să nu faceți ceea ce ați voi. 18Dar dacă
5.18
Rom. 6.14
8.2
sunteți mânați de Duhul nu sunteți sub lege. 19Și faptele
5.19
1 Cor. 3.3Ef. 5.3Col. 3.5Iac. 3.14,15
cărnii sunt arătate, ca unele care sunt: curvie, necurățenie, destrăbălare, 20închinare la idoli, fermăcătorie, vrăjmășii, ceartă, gelozie, întărâtări, zavistii, dezbinări, secte, 21pizmuiri, beții, ospețe desfătătoare și cele asemenea acestora, pe care vi le spun mai înainte, după cum v‐am spus mai înainte, că cei ce
5.21
1 Cor. 6.9Ef. 5.5Col. 3.6Ap. 22.15
făptuiesc unele ca acestea nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. 22Iar roada
5.22
In. 15.2Ef. 5.9
Duhului este iubire, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate
5.22
Col. 3.12Iac. 3.17
, inimă bună
5.22
Rom. 15.14
, credincioșie
5.22
1 Cor. 13.7
, 23blândețe, înfrânare; împotriva
5.23
1 Tim. 1.9
unora ca acestea nu este lege. 24Și cei ce sunt ai lui Hristos Isus au răstignit
5.24
Rom. 6.6
13.141 Pet. 2.11
carnea împreună cu patimile și poftele ei. 25Dacă
5.25
Rom. 8.4,5
trăim în Duhul să și pășim în Duhul. 26
5.26
Fil. 2.3
nu fim iubitori de slavă deșartă, întărâtându‐ne unii pe alții, pizmuindu‐ne unii pe alții.