Moștenitorul și credința
41Zic însă: câtă vreme moștenitorul este prunc nu se deosebește întru nimic de rob, deși este domn peste toate, 2ci este sub epitropi și îngrijitori până la ziua hotărâtă mai înainte de tatăl. 3Astfel și noi, când eram
prunci eram robiți sub începuturile nedesăvârșite ale lumii. 4Dar când
a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis de la sine pe Fiul său, născut
din femeie
2.7
, născut sub
lege, 5ca să
răscumpere pe cei de sub lege, ca
să căpătăm înfierea. 6Și fiindcă sunteți fii, Dumnezeu a trimis de la sine pe Duhul
8.15
Fiului său în inimile noastre, care strigă: Ava, Tată. 7Încăt nu mai ești rob, ci fiu; iar dacă
ești fiu, ești și moștenitor prin Dumnezeu.
Galatenii și învățătorii mincinoși
8Ci atunci necunoscând
pe Dumnezeu, erați robi
acelora care din fire nu sunt dumnezei. 9Dar acum, după ce
13.122 Tim. 2.19
ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum
vă întoarceți iarăși la începuturile
nedesăvârșite, slabe și sărace, cărora iarăși voiți să le fiți robi din nou? 10Voi păziți zile
și luni și vremi hotărâte și ani! 11Mă tem de voi ca nu cumva să
mă fi ostenit în zadar pentru voi. 12Vă rog, fraților, fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu
m‐ați nedreptățit cu nimic. 13Și știți că
12.7,9
din pricina slăbiciunii cărnii v‐am vestit evanghelia întâia
oară; 14și ce era o ispită pentru voi în carnea mea n‐ați disprețuit, nici n‐ați scuipat, ci m‐ați primit ca
pe un înger al lui Dumnezeu, ca
pe Hristos Isus. 15Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că dacă ar fi fost cu putință v‐ați fi scos ochii voștri și mi i‐ați fi dat mie. 16Astfel deci m‐am făcut oare vrăjmașul vostru pentru că
vă vorbesc adevărul? 17Ei vă râvnesc nu cu gând bun
, ci voiesc să vă despartă ca să râvniți după ei. 18Este bine să fii râvnitor în ce este bine totdeauna și nu numai când sunt de față la voi. 19Copilașii mei
, pentru care iarăși sunt în dureri de facere până când va lua chip Hristos în voi. 20Aș vrea să fiu de față la voi chiar acum și să‐mi schimb glasul, căci sunt în nedumerire în privința voastră.
Pilda Agarei și a Sarei
21Spuneți‐mi voi care voiți să fiți sub lege, nu auziți legea? 22Căci este scris că Avraam a avut doi fii, pe unul
din cea roabă și pe altul
din cea slobodă. 23Și cel din cea roabă a
fost născut după carne, iar
21.1‐2Evr. 11.11
cel din cea slobodă a fost născut prin făgăduință; 24care au alt înțeles: căci aceste femei sunt două legăminte, unul de la muntele Sinai
, născând spre robie, care este Agar. 25Și „Agar” este muntele Sinai în Arabia; și ea stă în același rând cu Ierusalimul de acum, căci robește cu fiii săi. 26Dar Ierusalimul
21.2,10
de sus este slobod, ca unul care este mama noastră. 27Căci este scris: Veselește‐te
tu, stearpo, care nu naști; izbucnește în bucurie și strigă tu care n‐ai dureri de facere; pentru că mulți sunt copiii celei singuratice, mai mulți decât ai celei ce are bărbat. 28Voi însă, fraților, sunteți copii
ai făgăduinței ca Isaac. 29Dar după cum atunci cel ce
a fost născut după carne prigonea pe cel născut după Duh, așa
este și acum. 30Dar ce zice scriptura?
Dă afară
pe roabă și pe fiul ei: căci fiul
roabei nu va moșteni cu fiul celei slobode. 31De aceea, fraților, noi nu suntem copii ai roabei, ci
ai celei slobode.
51Hristos ne‐a slobozit pentru slobozenie. Stați tari
deci și nu vă încurcați iarăși în
jugul robiei.
Slobozenia creștină
2Iată eu, Pavel, vă zic că dacă
16.3
veți fi tăiați împrejur, Hristos nu vă va folosi nimic. 3Și mărturisesc iarăși oricărui om tăiat împrejur că
este dator să facă toată legea. 4Sunteți
despărțiți de Hristos voi care voiți să fiți îndreptățiți prin lege, ați căzut din
har. 5Căci noi prin Duhul așteptăm
din credință nădejdea dreptății. 6Căci
în Hristos Isus nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credința
care lucrează prin iubire. 7Voi alergați
bine; cine
v‐a împiedicat ca să nu vă supuneți adevărului? 8Înduplecarea aceasta nu este de la cel ce
v‐a chemat. 9Puțin
15.33
aluat dospește toată frământătura. 10Eu
8.22
am încredere în Domnul cu privire la voi că nimic alt nu veți gândi; iar cel ce
vă tulbură va
purta judecata, oricine ar fi el. 11Eu
dar, fraților, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, pentru ce
mai sunt prigonit? Deci dar s‐a desființat
piatra de poticnire a crucii. 12Și
dacă s‐ar tăia măcar de tot cei ce
vă răscolesc!
Îndemn să trăiască în dragoste
13Căci voi, fraților, ați fost chemați la slobozenie
; numai nu întrebuințați slobozenia voastră ca prilej pentru carne, ci
slujiți ca robi unii altora prin iubire. 14Căci toată
22.40Iac. 2.8
legea este împlinită într‐un singur cuvânt, în acesta
: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. 15Iar dacă vă mușcați unii pe alții și vă mâncați, luați seama să nu fiți mistuiți unii de alții.
Faptele firii pământești și Duhul
16Ci zic: umblați
8.1,4,12
13.141 Pet. 2.11
în Duhul și nu veți împlini pofta cărnii. 17Căci carnea
8.6,7
poftește împotriva Duhului, iar Duhul împotriva cărnii; căci acestea stau împotrivă unul altuia, ca
să nu faceți ceea ce ați voi. 18Dar dacă
8.2
sunteți mânați de Duhul nu sunteți sub lege. 19Și faptele
cărnii sunt arătate, ca unele care sunt: curvie, necurățenie, destrăbălare, 20închinare la idoli, fermăcătorie, vrăjmășii, ceartă, gelozie, întărâtări, zavistii, dezbinări, secte, 21pizmuiri, beții, ospețe desfătătoare și cele asemenea acestora, pe care vi le spun mai înainte, după cum v‐am spus mai înainte, că cei ce
făptuiesc unele ca acestea nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. 22Iar roada
Duhului este iubire, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate
, inimă bună
, credincioșie
, 23blândețe, înfrânare; împotriva
unora ca acestea nu este lege. 24Și cei ce sunt ai lui Hristos Isus au răstignit
13.141 Pet. 2.11
carnea împreună cu patimile și poftele ei. 25Dacă
trăim în Duhul să și pășim în Duhul. 26Să
nu fim iubitori de slavă deșartă, întărâtându‐ne unii pe alții, pizmuindu‐ne unii pe alții.
Îndemn la sprijinirea altora
61Fraților, chiar dacă
15.1Evr. 12.13Iac. 5.19
un om va fi apucat de vreo greșeală, voi care sunteți duhovnicești
3.1
îndreptați pe unul ca acesta cu
duhul blândeței; luând seama asupra ta însuți ca
să nu fii ispitit și tu. 2Purtați
greutățile unii altora și astfel împliniți legea
15.12Iac. 2.81 In. 4.21
lui Hristos. 3Căci dacă
i se pare cuiva că este ceva, deși nu este nimic
12.11
, se amăgește pe sine însuși. 4Dar să‐și încerce fiecare
fapta sa însuși și atunci va avea cuvânt de laudă numai față de sine și nu
față de altul. 5Căci fiecare
își va purta sarcina sa însuși.
Îndemn la dărnicie
6Dar cel ce
ia învățătură în cuvânt să facă parte celui ce dă învățătura de toate bunurile. 7Nu
15.33
fiți amăgiți, Dumnezeu
nu se lasă luat în râs: căci ce
va semăna omul aceea va și secera. 8Pentru că cel ce
22.8Osea 8.7
10.12Rom. 8.13Iac. 3.18
seamănă în carnea sa va secera din carne putrezire; iar cel ce seamănă în Duhul va secera din Duhul viață veșnică. 9Și să
nu obosim făcând binele, căci la vremea nimerită vom secera, dacă
10.36
12.3,5Ap. 2.10
nu leșinăm. 10Așa
12.35
dar, după cum avem vreme nimerită, să
facem binele către toți, dar mai ales către cei din casa
credinței.
Singura laudă a apostolului
11Vedeți cu ce slove mari v‐am scris cu însăși mâna mea. 12Toți câți voiesc să aibă față bună în carne, aceștia vă
silesc să vă tăiați împrejur, numai
ca să nu fie prigoniți
ei pentru crucea lui Hristos. 13Căci nici chiar cei tăiați împrejur nu păzesc legea, ci voiesc ca voi să fiți tăiați împrejur ca să se laude ei în carnea voastră. 14Pentru mine
însă departe fie ca să mă laud decât în crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea îmi este răstignită
și eu lumii. 15Căci
nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci o zidire
nouă. 16Și
câți vor păși după
dreptarul acesta, pace fie peste ei și milă, și peste Israelul
4.12
9.6‐8Fil. 3.3
lui Dumnezeu. 17De aici înainte nimeni să nu‐mi facă neajunsuri, căci eu port
4.10
11.23Col. 1.24
în trupul meu semnele împunsăturilor Domnului Isus. 18Harul
Domnului nostru Isus Hristos fie cu duhul vostru, fraților. Amin.
