Turnul Babel
111Și tot pământul avea o singură limbă și o singură vorbire. 2Și a fost așa: când au pornit spre răsărit, au aflat o câmpie în țara Șinear și au locuit acolo. 3Și au zis unul către altul: Veniți să facem cărămizi și să le ardem bine. Și cărămizile le‐au fost drept piatră și smoala le‐a fost drept tencuială. 4Și au zis: Veniți, să ne zidim o cetate și un turn
cu vârful până la ceruri și să ne facem un nume ca să nu fim împrăștiați pe fața întregului pământ. 5
Și Domnul s‐a pogorât ca să vadă cetatea și turnul pe care‐l zideau copiii oamenilor. 6Și Domnul a zis
: Iată ei sunt un singur popor și
toți au o singură limbă și iată ce încep să facă! Și acum nu vor fi împiedicați cu nimic din ce
au de gând să facă. 7Veniți
să ne pogorâm și să le încurcăm limba acolo ca să
nu înțeleagă unul limba celuilalt. 8Și
Domnul i‐a împrăștiat de acolo
peste fața întregului pământ. Și au încetat să zidească cetatea. 9De aceea i s‐a pus numele Babel
, căci Domnul a încurcat acolo limba întregului pământ. Și de acolo Domnul i‐a împrăștiat peste fața întregului pământ.
Urmașii lui Sem
10
Acestea sunt neamurile lui Sem. Sem era de o sută de ani și a născut pe Arpacșad la doi ani după potop. 11Și Sem a trăit, după ce a născut pe Arpacșad, cinci sute de ani și a născut fii și fiice. 12Și Arpacșad a trăit treizeci și cinci de ani și a născut pe
Șelah. 13Și Arpacșad a trăit, după ce a născut pe Șelah, patru sute trei ani și a născut fii și fiice. 14Și Șelah a trăit treizeci de ani și a născut pe Eber. 15Și Șelah a trăit, după ce a născut pe Eber, patru sute trei ani și a născut fii și fiice. 16
Și Eber a trăit treizeci și patru de ani și a născut pe
Peleg. 17Și Eber a trăit, după ce a născut pe Peleg, patru sute treizeci de ani și a născut fii și fiice. 18Și Peleg a trăit treizeci de ani și a născut pe Reu. 19Și Peleg a trăit, după ce a născut pe Reu, două sute nouă ani și a născut fii și fiice. 20Și Reu a trăit treizeci și doi de ani și a născut pe
Serug. 21Și Reu a trăit, după ce a născut pe Serug, două sute șapte ani și a născut fii și fiice. 22Și Serug a trăit treizeci de ani și a născut pe Nahor. 23Și Serug a trăit, după ce a născut pe Nahor, două sute de ani și a născut fii și fiice. 24Și Nahor a trăit douăzeci și nouă de ani și a născut pe
Terah. 25Și Nahor a trăit, după ce a născut pe Terah, o sută nouăsprezece ani și a născut fii și fiice. 26Și Terah a trăit șaptezeci de ani și a
născut pe Avram, pe Nahor și pe Haran.
Familia lui Terah
27Și acestea sunt neamurile lui Terah. Terah a născut pe Avram, pe Nahor și pe Haran. Și Haran a născut pe Lot. 28Și Haran a murit în fața tatălui său Terah în țara nașterii sale în Urul Haldeilor. 29Și Avram și Nahor și‐au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era
Sarai și numele nevestei lui Nahor era
Milca, fata lui Haran, tatăl Milchei și tatăl Ischei. 30Și
Sarai era stearpă și n‐avea copii. 31Și Terah a
luat pe Avram, fiul său, și pe Lot, fiul lui Haran, pe fiul fiului său și pe Sarai, noră‐sa, nevasta fiului său Avram, și au ieșit împreună din Urul
Haldeilor ca să meargă în țara
Canaan. Și au venit până la Haran și au locuit acolo. 32Și zilele lui Terah au fost două sute cinci ani; și Terah a murit în Haran.
Plecarea și sosirea lui Avram în țara Canaan
121Și
Domnul zisese lui Avram: Ieși din țara ta și din rudenia ta și din casa tatălui tău în țara pe care ți‐o voi arăta. 2
Și te voi face un neam mare și
te voi binecuvânta și voi face numele tău mare
și vei fi o binecuvântare. 3
Și voi binecuvânta pe cei ce te binecuvântează și voi blestema pe cel ce te va blestema; și toate familiile pământului vor fi
binecuvântate în tine. 4Și Avram a plecat, cum îi zisese Domnul. Și Lot a mers cu el. Și Avram era de șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran. 5Și Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, și pe Lot, fiul fratelui său, și toate averile lor pe care le agonisiseră și
sufletele pe care le câștigaseră în
Haran, și au ieșit să meargă în țara Canaan și au venit în țara Canaan. 6Și Avram a
străbătut țara până la locul Sihem
, până la stejarul lui More
. Și Cananitul era atunci în țară. 7
Și Domnul s‐a arătat lui Avram și a zis
: Seminței tale voi da țara aceasta. Și el a zidit acolo un
altar Domnului care i se arătase. 8Și de acolo a trecut la muntele dinspre răsărit de Betel și și‐a întins cortul având Betelul spre apus și Ai spre răsărit; și acolo a zidit un altar Domnului și
a chemat numele Domnului. 9Și Avram a plecat
, mergând înainte spre miazăzi.
Avram în Egipt
10Și a fost o
foamete în țară. Și Avram
s‐a pogorât în Egipt ca să stea vremelnic acolo, căci foametea era
grea în țară. 11Și a fost așa: când era aproape să intre în Egipt, a zis către Sarai, nevasta sa: Iată acum știu că ești o femeie
frumoasă de privit. 12Și va fi așa: când te vor vedea egiptenii vor zice: Aceasta este nevasta lui. Și
pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa vie. 13
Spune, te rog, că ești sora mea ca să‐mi fie bine pentru tine și să‐mi trăiască sufletul din pricina ta. 14Și a fost așa: când a venit Avram în Egipt, egiptenii au
văzut femeia că era foarte frumoasă. 15Și căpeteniile lui Faraon au văzut‐o și au lăudat‐o la Faraon; și femeia a fost luată
în casa lui Faraon. 16Și el s‐a
purtat bine cu Avram din pricina ei; și el a avut oi și boi și măgari și robi și roabe și măgărițe și cămile. 17Și Domnul a
lovit cu răni mari pe Faraon și casa lui pentru Sarai, nevasta lui Avram. 18Și Faraon a chemat pe Avram și a zis: Ce mi‐ai făcut? Pentru ce nu
mi‐ai spus că este nevasta ta? 19Pentru ce ai zis: Este sora mea! așa că mi‐am luat‐o de nevastă? Și acum iată‐ți nevasta! Ia‐o și du‐te! 20Și Faraon
a poruncit oamenilor săi pentru el; și ei l‐au petrecut pe el și pe nevasta lui și tot ce avea.
Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărțirea de Lot
131Și Avram s‐a suit din Egipt
spre miazăzi, el și nevasta sa și tot ce avea, și Lot cu el. 2
Și Avram era foarte avut în vite, în argint și în aur. 3Și a mers în călătoriile sale
de la miazăzi până la Betel, până la locul unde fusese cortul său la început între Betel și Ai: 4la
locul altarului pe care‐l făcuse acolo întâi; și acolo Avram a
chemat numele Domnului. 5Dar și Lot care mergea cu Avram avea oi și boi și corturi. 6Și
țara aceea nu‐i încăpea ca să poată locui împreună; căci avutul lor era mare și nu puteau locui împreună. 7Și a fost
ceartă între păzitorii vitelor lui Avram și între păzitorii vitelor lui Lot. Și
Cananitul și Ferezitul locuiau atunci în țară. 8Și Avram a zis lui Lot
: Să nu fie, rogu‐te, ceartă între mine și tine și între păzitorii mei și între păzitorii tăi, căci suntem frați. 9
Nu este oare toată țara înaintea ta? Desparte‐te, rogu‐te, de mine
; dacă vei apuca tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; și dacă vei apuca tu la dreapta, eu voi apuca la stânga. 10Și Lot și‐a ridicat ochii și a văzut toată
Câmpia Iordanului că era bine udată peste tot mai înainte de a
prăpădi Domnul Sodoma și Gomora
: ca grădina Domnului, ca țara Egiptului până spre
Țoar. 11Și Lot și‐a ales toată Câmpia Iordanului și Lot a plecat spre răsărit. Și s‐au despărțit unul de altul. 12Avram a locuit în țara Canaan și Lot
a locuit în cetățile Câmpiei și și‐a
mutat cortul până la Sodoma. 13Și oamenii din Sodoma erau
răi și mari
păcătoși împotriva Domnului.
Făgăduința dată lui Avram
14Și Domnul a zis lui Avram după ce
se despărțise Lot de el: Ridică‐ți ochii acum, și privește din locul unde ești
spre miazănoapte și spre miazăzi și spre răsărit și spre apus. 15Căci toată țara pe care o vezi o voi da
ție și
112.2
seminței tale în veac. 16Și
voi face sămânța ta ca pulberea pământului, așa că, dacă poate cineva număra pulberea pământului, și sămânța ta va fi numărată. 17Scoală‐te, străbate țara în lungul și în latul ei, căci ție ți‐o voi da. 18Și Avram și‐a mutat cortul și a venit și a
locuit lângă stejarii lui Mamre
care sunt în Hebron; și acolo a zidit un altar Domnului.
