Nașterea lui Ismael
161Și Sarai, nevasta lui Avram
, nu‐i născuse copii. Și ea avea o slujnică, o
egipteancă; și numele ei era
Agar. 2
Și Sarai a zis lui Avram: Iată acum, Domnul
m‐a închis ca să nu nasc
; intră, rogu‐te, la slujnica mea; poate că‐mi voi zidi o casă prin ea. Și Avram a
ascultat de glasul Saraei. 3Și Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Agar egipteanca, slujnica sa, după ce Avram
stătuse vremelnic zece ani în țara Canaan, și a dat‐o bărbatului său Avram de nevastă. 4Și el a intrat la Agar și ea a zămislit. Și când a văzut ea că zămislise, stăpâna sa a fost
disprețuită în ochii ei. 5Și Sarai a zis lui Avram: Nedreptatea mea să fie asupra ta! Eu am dat pe slujnica mea în sânul tău și ea vede că a zămislit și sunt disprețuită în ochii ei
; Domnul va judeca între mine și tine. 6
Și Avram a zis către Sarai
: Iată slujnica ta este în mâna ta, fă‐i ce este bine în ochii tăi. Și Sarai a asuprit‐o și
ea a fugit de fața ei.
Fuga Agarei
7Și Îngerul Domnului a găsit‐o lângă un izvor de apă în pustie, lângă
izvorul din calea spre
Șur. 8Și a zis: Agar, slujnica Saraei, de unde vii și unde mergi? Și ea a zis: Fug de fața Saraei, stăpâna mea. 9Și Îngerul Domnului i‐a zis: Întoarce‐te la stăpâna ta și
supune‐te sub mâinile ei. 10Și Îngerul Domnului i‐a zis: Îți
voi înmulți sămânța foarte mult încât nu se va putea număra de mulțime. 11Și Îngerul Domnului i‐a zis: Iată, ai zămislit și vei naște un fiu
; și‐i vei pune numele Ismael pentru că Domnul a auzit întristarea ta. 12Și el va fi
un măgar sălbatic de om; mâna lui va fi împotriva tuturor și mâna tuturor împotriva lui și va locui în
fața tuturor fraților săi. 13Și ea a pus numele Domnului care îi vorbise: Tu ești un Dumnezeu care vede. Căci a zis: M‐am uitat
eu chiar aici după cel ce mă vede? 14De aceea fântâna s‐a numit fântâna
Lahai‐Roi; iată este între
Cades și Bared. 15Și
Agar a născut lui Avram un fiu și Avram a pus numele fiului său pe care l‐a născut Agar Ismael
. 16Și Avram era de optzeci și șase de ani când a născut Agar lui Avram pe Ismael.
Schimbarea numelui lui Avram
171Și Avram era de nouăzeci și nouă de ani. Și
Domnul s‐a arătat lui Avram și i‐a zis
: Eu sunt Dumnezeul Atotputernic
: umblă înaintea feței mele și fii
desăvârșit. 2Și voi pune legământul meu între mine și tine și
te voi înmulți foarte mult. 3Și Avram a
căzut pe fața sa și Dumnezeu a vorbit cu el, zicând: 4Eu, iată legământul meu este cu tine și vei fi
tatăl unei mulțimi de neamuri. 5Și numele tău nu se va mai chema Avram, ci
numele tău va fi Avraam, căci
te‐am făcut tatăl unei mulțimi de neamuri. 6Și te voi înmulți foarte mult și voi face
neamuri din tine și
împărați vor ieși din tine. 7Și voi
întări legământul meu între mine și tine și sămânța ta după tine în neamurile lor ca legământ veșnic
, ca să‐ți fiu Dumnezeu ție și
seminței tale după tine. 8Și
voi da ție și seminței tale după tine țara
șederilor tale vremelnice, toată țara Canaan în stăpânire veșnică și
14.2
26.18
29.13
voi fi Dumnezeul lor.
Tăierea împrejur
9Și Dumnezeu a zis lui Avraam: Să păzești legământul meu tu și sămânța ta după tine în neamurile lor. 10Acesta este legământul meu pe care‐l veți păzi între mine și tine și sămânța ta după tine
: toată partea bărbătească dintre voi să se taie împrejur. 11Și veți fi tăiați împrejur în carnea prepuțului vostru și aceasta va fi
un semn al legământului între mine și între voi. 12Și cel ce este de opt zile va fi
tăiat împrejur între voi, orice parte bărbătească în neamurile voastre: cel născut în casă sau cumpărat cu argint de la orice străin care nu este din sămânța ta. 13Cel născut în casa ta și cel cumpărat cu argintul tău trebuie tăiat împrejur și legământul meu va fi în carnea voastră ca un legământ veșnic. 14Și partea bărbătească netăiată împrejur care n‐a fost tăiat împrejur în carnea prepuțului său, sufletul acela va fi
stârpit din poporul său; a rupt legământul meu.
Sarai se numește Sara
15Și Dumnezeu a zis lui Avraam: Cât pentru Sarai, nevasta ta, n‐o vei mai chema pe nume Sarai, ci numele ei va fi Sara. 16Și o voi binecuvânta și‐ți voi
da și un fiu din ea; și o voi binecuvânta și va fi mamă de
neamuri: împărați de popoare vor fi din ea. 17Și Avraam a căzut pe fața sa
și a râs zicând în inima sa: Oare se va naște copil celui de o sută de ani? Și va naște Sara care este de nouăzeci de ani? 18Și Avraam a zis lui Dumnezeu: Oh, să trăiască Ismael înaintea ta! 19Și Dumnezeu a zis: Cu adevărat Sara
, nevasta ta, îți va naște un fiu și‐i vei pune numele Isaac. Și voi întări legământul meu cu el ca legământ veșnic pentru sămânța lui după el. 20Și pentru Ismael te‐am ascultat. Iată l‐am binecuvântat și‐l voi face să crească și‐l
voi înmulți foarte mult
: va naște doisprezece mai mari
și‐l voi face un neam mare. 21Dar legământul meu îl voi întări cu Isaac pe
care ți‐l va naște Sara la anul viitor, pe vremea aceasta. 22Și a încetat să vorbească cu el și Dumnezeu s‐a înălțat de la Avraam.
Avraam este tăiat împrejur cu casa lui
23Și Avraam a luat pe Ismael, fiul său, și pe toți cei născuți în casa sa și pe toți cei cumpărați cu argintul său, pe orice parte bărbătească dintre oamenii casei lui Avraam, și a tăiat împrejur carnea prepuțului lor chiar în ziua aceea, cum îi zisese Dumnezeu. 24Și Avraam era de nouăzeci și nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuțului său. 25Și Ismael, fiul său, era de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuțului său. 26Chiar în aceeași zi au fost tăiați împrejur Avraam și Ismael, fiul său. 27Și
toți oamenii casei sale născuți în casa sa sau cumpărați cu argint de la străin au fost tăiați împrejur cu el.
Făgăduința nașterii lui Isaac
181Și Domnul i s‐a arătat la
stejarii lui Mamre când ședea la intrarea cortului său în arșița zilei. 2
Și el și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată trei bărbați stăteau înaintea lui. Și când i‐a
văzut, a alergat în întâmpinarea lor de la intrarea cortului și s‐a plecat până la pământ. 3Și a zis: Doamne, dacă am aflat acum har în ochii tăi, nu trece, rogu‐te, de la robul tău. 4Să se aducă
acum puțină apă și să vă spălați picioarele și să vă odihniți sub copac. 5Și
13.15
voi aduce o bucată de pâine și
întăriți‐vă inima; apoi veți merge mai departe
; căci de aceea v‐ați abătut pe la robul vostru. Și ei au zis: Fă așa cum ai zis. 6Și Avraam s‐a dus repede în cort la Sara și a zis: Ia repede trei măsuri de floarea făinii, frământă și fă turte. 7Și Avraam a alergat la cireadă și a luat un vițel tânăr și bun și l‐a dat tânărului și s‐a grăbit să‐l pregătească. 8Și a
luat unt și lapte și vițelul pe care‐l pregătise și l‐a pus înaintea lor. Și el sta lângă ei sub copac și ei mâncau. 9Și ei i‐au zis: Unde este Sara, nevasta ta? Și el a zis: Iată
, în cort. 10Și el a zis
: Mă voi întoarce negreșit la tine la anul pe
vremea aceasta și iată
, Sara, nevasta ta, va avea un fiu. Și Sara asculta la intrarea cortului care era în dosul lui. 11Și
Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în zile; Sara încetase să mai aibă după
obiceiul femeilor. 12Și Sara a
râs în sine zicând
: După ce am îmbătrânit să mai am eu poftă și
domnul meu bătrân și el? 13Și Domnul a zis lui Avraam: Pentru ce a râs Sara zicând: Cu adevărat să mai nasc eu bătrână? 14
19.26Lc. 1.37
Este ceva prea greu pentru Domnul
? La anul pe vremea aceasta mă voi întoarce la tine și Sara va avea un fiu. 15Și Sara a tăgăduit zicând: N‐am râs! Căci se temea. Și el a zis: Nu; ci ai râs.
Avraam mijlocește pentru Sodoma
16Și bărbații s‐au sculat de acolo și s‐au uitat spre Sodoma și Avraam mergea cu ei
să‐i petreacă. 17Și Domnul a zis
: Să ascund eu de Avraam ce fac? 18Și Avraam va fi în adevăr un neam mare și tare și
toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în el. 19Căci l‐am cunoscut
6.7Ios. 24.15Ef. 6.4
că va porunci copiilor săi și casei sale după el să țină calea Domnului, să facă dreptate și judecată ca Domnul să aducă peste Avraam ce a vorbit despre el. 20Și Domnul a zis: Pentru că
strigătul Sodomei și Gomorei este mare și pentru că păcatul lor este foarte greu, 21
mă voi pogorî acum, și voi vedea dacă au făcut în totul după strigătul care a venit la mine; și dacă nu
13.3Ios. 22.22Lc. 16.152 Cor. 11.11
, voi ști. 22Și bărbații
s‐au întors de acolo și au mers spre Sodoma și Avraam
stătea încă înaintea Domnului. 23Și Avraam
s‐a apropiat și a zis
: Vei prăpădi tu și pe cel drept cu cel rău? 24
Poate că sunt cincizeci de drepți în cetate: vei prăpădi ta și nu vei cruța locul pentru cei cincizeci de drepți care sunt în el? 25Departe de tine să faci așa să ucizi pe cel drept cu cel rău
și cel drept să fie ca cel rău; departe de tine
34.17Ps. 58.11
94
! Oare nu va face dreptate judecătorul întregului pământ? 26Și Domnul a zis
: Dacă voi afla în Sodoma cincizeci de drepți în cetate, atunci voi cruța tot locul pentru aceștia. 27Și Avraam a răspuns și a zis
: Iată acum am cutezat să vorbesc Domnului eu care sunt
pulbere și cenușă. 28Poate că vor lipsi cinci din cei cincizeci de drepți: vei prăpădi tu toată cetatea pentru cei cinci? Și el a zis: Nu voi prăpădi dacă voi afla acolo patruzeci și cinci. 29Și el i‐a mai vorbit iarăși zicând: Poate că se vor afla acolo patruzeci! Și el a zis: N‐o voi face pentru cei patruzeci. 30Și el a zis: Să nu se mânie Domnul și voi vorbi: poate că se vor afla acolo treizeci! Și el a zis: N‐o voi face dacă voi afla acolo treizeci. 31Și el a zis: Iată acum am cutezat să vorbesc Domnului: poate că se vor afla acolo douăzeci. Și el a zis: Pentru cei douăzeci n‐o voi prăpădi. 32Și el a zis: Oh, să
nu se mânie Domnul și voi mai vorbi numai de astă dată! Poate că zece se vor afla acolo. Și el
a zis: N‐o voi prăpădi pentru cei zece. 33Și Domnul s‐a dus după ce a încetat să mai vorbească cu Avraam. Și Avraam s‐a întors la locul său.