Schimbarea numelui lui Avram
171Și Avram era de nouăzeci și nouă de ani. Și
Domnul s‐a arătat lui Avram și i‐a zis
: Eu sunt Dumnezeul Atotputernic
: umblă înaintea feței mele și fii
desăvârșit. 2Și voi pune legământul meu între mine și tine și
te voi înmulți foarte mult. 3Și Avram a
căzut pe fața sa și Dumnezeu a vorbit cu el, zicând: 4Eu, iată legământul meu este cu tine și vei fi
tatăl unei mulțimi de neamuri. 5Și numele tău nu se va mai chema Avram, ci
numele tău va fi Avraam, căci
te‐am făcut tatăl unei mulțimi de neamuri. 6Și te voi înmulți foarte mult și voi face
neamuri din tine și
împărați vor ieși din tine. 7Și voi
întări legământul meu între mine și tine și sămânța ta după tine în neamurile lor ca legământ veșnic
, ca să‐ți fiu Dumnezeu ție și
seminței tale după tine. 8Și
voi da ție și seminței tale după tine țara
șederilor tale vremelnice, toată țara Canaan în stăpânire veșnică și
14.2
26.18
29.13
voi fi Dumnezeul lor.
Tăierea împrejur
9Și Dumnezeu a zis lui Avraam: Să păzești legământul meu tu și sămânța ta după tine în neamurile lor. 10Acesta este legământul meu pe care‐l veți păzi între mine și tine și sămânța ta după tine
: toată partea bărbătească dintre voi să se taie împrejur. 11Și veți fi tăiați împrejur în carnea prepuțului vostru și aceasta va fi
un semn al legământului între mine și între voi. 12Și cel ce este de opt zile va fi
tăiat împrejur între voi, orice parte bărbătească în neamurile voastre: cel născut în casă sau cumpărat cu argint de la orice străin care nu este din sămânța ta. 13Cel născut în casa ta și cel cumpărat cu argintul tău trebuie tăiat împrejur și legământul meu va fi în carnea voastră ca un legământ veșnic. 14Și partea bărbătească netăiată împrejur care n‐a fost tăiat împrejur în carnea prepuțului său, sufletul acela va fi
stârpit din poporul său; a rupt legământul meu.
Sarai se numește Sara
15Și Dumnezeu a zis lui Avraam: Cât pentru Sarai, nevasta ta, n‐o vei mai chema pe nume Sarai, ci numele ei va fi Sara. 16Și o voi binecuvânta și‐ți voi
da și un fiu din ea; și o voi binecuvânta și va fi mamă de
neamuri: împărați de popoare vor fi din ea. 17Și Avraam a căzut pe fața sa
și a râs zicând în inima sa: Oare se va naște copil celui de o sută de ani? Și va naște Sara care este de nouăzeci de ani? 18Și Avraam a zis lui Dumnezeu: Oh, să trăiască Ismael înaintea ta! 19Și Dumnezeu a zis: Cu adevărat Sara
, nevasta ta, îți va naște un fiu și‐i vei pune numele Isaac. Și voi întări legământul meu cu el ca legământ veșnic pentru sămânța lui după el. 20Și pentru Ismael te‐am ascultat. Iată l‐am binecuvântat și‐l voi face să crească și‐l
voi înmulți foarte mult
: va naște doisprezece mai mari
și‐l voi face un neam mare. 21Dar legământul meu îl voi întări cu Isaac pe
care ți‐l va naște Sara la anul viitor, pe vremea aceasta. 22Și a încetat să vorbească cu el și Dumnezeu s‐a înălțat de la Avraam.
Avraam este tăiat împrejur cu casa lui
23Și Avraam a luat pe Ismael, fiul său, și pe toți cei născuți în casa sa și pe toți cei cumpărați cu argintul său, pe orice parte bărbătească dintre oamenii casei lui Avraam, și a tăiat împrejur carnea prepuțului lor chiar în ziua aceea, cum îi zisese Dumnezeu. 24Și Avraam era de nouăzeci și nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuțului său. 25Și Ismael, fiul său, era de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuțului său. 26Chiar în aceeași zi au fost tăiați împrejur Avraam și Ismael, fiul său. 27Și
toți oamenii casei sale născuți în casa sa sau cumpărați cu argint de la străin au fost tăiați împrejur cu el.
Făgăduința nașterii lui Isaac
181Și Domnul i s‐a arătat la
stejarii lui Mamre când ședea la intrarea cortului său în arșița zilei. 2
Și el și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată trei bărbați stăteau înaintea lui. Și când i‐a
văzut, a alergat în întâmpinarea lor de la intrarea cortului și s‐a plecat până la pământ. 3Și a zis: Doamne, dacă am aflat acum har în ochii tăi, nu trece, rogu‐te, de la robul tău. 4Să se aducă
acum puțină apă și să vă spălați picioarele și să vă odihniți sub copac. 5Și
13.15
voi aduce o bucată de pâine și
întăriți‐vă inima; apoi veți merge mai departe
; căci de aceea v‐ați abătut pe la robul vostru. Și ei au zis: Fă așa cum ai zis. 6Și Avraam s‐a dus repede în cort la Sara și a zis: Ia repede trei măsuri de floarea făinii, frământă și fă turte. 7Și Avraam a alergat la cireadă și a luat un vițel tânăr și bun și l‐a dat tânărului și s‐a grăbit să‐l pregătească. 8Și a
luat unt și lapte și vițelul pe care‐l pregătise și l‐a pus înaintea lor. Și el sta lângă ei sub copac și ei mâncau. 9Și ei i‐au zis: Unde este Sara, nevasta ta? Și el a zis: Iată
, în cort. 10Și el a zis
: Mă voi întoarce negreșit la tine la anul pe
vremea aceasta și iată
, Sara, nevasta ta, va avea un fiu. Și Sara asculta la intrarea cortului care era în dosul lui. 11Și
Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în zile; Sara încetase să mai aibă după
obiceiul femeilor. 12Și Sara a
râs în sine zicând
: După ce am îmbătrânit să mai am eu poftă și
domnul meu bătrân și el? 13Și Domnul a zis lui Avraam: Pentru ce a râs Sara zicând: Cu adevărat să mai nasc eu bătrână? 14
19.26Lc. 1.37
Este ceva prea greu pentru Domnul
? La anul pe vremea aceasta mă voi întoarce la tine și Sara va avea un fiu. 15Și Sara a tăgăduit zicând: N‐am râs! Căci se temea. Și el a zis: Nu; ci ai râs.
Avraam mijlocește pentru Sodoma
16Și bărbații s‐au sculat de acolo și s‐au uitat spre Sodoma și Avraam mergea cu ei
să‐i petreacă. 17Și Domnul a zis
: Să ascund eu de Avraam ce fac? 18Și Avraam va fi în adevăr un neam mare și tare și
toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în el. 19Căci l‐am cunoscut
6.7Ios. 24.15Ef. 6.4
că va porunci copiilor săi și casei sale după el să țină calea Domnului, să facă dreptate și judecată ca Domnul să aducă peste Avraam ce a vorbit despre el. 20Și Domnul a zis: Pentru că
strigătul Sodomei și Gomorei este mare și pentru că păcatul lor este foarte greu, 21
mă voi pogorî acum, și voi vedea dacă au făcut în totul după strigătul care a venit la mine; și dacă nu
13.3Ios. 22.22Lc. 16.152 Cor. 11.11
, voi ști. 22Și bărbații
s‐au întors de acolo și au mers spre Sodoma și Avraam
stătea încă înaintea Domnului. 23Și Avraam
s‐a apropiat și a zis
: Vei prăpădi tu și pe cel drept cu cel rău? 24
Poate că sunt cincizeci de drepți în cetate: vei prăpădi ta și nu vei cruța locul pentru cei cincizeci de drepți care sunt în el? 25Departe de tine să faci așa să ucizi pe cel drept cu cel rău
și cel drept să fie ca cel rău; departe de tine
34.17Ps. 58.11
94
! Oare nu va face dreptate judecătorul întregului pământ? 26Și Domnul a zis
: Dacă voi afla în Sodoma cincizeci de drepți în cetate, atunci voi cruța tot locul pentru aceștia. 27Și Avraam a răspuns și a zis
: Iată acum am cutezat să vorbesc Domnului eu care sunt
pulbere și cenușă. 28Poate că vor lipsi cinci din cei cincizeci de drepți: vei prăpădi tu toată cetatea pentru cei cinci? Și el a zis: Nu voi prăpădi dacă voi afla acolo patruzeci și cinci. 29Și el i‐a mai vorbit iarăși zicând: Poate că se vor afla acolo patruzeci! Și el a zis: N‐o voi face pentru cei patruzeci. 30Și el a zis: Să nu se mânie Domnul și voi vorbi: poate că se vor afla acolo treizeci! Și el a zis: N‐o voi face dacă voi afla acolo treizeci. 31Și el a zis: Iată acum am cutezat să vorbesc Domnului: poate că se vor afla acolo douăzeci. Și el a zis: Pentru cei douăzeci n‐o voi prăpădi. 32Și el a zis: Oh, să
nu se mânie Domnul și voi mai vorbi numai de astă dată! Poate că zece se vor afla acolo. Și el
a zis: N‐o voi prăpădi pentru cei zece. 33Și Domnul s‐a dus după ce a încetat să mai vorbească cu Avraam. Și Avraam s‐a întors la locul său.
Îngerii la Sodoma
191Și
cei doi îngeri au venit la Sodoma seara. Și
Lot ședea la poarta Sodomei. Și Lot i‐a văzut și s‐a sculat să‐i întâmpine și s‐a plecat cu fața la pământ. 2Și a zis: Iată acum, domnii mei
, abateți‐vă, vă rog, în casa robului vostru și rămâneți toată noaptea și
spălați‐vă picioarele și vă veți scula de dimineață și vă veți duce pe calea voastră. Și ei au zis
: Nu; ci vom mânea noaptea în uliță. 3Și a stăruit mult de ei, și ei s‐au abătut la el și au intrat în casa lui. Și le‐a făcut cină
și a copt azimi și au mâncat. 4Și mai înainte de a se culca ei, bărbații cetății, bărbații din Sodoma, au înconjurat casa de la tânăr până la bătrân, tot poporul din orice parte. 5
Și au chemat pe Lot și i‐au zis: Unde sunt bărbații care au intrat la tine astă noapte
? Scoate‐i afară la noi
ca să‐i cunoaștem. 6Și
Lot a ieșit la ei la intrare și a încuiat ușa după el. 7Și a zis: Rogu‐vă, fraților, nu faceți rău! 8
Iată acum am două fete care n‐au cunoscut bărbat; lăsați‐mă, vă rog, să vi le scot afară și faceți‐le cum este bine în ochii voștri; numai acestor bărbați să nu le faceți nimic, căci
de aceea au venit sub umbra acoperișului meu. 9Și ei au zis: Dă‐te îndărăt! Și au zis: Acesta
a venit să stea vremelnic și
mereu este judecător. Acum ție îți vom face mai rău decât lor. Și se repezeau cu putere asupra bărbatului, asupra lui Lot, și s‐au apropiat să spargă ușa. 10Și bărbații și‐au întins mâna și au tras pe Lot în casă la ei și au încuiat ușa. 11Și au lovit cu orbire pe bărbații
care erau la intrarea casei de la mic până la mare; și se trudeau să afle intrarea.
Nimicirea Sodomei și Gomorei
12Și bărbații au zis lui Lot: Pe cine mai ai aici? Ginere și fiii tăi și fetele tale și pe oricine ai în cetate
scoate‐i din acest loc. 13Căci vom prăpădi locul acesta pentru că
strigătul lor este mare înaintea Domnului și
Domnul ne‐a trimis să‐l prăpădim. 14Și Lot a ieșit și a vorbit ginerilor săi
care erau să ia pe fetele lui și a zis
: Sculați‐vă, ieșiți din locul acesta, căci Domnul va prăpădi cetatea
24.11
. Dar ginerilor săi li s‐a părut că glumește. 15Și când s‐a revărsat de ziuă, îngerii au grăbit pe Lot zicând
: Scoală‐te, ia‐ți nevasta și cele două fete ale tale care sunt aici ca să nu pieri în nelegiuirea cetății. 16Și el zăbovea. Și bărbații i‐au apucat mâna lui și mâna nevestei lui și mâna celor două fete ale lui
, Domnul având milă de el, și
l‐au scos și l‐au pus afară din cetate. 17Și a fost așa: după ce i‐au scos afară, el a zis
: Scapă‐ți viața
; să nu te uiți înapoi și să nu stai în toată Câmpia; scapă la munte ca să nu pieri. 18Și Lot le‐a zis
: Nu, Doamne, te rog. 19Iată acum robul tău a aflat har în ochii tăi și ai mărit îndurarea ta pe care mi‐ai arătat‐o păstrându‐mi sufletul viu. Dar nu pot scăpa la munte ca nu cumva să m‐ajungă răul și să mor. 20Iată acum această cetate este aproape ca să fug acolo, și este mică. Rogu‐te, lasă‐mă să scap acolo. Oare nu este mică? Și sufletul meu va trăi. 21Și el i‐a zis: Iată
te‐am primit și în lucrul acesta de a nu nimici cetatea despre care ai vorbit. 22Grăbește‐te, scapă acolo, căci
nu pot face nimic până vei ajunge acolo. De aceea s‐a pus
numele cetății Țoar. 23Răsărea soarele deasupra pământului când intra Lot în Țoar. 24Și
50.40Ezec. 16.49,50Osea 11.8Amos 4.11Țef. 2.9Lc. 17.292 Pet. 2.6Iuda 7
Domnul a făcut să ploaie asupra Sodomei și asupra Gomorei pucioasă și foc de la Domnul din ceruri. 25Și a nimicit cetățile acestea și toată Câmpia și pe toți locuitorii cetăților și
ce creștea pe ogor. 26Și nevasta lui s‐a uitat înapoi și s‐a făcut un
stâlp de sare. 27Și Avraam s‐a sculat dis de dimineață și a venit la locul unde
stătuse înaintea Domnului. 28Și s‐a uitat spre Sodoma și Gomora și spre tot ținutul câmpiei și a privit și iată
fumul ținutului se înălța ca fumul unui cuptor. 29Și a fost așa: când a prăpădit Dumnezeu cetățile Câmpiei, Dumnezeu
și‐a adus aminte de Avraam și a scos pe Lot din mijlocul prăpădului când a prăpădit cetățile în care locuia Lot.
Păcatul fetelor lui Lot
30Și Lot s‐a suit din Țoar și a
locuit în munte și cele două fete ale lui cu el, căci se temea să locuiască în Țoar. Și locuia într‐o peșteră el și cele două fețe ale lui. 31Și cea întâi născută a zis celei mai mici: Tatăl nostru este bătrân și nu este bărbat în țară ca să
intre la noi după datina întregului pământ. 32Vino să dăm tatălui nostru să bea vin și ne vom culca cu el ca să
păstrăm sămânță din tatăl nostru. 33Și au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea; și cea întâi născută a intrat și s‐a culcat cu tatăl ei și el n‐a știut, nici când s‐a culcat, nici când s‐a sculat ea. 34Și a fost așa: a doua zi cea întâi născută a zis celei mai mici: Iată eu m‐am culcat noaptea trecută cu tatăl meu: să‐i dăm să bea vin și la noapte și intră tu și culcă‐te cu el ca să păstrăm sămânță din tatăl nostru. 35Și au dat tatălui lor să bea vin și în noaptea aceea. Și cea mai mică s‐a sculat și s‐a culcat cu el și el n‐a știut când s‐a culcat, nici când s‐a sculat ea. 36Și amândouă fetele lui Lot au zămislit de la tatăl lor. 37Și cea întâi născută a născut un fiu și i‐a pus numele Moab
. Acesta este tatăl Moabiților până în ziua de astăzi. 38Și cea mai mică a născut și ea un fiu și i‐a pus numele Ben‐Ami. Acesta
este tatăl Amoniților până în ziua de astăzi.
