Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
17

Schimbarea numelui lui Avram

171Și Avram era de nouăzeci și nouă de ani. Și

17.1
Cap. 12.1.
Domnul s‐a arătat lui Avram și i‐a zis
17.1
Cap. 28.3;
: Eu sunt Dumnezeul Atotputernic
17.1
Cap. 5.22;
: umblă înaintea feței mele și fii
17.1
Cap. 6.9.
desăvârșit. 2Și voi pune legământul meu între mine și tine și
17.2
Cap. 12.2;
te voi înmulți foarte mult. 3Și Avram a
17.3
Vers. 17.
căzut pe fața sa și Dumnezeu a vorbit cu el, zicând: 4Eu, iată legământul meu este cu tine și vei fi
17.4
Rom. 4.11,12,16Gal. 3.29
tatăl unei mulțimi de neamuri. 5Și numele tău nu se va mai chema Avram, ci
17.5
Neem. 9.7
numele tău va fi Avraam, căci
17.5
Rom. 4.17
te‐am făcut tatăl unei mulțimi de neamuri. 6Și te voi înmulți foarte mult și voi face
17.6
Cap. 35.11.
neamuri din tine și
17.6
Vers. 16. Cap. 35.11.
împărați vor ieși din tine. 7Și voi
17.7
Gal. 3.17
întări legământul meu între mine și tine și sămânța ta după tine în neamurile lor ca legământ veșnic
17.7
Cap. 26.24;
, ca să‐ți fiu Dumnezeu ție și
17.7
Rom. 9.8
seminței tale după tine. 8Și
17.8
Cap. 12.7;
voi da ție și seminței tale după tine țara
17.8
Cap. 23.4;
șederilor tale vremelnice, toată țara Canaan în stăpânire veșnică și
17.8
Ex. 6.7Lev. 26.12Deut. 4.37
14.2
26.18
29.13
voi fi Dumnezeul lor.

Tăierea împrejur

9Și Dumnezeu a zis lui Avraam: Să păzești legământul meu tu și sămânța ta după tine în neamurile lor. 10Acesta este legământul meu pe care‐l veți păzi între mine și tine și sămânța ta după tine

17.10
Fapte. 7.8
: toată partea bărbătească dintre voi să se taie împrejur. 11Și veți fi tăiați împrejur în carnea prepuțului vostru și aceasta va fi
17.11
Fapte. 7.8Rom. 4.11
un semn al legământului între mine și între voi. 12Și cel ce este de opt zile va fi
17.12
Lev. 12.3Lc. 2.21In. 7.22Fil. 3.5
tăiat împrejur între voi, orice parte bărbătească în neamurile voastre: cel născut în casă sau cumpărat cu argint de la orice străin care nu este din sămânța ta. 13Cel născut în casa ta și cel cumpărat cu argintul tău trebuie tăiat împrejur și legământul meu va fi în carnea voastră ca un legământ veșnic. 14Și partea bărbătească netăiată împrejur care n‐a fost tăiat împrejur în carnea prepuțului său, sufletul acela va fi
17.14
Ex. 4.24
stârpit din poporul său; a rupt legământul meu.

Sarai se numește Sara

15Și Dumnezeu a zis lui Avraam: Cât pentru Sarai, nevasta ta, n‐o vei mai chema pe nume Sarai, ci numele ei va fi Sara. 16Și o voi binecuvânta și‐ți voi

17.16
Cap. 18.10.
da și un fiu din ea; și o voi binecuvânta și va fi mamă de
17.16
Cap. 35.11.
neamuri: împărați de popoare vor fi din ea. 17Și Avraam a căzut pe fața sa
17.17
Cap. 18.12;
și a râs zicând în inima sa: Oare se va naște copil celui de o sută de ani? Și va naște Sara care este de nouăzeci de ani? 18Și Avraam a zis lui Dumnezeu: Oh, să trăiască Ismael înaintea ta! 19Și Dumnezeu a zis: Cu adevărat Sara
17.19
Cap. 18.10;
, nevasta ta, îți va naște un fiu și‐i vei pune numele Isaac. Și voi întări legământul meu cu el ca legământ veșnic pentru sămânța lui după el. 20Și pentru Ismael te‐am ascultat. Iată l‐am binecuvântat și‐l voi face să crească și‐l
17.20
Cap. 16.10.
voi înmulți foarte mult
17.20
Cap. 25.12, 16.
: va naște doisprezece mai mari
17.20
Cap. 21.18.
și‐l voi face un neam mare. 21Dar legământul meu îl voi întări cu Isaac pe
17.21
Cap. 21.2.
care ți‐l va naște Sara la anul viitor, pe vremea aceasta. 22Și a încetat să vorbească cu el și Dumnezeu s‐a înălțat de la Avraam.

Avraam este tăiat împrejur cu casa lui

23Și Avraam a luat pe Ismael, fiul său, și pe toți cei născuți în casa sa și pe toți cei cumpărați cu argintul său, pe orice parte bărbătească dintre oamenii casei lui Avraam, și a tăiat împrejur carnea prepuțului lor chiar în ziua aceea, cum îi zisese Dumnezeu. 24Și Avraam era de nouăzeci și nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuțului său. 25Și Ismael, fiul său, era de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuțului său. 26Chiar în aceeași zi au fost tăiați împrejur Avraam și Ismael, fiul său. 27Și

17.27
Cap. 18.19.
toți oamenii casei sale născuți în casa sa sau cumpărați cu argint de la străin au fost tăiați împrejur cu el.

18

Făgăduința nașterii lui Isaac

181Și Domnul i s‐a arătat la

18.1
Cap. 13.18;
stejarii lui Mamre când ședea la intrarea cortului său în arșița zilei. 2
18.2
Evr. 13.2
Și el și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată trei bărbați stăteau înaintea lui. Și când i‐a
18.2
Cap. 19.1.
văzut, a alergat în întâmpinarea lor de la intrarea cortului și s‐a plecat până la pământ. 3Și a zis: Doamne, dacă am aflat acum har în ochii tăi, nu trece, rogu‐te, de la robul tău. 4Să se aducă
18.4
Cap. 19.2;
acum puțină apă și să vă spălați picioarele și să vă odihniți sub copac. 5Și
18.5
Jud. 6.18
13.15
voi aduce o bucată de pâine și
18.5
Jud. 19.5Ps. 104.15
întăriți‐vă inima; apoi veți merge mai departe
18.5
Cap. 19.8;
; căci de aceea v‐ați abătut pe la robul vostru. Și ei au zis: Fă așa cum ai zis. 6Și Avraam s‐a dus repede în cort la Sara și a zis: Ia repede trei măsuri de floarea făinii, frământă și fă turte. 7Și Avraam a alergat la cireadă și a luat un vițel tânăr și bun și l‐a dat tânărului și s‐a grăbit să‐l pregătească. 8Și a
18.8
Cap. 19.3.
luat unt și lapte și vițelul pe care‐l pregătise și l‐a pus înaintea lor. Și el sta lângă ei sub copac și ei mâncau. 9Și ei i‐au zis: Unde este Sara, nevasta ta? Și el a zis: Iată
18.9
Cap. 24.67.
, în cort. 10Și el a zis
18.10
Vers. 14.
: Mă voi întoarce negreșit la tine la anul pe
18.10
2 Reg. 4.16
vremea aceasta și iată
18.10
Cap. 17.19, 21;
, Sara, nevasta ta, va avea un fiu. Și Sara asculta la intrarea cortului care era în dosul lui. 11Și
18.11
Cap. 17.17.
Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în zile; Sara încetase să mai aibă după
18.11
Cap. 31.35.
obiceiul femeilor. 12Și Sara a
18.12
Cap. 17.17.
râs în sine zicând
18.12
Lc. 1.18
: După ce am îmbătrânit să mai am eu poftă și
18.12
1 Pet. 3.6
domnul meu bătrân și el? 13Și Domnul a zis lui Avraam: Pentru ce a râs Sara zicând: Cu adevărat să mai nasc eu bătrână? 14
18.14
Ier. 32.17Zah. 8.6Mat. 3.9
19.26Lc. 1.37
Este ceva prea greu pentru Domnul
18.14
Cap. 17.21. Vers. 10; 2 Reg. 4.16.
? La anul pe vremea aceasta mă voi întoarce la tine și Sara va avea un fiu. 15Și Sara a tăgăduit zicând: N‐am râs! Căci se temea. Și el a zis: Nu; ci ai râs.

Avraam mijlocește pentru Sodoma

16Și bărbații s‐au sculat de acolo și s‐au uitat spre Sodoma și Avraam mergea cu ei

18.16
Rom. 15.243 In. 6
să‐i petreacă. 17Și Domnul a zis
18.17
Ps. 25.14Amos 3.7In. 15.15
: Să ascund eu de Avraam ce fac? 18Și Avraam va fi în adevăr un neam mare și tare și
18.18
Cap. 12.3;
toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în el. 19Căci l‐am cunoscut
18.19
Deut. 4.9,10
6.7Ios. 24.15Ef. 6.4
că va porunci copiilor săi și casei sale după el să țină calea Domnului, să facă dreptate și judecată ca Domnul să aducă peste Avraam ce a vorbit despre el. 20Și Domnul a zis: Pentru că
18.20
Cap. 4.14;
strigătul Sodomei și Gomorei este mare și pentru că păcatul lor este foarte greu, 21
18.21
Cap. 11.5.
mă voi pogorî acum, și voi vedea dacă au făcut în totul după strigătul care a venit la mine; și dacă nu
18.21
Deut. 8.2
13.3Ios. 22.22Lc. 16.152 Cor. 11.11
, voi ști. 22Și bărbații
18.22
Cap. 19.1.
s‐au întors de acolo și au mers spre Sodoma și Avraam
18.22
Vers. 1.
stătea încă înaintea Domnului. 23Și Avraam
18.23
Evr. 10.22
s‐a apropiat și a zis
18.23
Num. 16.222 Sam. 24.17
: Vei prăpădi tu și pe cel drept cu cel rău? 24
18.24
Ier. 5.1
Poate că sunt cincizeci de drepți în cetate: vei prăpădi ta și nu vei cruța locul pentru cei cincizeci de drepți care sunt în el? 25Departe de tine să faci așa să ucizi pe cel drept cu cel rău
18.25
Rom. 3.6,22Iov 8.20Is. 3.10,11
și cel drept să fie ca cel rău; departe de tine
18.25
Iov 8.3
34.17Ps. 58.11
94
! Oare nu va face dreptate judecătorul întregului pământ? 26Și Domnul a zis
18.26
Ier. 5.1Ezec. 22.30
: Dacă voi afla în Sodoma cincizeci de drepți în cetate, atunci voi cruța tot locul pentru aceștia. 27Și Avraam a răspuns și a zis
18.27
Lc. 18.1
: Iată acum am cutezat să vorbesc Domnului eu care sunt
18.27
Cap. 3.19.
pulbere și cenușă. 28Poate că vor lipsi cinci din cei cincizeci de drepți: vei prăpădi tu toată cetatea pentru cei cinci? Și el a zis: Nu voi prăpădi dacă voi afla acolo patruzeci și cinci. 29Și el i‐a mai vorbit iarăși zicând: Poate că se vor afla acolo patruzeci! Și el a zis: N‐o voi face pentru cei patruzeci. 30Și el a zis: Să nu se mânie Domnul și voi vorbi: poate că se vor afla acolo treizeci! Și el a zis: N‐o voi face dacă voi afla acolo treizeci. 31Și el a zis: Iată acum am cutezat să vorbesc Domnului: poate că se vor afla acolo douăzeci. Și el a zis: Pentru cei douăzeci n‐o voi prăpădi. 32Și el a zis: Oh, să
18.32
Jud. 6.39
nu se mânie Domnul și voi mai vorbi numai de astă dată! Poate că zece se vor afla acolo. Și el
18.32
Iac. 5.16
a zis: N‐o voi prăpădi pentru cei zece. 33Și Domnul s‐a dus după ce a încetat să mai vorbească cu Avraam. Și Avraam s‐a întors la locul său.

19

Îngerii la Sodoma

191Și

19.1
Cap. 18.22.
cei doi îngeri au venit la Sodoma seara. Și
19.1
Cap. 18.1.
Lot ședea la poarta Sodomei. Și Lot i‐a văzut și s‐a sculat să‐i întâmpine și s‐a plecat cu fața la pământ. 2Și a zis: Iată acum, domnii mei
19.2
Evr. 13.3
, abateți‐vă, vă rog, în casa robului vostru și rămâneți toată noaptea și
19.2
Cap. 18.4.
spălați‐vă picioarele și vă veți scula de dimineață și vă veți duce pe calea voastră. Și ei au zis
19.2
Lc. 24.28
: Nu; ci vom mânea noaptea în uliță. 3Și a stăruit mult de ei, și ei s‐au abătut la el și au intrat în casa lui. Și le‐a făcut cină
19.3
Cap. 18.8.
și a copt azimi și au mâncat. 4Și mai înainte de a se culca ei, bărbații cetății, bărbații din Sodoma, au înconjurat casa de la tânăr până la bătrân, tot poporul din orice parte. 5
19.5
Is. 3.9
Și au chemat pe Lot și i‐au zis: Unde sunt bărbații care au intrat la tine astă noapte
19.5
Jud. 19.22
? Scoate‐i afară la noi
19.5
Cap. 4.1.
ca să‐i cunoaștem. 6Și
19.6
Jud. 19.23
Lot a ieșit la ei la intrare și a încuiat ușa după el. 7Și a zis: Rogu‐vă, fraților, nu faceți rău! 8
19.8
Jud. 19.24
Iată acum am două fete care n‐au cunoscut bărbat; lăsați‐mă, vă rog, să vi le scot afară și faceți‐le cum este bine în ochii voștri; numai acestor bărbați să nu le faceți nimic, căci
19.8
Cap. 18.5.
de aceea au venit sub umbra acoperișului meu. 9Și ei au zis: Dă‐te îndărăt! Și au zis: Acesta
19.9
2 Pet. 2.7,8
a venit să stea vremelnic și
19.9
Ex. 2.14
mereu este judecător. Acum ție îți vom face mai rău decât lor. Și se repezeau cu putere asupra bărbatului, asupra lui Lot, și s‐au apropiat să spargă ușa. 10Și bărbații și‐au întins mâna și au tras pe Lot în casă la ei și au încuiat ușa. 11Și au lovit cu orbire pe bărbații
19.11
2 Reg. 6.18Fapte. 13.11
care erau la intrarea casei de la mic până la mare; și se trudeau să afle intrarea.

Nimicirea Sodomei și Gomorei

12Și bărbații au zis lui Lot: Pe cine mai ai aici? Ginere și fiii tăi și fetele tale și pe oricine ai în cetate

19.12
Cap. 7.1.
scoate‐i din acest loc. 13Căci vom prăpădi locul acesta pentru că
19.13
Cap. 18.20.
strigătul lor este mare înaintea Domnului și
19.13
1 Cron. 21.15
Domnul ne‐a trimis să‐l prăpădim. 14Și Lot a ieșit și a vorbit ginerilor săi
19.14
Mat. 1.18
care erau să ia pe fetele lui și a zis
19.14
Num. 16.21,45
: Sculați‐vă, ieșiți din locul acesta, căci Domnul va prăpădi cetatea
19.14
Ex. 9.21Lc. 17.28
24.11
. Dar ginerilor săi li s‐a părut că glumește. 15Și când s‐a revărsat de ziuă, îngerii au grăbit pe Lot zicând
19.15
Num. 16.24,26Ap. 18.4
: Scoală‐te, ia‐ți nevasta și cele două fete ale tale care sunt aici ca să nu pieri în nelegiuirea cetății. 16Și el zăbovea. Și bărbații i‐au apucat mâna lui și mâna nevestei lui și mâna celor două fete ale lui
19.16
Lc. 18.13Rom. 9.15,16
, Domnul având milă de el, și
19.16
Ps. 34.22
l‐au scos și l‐au pus afară din cetate. 17Și a fost așa: după ce i‐au scos afară, el a zis
19.17
1 Reg. 19.3
: Scapă‐ți viața
19.17
Vers. 26.
; să nu te uiți înapoi și să nu stai în toată Câmpia; scapă la munte ca să nu pieri. 18Și Lot le‐a zis
19.18
Fapte. 10.14
: Nu, Doamne, te rog. 19Iată acum robul tău a aflat har în ochii tăi și ai mărit îndurarea ta pe care mi‐ai arătat‐o păstrându‐mi sufletul viu. Dar nu pot scăpa la munte ca nu cumva să m‐ajungă răul și să mor. 20Iată acum această cetate este aproape ca să fug acolo, și este mică. Rogu‐te, lasă‐mă să scap acolo. Oare nu este mică? Și sufletul meu va trăi. 21Și el i‐a zis: Iată
19.21
Iov 42.8,9Ps. 145.19
te‐am primit și în lucrul acesta de a nu nimici cetatea despre care ai vorbit. 22Grăbește‐te, scapă acolo, căci
19.22
Cap. 32.25, 26.
nu pot face nimic până vei ajunge acolo. De aceea s‐a pus
19.22
Cap. 13.10;
numele cetății Țoar. 23Răsărea soarele deasupra pământului când intra Lot în Țoar. 24Și
19.24
Deut. 29.23Is. 13.19Ier. 20.16
50.40Ezec. 16.49,50Osea 11.8Amos 4.11Țef. 2.9Lc. 17.292 Pet. 2.6Iuda 7
Domnul a făcut să ploaie asupra Sodomei și asupra Gomorei pucioasă și foc de la Domnul din ceruri. 25Și a nimicit cetățile acestea și toată Câmpia și pe toți locuitorii cetăților și
19.25
Cap. 14.3.
ce creștea pe ogor. 26Și nevasta lui s‐a uitat înapoi și s‐a făcut un
19.26
Lc. 17.32
stâlp de sare. 27Și Avraam s‐a sculat dis de dimineață și a venit la locul unde
19.27
Cap. 18.22.
stătuse înaintea Domnului. 28Și s‐a uitat spre Sodoma și Gomora și spre tot ținutul câmpiei și a privit și iată
19.28
Ap. 18.9
fumul ținutului se înălța ca fumul unui cuptor. 29Și a fost așa: când a prăpădit Dumnezeu cetățile Câmpiei, Dumnezeu
19.29
Cap. 8.1;
și‐a adus aminte de Avraam și a scos pe Lot din mijlocul prăpădului când a prăpădit cetățile în care locuia Lot.

Păcatul fetelor lui Lot

30Și Lot s‐a suit din Țoar și a

19.30
Vers. 17, 19.
locuit în munte și cele două fete ale lui cu el, căci se temea să locuiască în Țoar. Și locuia într‐o peșteră el și cele două fețe ale lui. 31Și cea întâi născută a zis celei mai mici: Tatăl nostru este bătrân și nu este bărbat în țară ca să
19.31
Cap. 16.2, 4;
intre la noi după datina întregului pământ. 32Vino să dăm tatălui nostru să bea vin și ne vom culca cu el ca să
19.32
Mc. 12.19
păstrăm sămânță din tatăl nostru. 33Și au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea; și cea întâi născută a intrat și s‐a culcat cu tatăl ei și el n‐a știut, nici când s‐a culcat, nici când s‐a sculat ea. 34Și a fost așa: a doua zi cea întâi născută a zis celei mai mici: Iată eu m‐am culcat noaptea trecută cu tatăl meu: să‐i dăm să bea vin și la noapte și intră tu și culcă‐te cu el ca să păstrăm sămânță din tatăl nostru. 35Și au dat tatălui lor să bea vin și în noaptea aceea. Și cea mai mică s‐a sculat și s‐a culcat cu el și el n‐a știut când s‐a culcat, nici când s‐a sculat ea. 36Și amândouă fetele lui Lot au zămislit de la tatăl lor. 37Și cea întâi născută a născut un fiu și i‐a pus numele Moab
19.37
Deut. 2.9
. Acesta este tatăl Moabiților până în ziua de astăzi. 38Și cea mai mică a născut și ea un fiu și i‐a pus numele Ben‐Ami. Acesta
19.38
Deut. 2.19
este tatăl Amoniților până în ziua de astăzi.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]