Facerea
11La
început
33.6
89.11,12
102.25
136.5
146.6Is. 44.24Ier. 10.12
51.15Zah. 12.1Fapte. 14.15
17.24Col. 1.16,17Evr. 11.3Ap. 4.11
10.6
Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.
Lumina
2Și pământul era pustiu și gol și era întuneric peste fața adâncului
și Duhul lui Dumnezeu se mișca peste fața apelor. 3
Și Dumnezeu a zis
: Să fie lumină! Și a fost lumină. 4Și Dumnezeu a văzut că lumina era bună și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. 5Și Dumnezeu a numit lumina
104.20
zi, iar întunericul l‐a numit noapte. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâi.
Cerul
6Și Dumnezeu a zis
51.15
: Să fie o întindere între ape și să despartă apele de ape. 7Și Dumnezeu a făcut întinderea
și a despărțit apele care erau dedesuptul întinderii de apele
care erau deasupra întinderii. Și așa a fost. 8Și Dumnezeu a numit întinderea ceruri. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a doua.
Pământul
9Și Dumnezeu a zis
38.8Ps. 33.7
95.5
104.9
136.6Prov. 8.29Ier. 5.222 Pet. 3.5
: Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerurilor și să se arate uscatul! Și așa a fost. 10Și Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar strângerea apelor a numit‐o mări. Și Dumnezeu a văzut că era bine. 11Și Dumnezeu a zis
: Să dea pământul verdeață, ierburi care fac sămânță, pomi
roditori care fac roade după soiul lor în care este sămânța lor pe pământ. Și așa a fost. 12Și pământul a dat verdeață, ierburi care fac sămânță după soiul lor și pomi care fac roade în care este sămânța lor după soiul lor. Și Dumnezeu a văzut că era bine. 13Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a treia.
Soarele, luna și stelele
14Și Dumnezeu a zis: Să fie
136.7
luminători în întinderea cerurilor ca să despartă ziua de noapte și să fie ca semne și ca
104
19
vremi și ca zile și ani. 15Și ei să fie ca luminători în întinderea cerului ca să lumineze pe pământ. Și așa a fost. 16Și Dumnezeu a
148.3,5
făcut cei doi mari luminători: luminătorul mai mare ca să stăpânească ziua
și luminătorul mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut și
stelele. 17Și Dumnezeu i‐a pus în întinderea cerurilor ca să lumineze pe pământ 18și să
stăpânească ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Și Dumnezeu a văzut că era bine. 19Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a patra.
Viețuitoarele mării
20Și Dumnezeu a zis: Să mișune apele cu mulțimi de viețuitoare și să zboare păsări deasupra pământului pe fața întinderii cerurilor. 21Și
Dumnezeu a făcut peștii cei mari de mare și orice vietate care se mișcă, de care roiesc apele după soiul lor, și orice pasăre înaripată după soiul ei. Și Dumnezeu a văzut că era bine. 22Și Dumnezeu le‐a binecuvântat, zicând
: Creșteți și înmulțiți‐vă și umpleți apele în mări și să se înmulțească păsări pe pământ. 23Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a cincea.
Viețuitoarele pământului
24Și Dumnezeu a zis: Să dea pământul vietate după soiul său, dobitoace și târâtoare și viețuitoare a pământului după soiul său. Și așa a fost. 25Și Dumnezeu a făcut viețuitoarea pământului după soiul său și dobitoacele după soiul lor și orice se târăște pe pământ după soiul său. Și Dumnezeu a văzut că era bine. 26Și Dumnezeu a zis
: Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră; și ei
să stăpânească peste peștii mării și peste păsările cerurilor și peste dobitoace și peste tot pământul și peste orice târâtoare care se târăște pe pământ. 27Și Dumnezeu a făcut pe om după
chipul Său; l‐a făcut după chipul lui Dumnezeu; i‐a făcut
parte bărbătească și parte femeiască. 28Și Dumnezeu i‐a binecuvântat și Dumnezeu le‐a zis
: Creșteți și înmulțiți‐vă și umpleți pământul și supuneți‐l și stăpâniți peste peștii mării și peste păsările cerurilor și peste orice vietate care se târăște pe pământ. 29Și Dumnezeu a zis: Iată v‐am dat orice iarbă care face sămânță care este pe fața întregului pământ și orice pom în care este rodul unui pom care face sămânță: să
vă fie ca hrană. 30Și oricărei
147.9
viețuitoare a pământului și
oricărei păsări a cerurilor și oricărei târâtoare care se târăște pe pământ în care este un suflet viu am dat ca hrană orice iarbă verde. Și așa a fost. 31Și
Dumnezeu a văzut tot ce făcuse și iată era foarte bine. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a șasea.
Ziua de odihnă
21Și cerurile și pământul și
toată oștirea lor au fost sfârșite. 2Și în
31.17Deut. 5.14Evr. 4.4
ziua a șaptea Dumnezeu și‐a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea s‐a odihnit de toată lucrarea sa pe care o făcuse. 3Și Dumnezeu a
binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit‐o pentru că în ea s‐a odihnit de toată lucrarea sa pe care o zidise Dumnezeu ca s‐o facă.
Facerea omului
4
Acestea sunt obârșiile cerurilor și pământului când au fost zidite în ziua când Domnul Dumnezeu a făcut pământ și ceruri. 5Și
niciun copăcel de pe câmp nu era încă în pământ și nicio iarbă de pe câmp nu încolțise încă fiindcă Domnul Dumnezeu nu făcuse încă să
ploaie pe pământ și nu era niciun om ca
să lucreze pământul. 6Ci un abur se ridica de pe pământ și uda toată fața pământului. 7Și Domnul Dumnezeu a întocmit pe om din
țărâna pământului și a
suflat în
nările lui suflarea de viață și omul
s‐a făcut un suflet viu.
Eden
8Și Domnul Dumnezeu a sădit o
grădină în
Eden spre
răsărit și acolo a
pus pe omul pe care‐l întocmise. 9Și din pământ Domnul Dumnezeu a făcut să crească
orice pom care este plăcut la vedere și bun de mâncat și
pomul vieții în mijlocul grădinii și
pomul cunoștinței binelui și răului. 10Și un râu ieșea din Eden ca să ude grădina și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. 11Numele unuia este Pison; el înconjoară
toată țara Havila unde este aur. 12Și aurul din țara aceea este bun; acolo este
bedelion și piatră de onix. 13Și numele râului al doilea este Ghidon; el înconjoară toată țara lui Cuș. 14Și numele râului al treilea este
Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Și al patrulea râu este Eufratul. 15Și Domnul Dumnezeu a luat pe om și l‐a
pus în grădina Edenului ca s‐o lucreze și s‐o păzească. 16Și Domnul Dumnezeu a poruncit omului zicând: Din orice pom din grădină poți să mănânci în voie. 17
Dar din pomul cunoștinței binelui și răului
să nu mănânci din el, căci în ziua când vei mânca din el
vei muri.
Facerea femeii
18Și Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur
; îi voi face un ajutor potrivit lui. 19
Și Domnul Dumnezeu a întocmit din pământ orice viețuitoare a câmpului și orice pasăre a cerurilor și
le‐a adus la om ca să vadă cum are să le numească. Și oricum numea omul fiecare vietate acela îi era numele. 20Și omul a dat nume tuturor dobitoacelor și păsărilor cerurilor și oricărei viețuitoare a câmpului, dar pentru om nu s‐a găsit niciun ajutor potrivit lui. 21Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un
somn adânc peste om și el a dormit. Și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. 22Și coasta pe care o luase Domnul Dumnezeu din om a întocmit‐o într‐o femeie și a
adus‐o la om. 23Și omul a zis: Aceasta este acum
os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie pentru că
a fost luată din bărbat. 24
De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și vor fi o singură carne.
Ispitirea femeii
25Și
erau goi amândoi, omul și nevasta sa, și nu le
era rușine.
31Și
20.2
șarpele era
mai șiret decât orice viețuitoare a câmpului pe care o făcuse Domnul Dumnezeu. Și el a zis femeii: Oare așa a zis Dumnezeu: Să nu mâncați din toți pomii din grădină? 2Și femeia a zis șarpelui: Din rodul pomilor din grădină putem să mâncăm, 3dar
din rodul pomului care este în mijlocul grădinii Dumnezeu a zis: Să nu mâncați din el și să nu vă atingeți de el ca să nu muriți. 4Și
șarpele a zis femeii: Nu veți muri nicidecum. 5Căci Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el, vi
se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. 6Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și că era o plăcere pentru ochi și că pomul era de dorit ca să dea pricepere și a luat din rodul lui și
a mâncat și a dat și bărbatului său cu ea
și el a mâncat.
Păcatul lui Adam
7Și
li s‐au deschis ochii la amândoi
și au cunoscut că erau goi. Și au cusut laolaltă frunze de smochin și și‐au făcut șorțuri. 8Și au auzit
glasul Domnului Dumnezeu umblând în grădină în răcoarea zilei. Și omul și nevasta sa
s‐au ascuns de fața Domnului Dumnezeu în mijlocul pomilor grădinii. 9Și Domnul Dumnezeu a strigat pe om și i‐a zis: Unde ești? 10Și el a zis: Am auzit glasul tău în grădină
și m‐am temut pentru că sunt gol și m‐am ascuns. 11Și el a zis: Cine ți‐a spus că ești gol? Ai mâncat din pomul din care ți‐am poruncit să nu mănânci? 12Și omul a zis
: Femeia pe care mi‐ai dat‐o cu mine ea mi‐a dat din pom și am mâncat. 13Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: Ce ai făcut? Și femeia a zis
: Șarpele m‐a amăgit și am mâncat. 14Și Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate dobitoacele și mai mult decât orice viețuitoare a câmpului. Să mergi pe pântecele tău și să mănânci
țărână în toate zilele vieții tale. 15Și voi pune
13.38
23.33In. 8.44Fapte. 13.101 In. 3.8
vrăjmășie între tine și femeie și între
sămânța ta și
sămânța ei
21.3In. 16.211 Tim. 2.15
; ea îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul. 16Femeii i‐a zis: Voi mări mult chinul tău și sarcina ta
; în durere vei naște copii și
14.34Ef. 5.22,23,241 Tim. 2.11‐12Tit 2.51 Pet. 3.1,5,6
la bărbatul tău îți va fi dorința și el
va stăpâni peste tine. 17Și lui Adam i‐a zis
; Pentru că ai ascultat de glasul nevestei tale
și ai mâncat din pomul
despre care ți‐am poruncit zicând: Să nu mănânci din el
: blestemat să fie pământul din pricina ta
, cu trudă să mănânci din el în toate zilele vieții tale. 18Și să‐ți dea spini și mărăcini și
să mănânci iarba câmpului
. 19
În sudoarea feței tale să mănânci pâine până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat
34.15Ps. 104.29Ecl. 3.20
12.7Rom. 5.12Evr. 9.27
. Căci țărână ești și
în țărână te vei întoarce. 20Și omul a pus numele nevestei sale Eva pentru că ea este mama tuturor celor vii. 21Și Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei sale cămăși de piei și i‐a îmbrăcat. 22Și Domnul Dumnezeu a zis
: Iată, omul a ajuns ca unul din noi să cunoască bine și rău. Și acum, ca să nu‐și întindă mâna și
să ia și din pomul vieții și să mănânce și să trăiască în veac… 23De aceea Domnul Dumnezeu l‐a scos din grădina Edenului ca să
lucreze pământul din care fusese luat. 24Și a izgonit pe om și a pus la
răsăritul grădinii Edenului heruvimul
și flacăra sabiei ce se învârtește în orice parte ca să păzească drumul la pomul vieții.