Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
19

Îngerii la Sodoma

191Și

19.1
Cap. 18.22.
cei doi îngeri au venit la Sodoma seara. Și
19.1
Cap. 18.1.
Lot ședea la poarta Sodomei. Și Lot i‐a văzut și s‐a sculat să‐i întâmpine și s‐a plecat cu fața la pământ. 2Și a zis: Iată acum, domnii mei
19.2
Evr. 13.3
, abateți‐vă, vă rog, în casa robului vostru și rămâneți toată noaptea și
19.2
Cap. 18.4.
spălați‐vă picioarele și vă veți scula de dimineață și vă veți duce pe calea voastră. Și ei au zis
19.2
Lc. 24.28
: Nu; ci vom mânea noaptea în uliță. 3Și a stăruit mult de ei, și ei s‐au abătut la el și au intrat în casa lui. Și le‐a făcut cină
19.3
Cap. 18.8.
și a copt azimi și au mâncat. 4Și mai înainte de a se culca ei, bărbații cetății, bărbații din Sodoma, au înconjurat casa de la tânăr până la bătrân, tot poporul din orice parte. 5
19.5
Is. 3.9
Și au chemat pe Lot și i‐au zis: Unde sunt bărbații care au intrat la tine astă noapte
19.5
Jud. 19.22
? Scoate‐i afară la noi
19.5
Cap. 4.1.
ca să‐i cunoaștem. 6Și
19.6
Jud. 19.23
Lot a ieșit la ei la intrare și a încuiat ușa după el. 7Și a zis: Rogu‐vă, fraților, nu faceți rău! 8
19.8
Jud. 19.24
Iată acum am două fete care n‐au cunoscut bărbat; lăsați‐mă, vă rog, să vi le scot afară și faceți‐le cum este bine în ochii voștri; numai acestor bărbați să nu le faceți nimic, căci
19.8
Cap. 18.5.
de aceea au venit sub umbra acoperișului meu. 9Și ei au zis: Dă‐te îndărăt! Și au zis: Acesta
19.9
2 Pet. 2.7,8
a venit să stea vremelnic și
19.9
Ex. 2.14
mereu este judecător. Acum ție îți vom face mai rău decât lor. Și se repezeau cu putere asupra bărbatului, asupra lui Lot, și s‐au apropiat să spargă ușa. 10Și bărbații și‐au întins mâna și au tras pe Lot în casă la ei și au încuiat ușa. 11Și au lovit cu orbire pe bărbații
19.11
2 Reg. 6.18Fapte. 13.11
care erau la intrarea casei de la mic până la mare; și se trudeau să afle intrarea.

Nimicirea Sodomei și Gomorei

12Și bărbații au zis lui Lot: Pe cine mai ai aici? Ginere și fiii tăi și fetele tale și pe oricine ai în cetate

19.12
Cap. 7.1.
scoate‐i din acest loc. 13Căci vom prăpădi locul acesta pentru că
19.13
Cap. 18.20.
strigătul lor este mare înaintea Domnului și
19.13
1 Cron. 21.15
Domnul ne‐a trimis să‐l prăpădim. 14Și Lot a ieșit și a vorbit ginerilor săi
19.14
Mat. 1.18
care erau să ia pe fetele lui și a zis
19.14
Num. 16.21,45
: Sculați‐vă, ieșiți din locul acesta, căci Domnul va prăpădi cetatea
19.14
Ex. 9.21Lc. 17.28
24.11
. Dar ginerilor săi li s‐a părut că glumește. 15Și când s‐a revărsat de ziuă, îngerii au grăbit pe Lot zicând
19.15
Num. 16.24,26Ap. 18.4
: Scoală‐te, ia‐ți nevasta și cele două fete ale tale care sunt aici ca să nu pieri în nelegiuirea cetății. 16Și el zăbovea. Și bărbații i‐au apucat mâna lui și mâna nevestei lui și mâna celor două fete ale lui
19.16
Lc. 18.13Rom. 9.15,16
, Domnul având milă de el, și
19.16
Ps. 34.22
l‐au scos și l‐au pus afară din cetate. 17Și a fost așa: după ce i‐au scos afară, el a zis
19.17
1 Reg. 19.3
: Scapă‐ți viața
19.17
Vers. 26.
; să nu te uiți înapoi și să nu stai în toată Câmpia; scapă la munte ca să nu pieri. 18Și Lot le‐a zis
19.18
Fapte. 10.14
: Nu, Doamne, te rog. 19Iată acum robul tău a aflat har în ochii tăi și ai mărit îndurarea ta pe care mi‐ai arătat‐o păstrându‐mi sufletul viu. Dar nu pot scăpa la munte ca nu cumva să m‐ajungă răul și să mor. 20Iată acum această cetate este aproape ca să fug acolo, și este mică. Rogu‐te, lasă‐mă să scap acolo. Oare nu este mică? Și sufletul meu va trăi. 21Și el i‐a zis: Iată
19.21
Iov 42.8,9Ps. 145.19
te‐am primit și în lucrul acesta de a nu nimici cetatea despre care ai vorbit. 22Grăbește‐te, scapă acolo, căci
19.22
Cap. 32.25, 26.
nu pot face nimic până vei ajunge acolo. De aceea s‐a pus
19.22
Cap. 13.10;
numele cetății Țoar. 23Răsărea soarele deasupra pământului când intra Lot în Țoar. 24Și
19.24
Deut. 29.23Is. 13.19Ier. 20.16
50.40Ezec. 16.49,50Osea 11.8Amos 4.11Țef. 2.9Lc. 17.292 Pet. 2.6Iuda 7
Domnul a făcut să ploaie asupra Sodomei și asupra Gomorei pucioasă și foc de la Domnul din ceruri. 25Și a nimicit cetățile acestea și toată Câmpia și pe toți locuitorii cetăților și
19.25
Cap. 14.3.
ce creștea pe ogor. 26Și nevasta lui s‐a uitat înapoi și s‐a făcut un
19.26
Lc. 17.32
stâlp de sare. 27Și Avraam s‐a sculat dis de dimineață și a venit la locul unde
19.27
Cap. 18.22.
stătuse înaintea Domnului. 28Și s‐a uitat spre Sodoma și Gomora și spre tot ținutul câmpiei și a privit și iată
19.28
Ap. 18.9
fumul ținutului se înălța ca fumul unui cuptor. 29Și a fost așa: când a prăpădit Dumnezeu cetățile Câmpiei, Dumnezeu
19.29
Cap. 8.1;
și‐a adus aminte de Avraam și a scos pe Lot din mijlocul prăpădului când a prăpădit cetățile în care locuia Lot.

Păcatul fetelor lui Lot

30Și Lot s‐a suit din Țoar și a

19.30
Vers. 17, 19.
locuit în munte și cele două fete ale lui cu el, căci se temea să locuiască în Țoar. Și locuia într‐o peșteră el și cele două fețe ale lui. 31Și cea întâi născută a zis celei mai mici: Tatăl nostru este bătrân și nu este bărbat în țară ca să
19.31
Cap. 16.2, 4;
intre la noi după datina întregului pământ. 32Vino să dăm tatălui nostru să bea vin și ne vom culca cu el ca să
19.32
Mc. 12.19
păstrăm sămânță din tatăl nostru. 33Și au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea; și cea întâi născută a intrat și s‐a culcat cu tatăl ei și el n‐a știut, nici când s‐a culcat, nici când s‐a sculat ea. 34Și a fost așa: a doua zi cea întâi născută a zis celei mai mici: Iată eu m‐am culcat noaptea trecută cu tatăl meu: să‐i dăm să bea vin și la noapte și intră tu și culcă‐te cu el ca să păstrăm sămânță din tatăl nostru. 35Și au dat tatălui lor să bea vin și în noaptea aceea. Și cea mai mică s‐a sculat și s‐a culcat cu el și el n‐a știut când s‐a culcat, nici când s‐a sculat ea. 36Și amândouă fetele lui Lot au zămislit de la tatăl lor. 37Și cea întâi născută a născut un fiu și i‐a pus numele Moab
19.37
Deut. 2.9
. Acesta este tatăl Moabiților până în ziua de astăzi. 38Și cea mai mică a născut și ea un fiu și i‐a pus numele Ben‐Ami. Acesta
19.38
Deut. 2.19
este tatăl Amoniților până în ziua de astăzi.

20

Avraam în Gherar

201Și Avraam a plecat

20.1
Cap. 18.1.
de acolo spre țara de miazăzi și locuia între
20.1
Cap. 16.7, 14.
Cades și Sur și
20.1
Cap. 26.6.
sta vremelnic în Gherar. 2Și Avraam a zis despre Sara, nevasta sa
20.2
Cap. 12.13;
: Este sora mea. Și Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis și a
20.2
Cap. 12.15.
luat pe Sara. 3Dar
20.3
Ps. 105.14
Dumnezeu a venit la Abimelec
20.3
Iov 33.15
în vis noaptea, și i‐a zis
20.3
Vers. 7.
: Iată ești un om mort din pricina femeii pe care ai luat‐o, căci este nevasta unui bărbat. 4Dar Abimelec nu se apropiase de ea. Și a zis: Doamne
20.4
Cap. 18.23. Vers. 18.
, vei ucide tu și un neam drept? 5Oare nu mi‐a zis el însuș: Ea este sora mea? Și ea, chiar ea însăși mi‐a zis: El este fratele meu
20.5
2 Reg. 20.32 Cor. 1.12
! Am făcut aceasta în curăția inimii mele și în nevinovăția mâinilor mele. 6Și Dumnezeu i‐a zis în vis: Da, știu că ai făcut aceasta în curăția inimii tale și
20.6
Cap. 31.7;
te‐am și împiedicat să păcătuiești
20.6
Cap. 39.9.
împotriva mea; de aceea nu ți‐am îngăduit să te atingi de ea. 7Acum, deci, înapoiază nevasta omului
20.7
1 Sam. 7.52 Reg. 5.11Iov 42.8Iac. 5.14,151 In. 5.16
, căci el este proroc și se va ruga pentru tine și vei trăi. Și dacă nu i‐o vei înapoia
20.7
Cap. 2.17.
, să știi că vei muri tu și tot
20.7
Num. 16.32,33
ce este al tău. 8Și Abimelec s‐a sculat dis‐de‐dimineață și a chemat pe toți robii săi și a spus toate aceste vorbe în urechile lor. Și bărbații s‐au spăimântat foarte mult. 9Și Abimelec a chemat pe Avraam și i‐a zis: Ce ne‐ai făcut? Și cu ce am păcătuit împotriva ta
20.9
Cap. 26.10.
de ai adus asupra mea și asupra împărăției mele un păcat așa de mare? Ai făcut cu mine lucruri
20.9
Cap. 34.7.
care nu trebuiesc făcute. 10Și Abimelec a zis lui Avraam: Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta? 11Și Avraam a zis: Pentru că am zis: Hotărât, nu este
20.11
Cap. 42.18.
temere de Dumnezeu în locul acesta și
20.11
Cap. 12.12;
mă vor ucide din pricina nevestei mele. 12Și cu adevărat este
20.12
Cap. 11.29.
sora mea, fata tatălui meu, dar nu fata mamei mele și a ajuns nevasta mea. 13Și a fost așa: când m‐a făcut Dumnezeu
20.13
Cap. 12.1, 9, 11, etc.
să pribegesc din casa tatălui meu, i‐am zis: Asta să fie îndurarea pe care să mi‐o arăți: În orice loc unde vom veni aceasta să zici
20.13
Cap. 12.13.
despre mine: El este fratele meu. 14Și Abimelec a luat
20.14
Cap. 12.16.
oi și boi și robi și roabe și i‐a dat lui Avraam și i‐a înapoiat pe Sara, nevasta sa. 15Și Abimelec a zis: Iată țara
20.15
Cap. 13.9.
mea este înaintea ta: locuiește unde este bine în ochii tăi. 16Și către Sara a zis: Iată am dat o mie de sicli de argint fratelui tău
20.16
Vers. 5.
. Iată aceasta
20.16
Cap. 26.11.
îți este o învelitoare
20.16
Cap. 24.65.
a ochilor pentru toți care sunt cu tine și ești îndreptățită în totul. 17Și Avraam
20.17
Iov 42.9,10
s‐a rugat lui Dumnezeu și Dumnezeu a vindecat pe Abimelec și pe nevasta lui și pe slujnicile lui și ele au născut. 18Căci Domnul încuiase
20.18
Cap. 12.17.
de tot toate pântecele din casa lui Abimelec din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.

21

Nașterea lui Isaac

211Și Domnul a

21.1
1 Sam. 2.21
cercetat pe Sara
21.1
Cap. 17.19;
, cum zisese, și Domnul a făcut Sarei cum vorbise. 2Și Sara a
21.2
Fapte. 7.8Gal. 4.22Evr. 11.11
zămislit și a născut lui Avraam un fiu la bătrânețele lui la
21.2
Cap. 17.21.
vremea hotărâtă despre care îi vorbise Dumnezeu. 3Și Avraam a pus numele
21.3
Cap. 17.19.
Isaac fiului său care i se născuse, pe care i‐l născuse Sara. 4Și Avraam a
21.4
Fapte. 7.8
tăiat împrejur pe fiul său Isaac când era de opt zile
21.4
Cap. 17.10, 12.
, cum îi poruncise Dumnezeu. 5Și
21.5
Cap. 17.1, 17.
Avraam era de o sută de ani când i s‐a născut fiul său Isaac. 6Și Sara a zis: Dumnezeu m‐a făcut să
21.6
Ps. 126.2Is. 54.1Gal. 4.27Lc. 1.58
râd: oricine va auzi va râde cu mine. 7Și ea a zis: Cine ar fi zis lui Avraam: Sara va alăpta copii! Căci
21.7
Cap. 18.11, 12.
i‐am născut un fiu la bătrânețele lui.

Izgonirea Agarei în pustie

8Și pruncul a crescut și a fost înțărcat. Și Avraam a făcut un ospăț mare în ziua când a fost înțărcat Isaac. 9Și Sara a văzut pe fiul Agarei

21.9
Cap. 16.1.
, egipteanca, pe
21.9
Cap. 16.15.
care‐l născuse ea lui Avraam
21.9
Gal. 4.29
, batjocorind. 10Și a zis lui Avraam
21.10
Gal. 4.30
: Izgonește pe roaba aceasta și pe fiul ei, căci nu va moșteni fiul acestei roabe cu fiul meu, cu Isaac. 11Și lucrul a fost foarte rău în ochii lui Avraam
21.11
Cap. 17.18.
din pricina fiului său. 12Și Dumnezeu a zis lui Avraam: Să nu fie rău în ochii tăi pentru băiat și pentru roaba ta; în toate câte ți‐a zis Sara ascultă de glasul ei, căci
21.12
Rom. 9.7,8Evr. 11.18
în Isaac ți se va numi sămânță. 13Dar și pe fiul acestei roabe îl voi face
21.13
Vers. 18. Cap. 16.10;
un neam fiindcă este sămânța ta. 14Și Avraam s‐a sculat dis‐de‐dimineață și a luat pâine și un burduf cu apă și a dat Agarei, punându‐l pe umerii ei, și copilul
21.14
In. 8.35
, și i‐a dat drumul. Și ea a plecat și a rătăcit prin pustia Beer‐Șeba. 15Și s‐a sfârșit apa din burduf și a lepădat copilul sub un copăcel. 16Și a mers și a șezut jos în fața lui departe ca la o aruncătură de arc. Căci zicea: Să nu văd moartea copilului. Și a șezut în fața lui și a ridicat glasul și a plâns. 17Și
21.17
Ex. 3.7
Dumnezeu a auzit glasul băiatului și Îngerul lui Dumnezeu a chemat pe Agar din ceruri și i‐a zis: Ce‐ți este Agar? Nu te teme; căci Dumnezeu a auzit glasul băiatului unde este. 18Scoală‐te, ridică băiatul și ține‐l în mâna ta, căci îl
21.18
Vers. 13.
voi face un neam mare. 19Și
21.19
Num. 22.312 Reg. 6.17,18,20Lc. 24.16,31
Dumnezeu i‐a deschis ochii și ea a văzut o fântână cu apă și a mers și a umplut burduful cu apă și a dat băiatului să bea. 20Și Dumnezeu
21.20
Cap. 28.15;
era cu băiatul. Și a crescut și locuia în pustie și s‐a făcut
21.20
Cap. 16.12.
vânător cu arcul. 21Și locuia în pustia Paran. Și mama sa i‐a
21.21
Cap. 24.4.
luat o nevastă din țara Egiptului.

Legământul lui Avraam cu Abimelec

22Și a fost așa: în zilele acelea

21.22
Cap. 20.2;
Abimelec și Picol, mai marele oștirii sale, au vorbit lui Avraam zicând
21.22
Cap. 26.28.
: Dumnezeu este cu tine în tot ce faci. 23Și acum
21.23
Ios. 2.121 Sam. 24.21
jură‐mi aici pe Dumnezeu că nu vei lucra cu neadevăr, nici cu mine, nici cu fiul meu, nici cu fiul fiului meu. Ci după îndurarea pe care ți‐am făcut‐o eu îmi vei face și tu mie și țării în care ai stat vremelnic. 24Și Avraam a zis: Voi jura. 25Și Avraam a mustrat pe Abimelec pentru fântâna de apă pe care o
21.25
Cap. 26.15, 18, 20, 21, 22.
răpiseră robii lui Abimelec. 26Și Abimelec a zis: Nu știu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi‐ai spus, nici eu n‐am auzit decât astăzi. 27Și Avraam a luat oi și boi și le‐a dat lui Abimelec și au
21.27
Cap. 26, 31.
făcut legământ amândoi. 28Și Avraam a pus de o parte șapte mioare din oile sale. 29Și Abimelec a zis lui Avraam
21.29
Cap. 33.8.
: Ce sunt aceste șapte mioare pe care le‐ai pus de o parte? 30Și el a zis: Să iei din mâna mea aceste șapte mioare
21.30
Cap. 31.48, 52.
ca să‐mi fie mărturie că am săpat fântâna aceasta. 31De aceea a
21.31
Cap. 26.33.
numit locul acela Beer‐Șeba pentru că acolo au jurat amândoi. 32Și au făcut legământ la Beer‐Șeba. Și Abimelec s‐a sculat cu Picol, mai marele oștirii sale, și s‐au întors în țara filistenilor. 33Și Avraam a sădit un tamarisc în Beer‐Șeba și a
21.33
Cap. 4.26.
chemat acolo numele Domnului
21.33
Deut. 33.27Is. 40.28Rom. 16.261 Tim. 1.17
Dumnezeul cel veșnic. 34Și Avraam a stat vremelnic în țara filistenilor multe zile.