Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
22

Jertfirea lui Isaac

221Și a fost așa: după aceste lucruri

22.1
1 Cor. 10.13Evr. 11.17Iac. 1.121 Pet. 1.7
Dumnezeu a cercat pe Avraam și i‐a zis: Avraame! Și el a zis: Iată‐mă. 2Și a zis: Ia acum pe fiul tău, pe
22.2
Evr. 11.17
singurul tău fiu, pe care‐l iubești, pe Isaac, și du‐te
22.2
2 Cron. 3.1
în ținutul Moria și adu‐l acolo ca ardere de tot pe unul din munții de care îți voi spune. 3Și Avraam s‐a sculat dis‐de‐dimineață și a pus șaua pe măgarul său și a luat pe doi din tinerii săi cu el și pe Isaac, fiul său; și a despicat lemnele pentru arderea de tot și s‐a sculat și a mers la locul despre care îi vorbise Dumnezeu. 4A treia zi Avraam și‐a ridicat ochii și a văzut locul de departe. 5Și Avraam a zis tinerilor săi: Rămâneți aici cu măgarul și eu și băiatul ne vom duce până colo și ne vom închina și vom veni iarăși la voi. 6Și Avraam a luat lemnele arderii de tot și
22.6
In. 19.17
le‐a pus pe Isaac, fiul său; și a luat în mână focul și cuțitul și mergeau amândoi împreună. 7Și Isaac a vorbit lui Avraam, tatăl său, și a zis: Tată! Și el a zis: Iată‐mă, fiul meu! Și a zis: Iată focul și lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot? 8Și Avraam a zis: Va îngriji Dumnezeu de mielul pentru arderea de tot, fiul meu. Și mergeau amândoi împreună. 9Și au venit la locul de care‐i spusese Dumnezeu. Și Avraam a zidit altarul acolo și a așezat lemnele și a legat pe Isaac, fiul său, și l‐a
22.9
Evr. 11.17Iac. 2.21
pus pe altar deasupra lemnelor. 10Și Avraam și‐a întins mâna și a luat cuțitul ca să junghie pe fiul său. 11Și Îngerul Domnului i‐a strigat din ceruri și a zis: Avraame! Avraame! Și el a zis: Iată‐mă. 12Și a zis
22.12
1 Sam. 15.22Mica 6.7,8
: Să nu‐ți pui mâna pe băiat și să nu‐i faci ceva, căci
22.12
Cap. 26.5.
acum cunosc că te temi de Dumnezeu, căci n‐ai oprit pe fiul tău, pe singurul tău fiu de la mine. 13Și Avraam și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată înapoi un berbece prins cu coarnele lui într‐un desiș. Și Avraam a mers și a luat berbecele și l‐a adus ca ardere de tot în locul fiului său. 14Și Avraam a pus numele locului aceluia Iehova‐Iireh după cum se zice până astăzi: În muntele Domnului se va îngriji. 15Și Îngerul Domnului a strigat lui Avraam a doua oară din ceruri. 16Și a zis
22.16
Ps. 105.9Lc. 1.73
: M‐am jurat pe mine însumi, zice Domnul, pentru că ai făcut lucrul acesta și n‐ai oprit pe fiul tău, pe singurul tău fiu, 17te voi binecuvânta foarte mult și‐ți voi înmulți foarte mult sămânța
22.17
Cap. 15.5.
ca stelele cerurilor
22.17
Cap. 13.16.
și ca nisipul care este pe malul mării; și
22.17
Cap. 24.60.
sămânța ta va stăpâni
22.17
Mica 1.9
poarta vrăjmașilor săi. 18
22.18
Cap. 12.3;
Și în sămânța ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului
22.18
Vers. 3, 10. Cap. 26.5.
, pentru că ai ascultat de glasul meu. 19Și Avraam s‐a întors la tinerii săi și s‐au sculat și au mers împreună la
22.19
Cap. 21.31.
Beer‐Șeba. Și Avraam a locuit la Beer‐Șeba.

Familia lui Nahor

20Și a fost așa: după aceste lucruri s‐a spus lui Avraam zicând: Iată și

22.20
Cap. 11.29.
Milca a născut fii lui Nahor, fratele tău: 21pe
22.21
Iov 1.1Iov 32.2
Uț, întâiul său născut, și pe Buz, fratele acestuia, și pe Chemuel, tatăl lui Aram, 22și pe Chesed și pe Hazo și pe Pildaș și pe Iidlaf și pe Betuel. 23Și
22.23
Cap. 24.15.
Betuel a născut pe
22.23
Rom. 9.10
Rebeca. Milca a născut pe acești opt lui Nahor, fratele lui Avraam. 24Și țiitoarea lui cu numele Reuma a născut și ea pe Tebah și pe Gaham și pe Tahaș și pe Maaca.

23

Moartea și îngroparea Sarei

231Și viața Sarei a fost o sută douăzeci și șapte de ani; aceștia au fost anii vieții Sarei. 2Și Sara a murit în

23.2
Ios. 14.15Jud. 1.10
Chiriat‐Arba adică
23.2
Cap. 13.18. Vers. 19.
Hebron în țara Canaan. Și Avraam a venit să bocească pe Sara și s‐o plângă. 3Și Avraam s‐a sculat dinaintea moartei sale și a vorbit copiilor lui Het zicând: 4Eu sunt
23.4
Cap. 17.8.
străin de loc și oaspete între voi
23.4
Fapte. 7.5
; dați‐mi o moșie de înmormântare ca să‐mi înmormântez moarta dinaintea feței mele. 5Și copiii lui Het au răspuns lui Avraam zicându‐i: Ascultă‐ne, domnul meu. 6Tu ești
23.6
Cap. 13.2;
un mai mare al lui Dumnezeu între noi, înmormântează‐ți moarta în cel mai ales dintre mormintele noastre! Nimeni dintre noi nu‐ți va opri mormântul său ca să‐ți înmormântezi moarta. 7Avraam s‐a sculat și s‐a plecat înaintea poporului țării, înaintea copiilor lui Het. 8Și le‐a vorbit zicând: Dacă este voia voastră să‐mi înmormântez moarta dinaintea feței mele, ascultați‐mă și rugați pentru mine pe Efron, fiul lui Țohar, 9să‐mi dea peștera din Macpela care este a lui, care este în marginea țarinei sale; să mi‐o dea în mijlocul vostru pentru tot argintul ce face ca o moșie de înmormântare. 10Și Efron ședea în mijlocul copiilor lui Het. Și Efron Hetitul a răspuns lui Avraam în urechile copiilor lui Het, a tuturor celor ce
23.10
Cap. 34.20, 24.
intrau pe poarta cetății sale, zicând: 11
23.11
2 Sam. 24.21‐24
Nu, domnul meu, ascultă‐mă; îți dau țarina și‐ți dau peștera care este în ea; ți‐o dau înaintea ochilor copiilor poporului meu: îngroapă‐ți moarta. 12Și Avraam s‐a plecat înaintea poporului țării. 13Și a vorbit lui Efron în urechile poporului țării zicând: Dar dacă voiești, rogu‐te, ascultă‐mă: Voi da argintul țarinii; ia‐l de la mine și‐mi voi îngropa moarta acolo. 14Și Efron a răspuns lui Avraam zicându‐i: 15Ascultă‐mă, domnul meu: O bucată de pământ de patru sute de sicli
23.15
Ex. 30.13Ezec. 45.12
de argint ce este aceasta între mine și tine? Îngroapă‐ți deci moarta. 16Și Avraam a ascultat de Efron. Și Avraam a
23.16
Ier. 32.9
cumpănit lui Efron argintul pe care‐l numise în auzul copiilor lui Het: patru sute sicli de argint umblător la negustor. 17Și
23.17
Cap. 25.9;
țarina lui Efron care era în Macpela, care era în dreptul Mamrei, țarina și peștera care era în ea și toți copacii care erau în țarină, care erau în toate hotarele ei de jur împrejur, au fost întăriți 18lui Avraam ca stăpânire înaintea ochilor copiilor lui Het, înaintea tuturor celor ce intrau pe poarta cetății sale. 19Și după aceasta Avraam a înmormântat pe Sara, nevasta sa, în peștera din țarina Macpela în fața Mamrei adică Hebron, în țara Canaan. 20Și țarina și peștera care este în ea au fost
23.20
Rut 4.7,8,9,10Ier. 32.10,11
întărite lui Avraam ca moșie de înmormântare de copiii lui Het.

24

Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac

241Și Avraam

24.1
Cap. 18.11;
era bătrân, înaintat în zile și Domnul
24.1
Cap. 13.2. Vers. 35.
binecuvântase pe Avraam în toate. 2Și Avraam a zis
24.2
Cap. 15.2.
robului său celui mai bătrân din casa sa care era
24.2
Vers. 10. Cap. 39.4, 5, 6.
mai mare peste toate ale sale
24.2
Cap. 47.29.
: Pune‐ți, te rog, mâna sub coapsa mea. 3Și te voi face să
24.3
Cap. 14.22.
juri pe Domnul Dumnezeul cerurilor și Dumnezeul pământului că
24.3
Cap. 26.35;
nu vei lua nevastă fiului meu dintre fetele Cananiților între care locuiesc. 4
24.4
Cap. 28.2.
Ci vei merge
24.4
Cap. 12.1.
în țara mea și la rudenia mea și vei lua nevastă fiului meu Isaac. 5Și robul i‐a zis: Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în țara aceasta; trebuie să duc pe fiul tău iarăși în țara din care ai venit? 6Și Avraam i‐a zis: Ferește‐te să duci pe fiul meu iarăși acolo. 7Domnul Dumnezeul cerurilor care
24.7
Cap. 12.1.
m‐a luat din casa tatălui meu și din țara nașterii mele și care mi‐a vorbit și mi‐a jurat zicând
24.7
Cap. 12.7;
: Seminței tale voi da țara aceasta
24.7
Ex. 23.20,23
33.2Evr. 1.14
! el însuși va trimite pe îngerul său înaintea ta și vei lua nevastă fiului meu de acolo. 8Și dacă femeia nu va voi să te urmeze, atunci vei fi
24.8
Ios. 2.17,20
dezlegat de acest jurământ al meu: numai să nu duci pe fiul meu iarăși acolo. 9Și robul și‐a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, și i‐a jurat pentru lucrul acesta. 10Și robul a luat zece cămile din cămilele stăpânului său și a plecat
24.10
Vers. 2.
, având în mâna sa toate bunătățile stăpânului său. Și s‐a sculat și s‐a dus în Mesopotamia la
24.10
Cap. 27.43.
cetatea lui Nahor. 11Și a făcut să îngenunche cămilele afară din cetate lângă o fântână cu apă la vremea serii când ies
24.11
Ex. 2.161 Sam. 9.11
cele ce au să scoată apă. 12Și a zis
24.12
Vers. 27. Cap. 26.24;
: Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, rogu‐te
24.12
Neem. 1.11Ps. 37.5
, trimite‐mi întâlnire astăzi, și arată îndurare stăpânului meu Avraam! 13Iată
24.13
Vers. 43.
stau lângă fântâna cu apă și
24.13
Cap. 29.9.
fetele oamenilor ies din cetate ca să scoată apă. 14Și fie ca fecioara căreia îi voi zice: Rogu‐te, pleacă‐ți vadra și să beau! Și va zice: Bea și voi adăpa și cămilele tale! ea să fie cea pe care ai rânduit‐o pentru robul tău Isaac și
24.14
Jud. 6.17,371 Sam. 6.7
14.10
20.7
prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare stăpânului meu. 15Și a fost așa: înainte de a sfârși el de vorbit iată, ieșea cu vadra pe umăr Rebeca cea născută lui Betuel, fiul
24.15
Cap. 11.29;
Milchei, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16Și fata era foarte
24.16
Cap. 26.7.
frumoasă la față, fecioară, și bărbat n‐o cunoscuse. Și s‐a pogorât la fântână și și‐a umplut vadra și s‐a suit. 17Și robul a alergat s‐o întâmpine și i‐a zis: Dă‐mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta. 18
24.18
1 Pet. 3.8
4.9
Și ea a zis: Bea, domnul meu! Și s‐a grăbit și și‐a pogorât vadra pe mână și i‐a dat să bea. 19Și după ce i‐a dat să bea, a zis: Am să scot și pentru cămilele tale până vor isprăvi de băut. 20Și s‐a grăbit și și‐a golit vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână să scoată și a scos pentru toate cămilele lui. 21Și omul se uita țintă la ea și tăcea ca să cunoască dacă
24.21
Vers. 12, 56.
Domnul i‐a făcut calea cu izbândă sau nu. 22Și a fost așa: după ce cămilele au isprăvit de băut, omul a luat o
24.22
Ex. 32.2,3Is. 3.19,20,21Ezec. 16.11,121 Pet. 3.3
verigă de nas de aur, grea de o jumătate de siclu, și două brățări pentru mâinile ei în greutate de zece sicli de aur. 23Și a zis: A cui fiică ești tu? Spune‐mi, te rog. Este în casa tatălui tău loc pentru noi să mânem? 24Și ea i‐a zis
24.24
Cap. 22.23.
: Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milchei, pe care l‐a născut ea lui Nahor. 25Și i‐a mai zis: Paie și nutreț sunt destule la noi și loc de mas. 26Și omul și‐a plecat capul și s‐a
24.26
Vers. 52.
închinat Domnului. 27Și a zis
24.27
Ex. 18.10Rut 4.141 Sam. 25.32,392 Sam. 18.28Lc. 1.68
: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n‐a părăsit
24.27
Cap. 32.10.
îndurarea sa și adevărul său față de stăpânul meu; pe mine Domnul m‐a
24.27
Vers. 48.
dus pe cale la casa fraților stăpânului meu. 28Și fata a alergat și a spus aceste cuvinte casei mamei sale. 29Și Rebeca avea un frate și numele lui era
24.29
Cap. 29.5.
Laban. Și Laban a alergat afară la acel om la fântână. 30Și a fost așa: când a văzut veriga de nas și brățările pe mâinile sorei sale și când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, zicând: Așa mi‐a vorbit omul! a venit la om și iată el sta lângă cămile la fântână. 31Și a zis: Vino înăuntru
24.31
Cap. 26.29.
, binecuvântat al Domnului! Pentru ce stai afară? Căci am pregătit casa și loc pentru cămile. 32Și omul a intrat în casă și a deschingat cămilele și
24.32
Cap. 43.24.
a dat paie și nutreț pentru cămile și apă de spălat pentru picioarele lui și pentru picioarele oamenilor care erau cu el. 33Și i s‐a pus înainte de mâncare. Dar el a zis
24.33
Iov 23.12In. 4.34Ef. 6.5,6,7
: Nu voi mânca până voi spune ce am de spus. Și el a zis: Vorbește. 34Și el a zis: Eu sunt robul lui Avraam. 35Și Domnul
24.35
Vers. 1. Cap. 13.2.
a binecuvântat mult pe stăpânul meu și a ajuns mare și i‐a dat oi și boi și argint și aur și robi și roabe și cămile și măgari. 36Și Sara, nevasta stăpânului meu, a
24.36
Cap. 21.2.
născut un fiu stăpânului meu la bătrânețele ei: și
24.36
Cap. 21.10;
lui i‐a dat tot ce are. 37Și stăpânul
24.37
Vers. 3.
meu m‐a pus să jur zicând: Să nu iei nevastă fiului meu din fetele Cananiților în a căror țară locuiesc. 38Ci
24.38
Vers. 4.
să te duci negreșit la casa tatălui meu și la rudenia mea și să iei nevastă fiului meu. 39Și
24.39
Vers. 5.
am zis stăpânului meu: Poate că femeia nu va voi să mă urmeze. 40Și el mi‐a zis
24.40
Vers. 7.
: Domnul înaintea
24.40
Cap. 17.1.
căruia umblu va trimite pe îngerul său cu tine și‐ți va da izbândă în calea ta ca să iei nevastă fiului meu din rudenia mea și din casa tatălui meu. 41Când te vei
24.41
Vers. 8.
duce la rudenia mea, atunci vei fi dezlegat de jurământul meu. Și dacă nu ți‐o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu. 42Și eu am venit astăzi la fântână și am zis: Doamne
24.42
Vers. 12.
Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă acum îmi dai izbândă în calea mea pe care merg, 43iată
24.43
Vers. 13.
stau lângă fântâna cu apă și fie ca fecioara care va ieși să scoată și căreia îi voi zice: Dă‐mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta! 44și îmi va zice: Bea și voi scoate și pentru cămilele tale! aceea să fie femeia pe care a rânduit‐o Domnul pentru fiul stăpânului meu. 45Și mai înainte
24.45
Vers. 15, etc.
ca să fi sfârșit eu de vorbit
24.45
1 Sam. 1.13
în inima mea, iată Rebeca a ieșit cu vadra ei pe umăr și s‐a pogorât la fântână și a scos. Și i‐am zis: Dă‐mi, te rog, să beau! 46Și ea s‐a grăbit și și‐a pogorât vadra de pe umăr și a zis: Bea și voi adăpa și cămilele tale. Și am băut și a adăpat și cămilele. 47Și am întrebat‐o și am zis: A cui fiică ești tu? Și ea a zis: Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l‐a născut Milca. Și i‐am pus
24.47
Ezec. 16.11,12
veriga la nas și brățările pe mâni. 48Și mi‐am plecat
24.48
Vers. 26.
capul și m‐am închinat Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, stăpânul meu, care m‐a dus pe calea cea dreaptă ca să iau pe fata fratelui
24.48
Cap. 22.23.
său pentru fiul stăpânului meu. 49Și acum dacă vreți să arătați îndurare
24.49
Cap. 47.29.
și credincioșie stăpânului meu, spuneți‐mi și dacă nu, spuneți‐mi ca să mă întorc la dreapta sau la stânga. 50Și Laban și Betuel au răspuns și au zis
24.50
Ps. 118.23Mat. 21.42Mc. 12.11
: Lucrul pornește de la Domnul, noi nu‐ți putem vorbi rău
24.50
Cap. 31.24.
sau bine. 51Iată Rebeca
24.51
Cap. 20.15.
înaintea ta, ia‐o și du‐te și să fie nevasta fiului stăpânului tău, după cum a vorbit Domnul. 52Și a fost așa: când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s‐a plecat
24.52
Vers. 26.
la pământ Domnului. 53Și robul a scos
24.53
Ex. 3.22
11.2
12.35
scule de argint și scule de aur și haine și le‐a dat Rebecăi și a dat
24.53
2 Cron. 21.3Ezra 1.6
lucruri de preț și fratelui ei și mamei ei. 54Și au mâncat și au băut el și oamenii care erau cu el și au mas acolo. Și s‐au sculat dimineața și el a zis: Dați‐mi
24.54
Vers. 56, 59.
drumul la stăpânul meu. 55Și fratele ei și mama ei au zis: Să mai rămână cu noi copila câteva zile sau zece; după aceea să meargă. 56Și el le‐a zis: Nu mă opriți deoarece Domnul mi‐a dat izbândă în calea mea; dați‐mi drumul și să merg la stăpânul meu. 57Și au zis: Vom chema fata și vom afla din gura ei. 58Și au chemat pe Rebeca și i‐au zis: Vei merge tu cu omul acesta? Și ea a zis: Voi merge! 59Și au dat drumul Rebecei, sora lor, și doicei
24.59
Cap. 35.8.
ei și robului lui Avraam și oamenilor lui. 60Și au binecuvântat pe Rebeca și i‐au zis: Tu, sora noastră, să ajungi
24.60
Cap. 17.16.
mii de zeci de mii și sămânța
24.60
Cap. 22.17.
ta să stăpânească poarta celor ce‐o urăsc. 61Și Rebeca și slujnicele ei s‐au sculat și au încălecat pe cămile și au urmat pe omul acela. Și robul a luat pe Rebeca și a plecat. 62Și Isaac venea de pe drumul
24.62
Cap. 16.14;
fântânei Lahai‐Roi; căci locuia în țara de la miazăzi. 63Și Isaac ieșise la câmp ca să
24.63
Ios. 1.8Ps. 1.2
77.12
119.15
143.5
cugete înspre seară. Și și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată veneau niște cămile. 64Și Rebeca și‐a ridicat ochii și a văzut pe Isaac și a sărit
24.64
Ios. 15.18
jos de pe cămilă. 65Și zisese robului: Ce bărbat este acesta care umblă pe câmp ca să ne întâmpine? Și robul zisese: Este stăpânul meu. Și ea și‐a luat mahrama și s‐a acoperit. 66Și robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67Și Isaac a dus‐o în cortul Sarei, mama sa, și a luat pe Rebeca și ea i‐a fost nevastă și a iubit‐o. Și Isaac a fost mângâiat
24.67
Cap. 38.12.
pentru mama sa.