Moartea și îngroparea Sarei
231Și viața Sarei a fost o sută douăzeci și șapte de ani; aceștia au fost anii vieții Sarei. 2Și Sara a murit în
Chiriat‐Arba adică
Hebron în țara Canaan. Și Avraam a venit să bocească pe Sara și s‐o plângă. 3Și Avraam s‐a sculat dinaintea moartei sale și a vorbit copiilor lui Het zicând: 4Eu sunt
străin de loc și oaspete între voi
; dați‐mi o moșie de înmormântare ca să‐mi înmormântez moarta dinaintea feței mele. 5Și copiii lui Het au răspuns lui Avraam zicându‐i: Ascultă‐ne, domnul meu. 6Tu ești
un mai mare al lui Dumnezeu între noi, înmormântează‐ți moarta în cel mai ales dintre mormintele noastre! Nimeni dintre noi nu‐ți va opri mormântul său ca să‐ți înmormântezi moarta. 7Avraam s‐a sculat și s‐a plecat înaintea poporului țării, înaintea copiilor lui Het. 8Și le‐a vorbit zicând: Dacă este voia voastră să‐mi înmormântez moarta dinaintea feței mele, ascultați‐mă și rugați pentru mine pe Efron, fiul lui Țohar, 9să‐mi dea peștera din Macpela care este a lui, care este în marginea țarinei sale; să mi‐o dea în mijlocul vostru pentru tot argintul ce face ca o moșie de înmormântare. 10Și Efron ședea în mijlocul copiilor lui Het. Și Efron Hetitul a răspuns lui Avraam în urechile copiilor lui Het, a tuturor celor ce
intrau pe poarta cetății sale, zicând: 11
Nu, domnul meu, ascultă‐mă; îți dau țarina și‐ți dau peștera care este în ea; ți‐o dau înaintea ochilor copiilor poporului meu: îngroapă‐ți moarta. 12Și Avraam s‐a plecat înaintea poporului țării. 13Și a vorbit lui Efron în urechile poporului țării zicând: Dar dacă voiești, rogu‐te, ascultă‐mă: Voi da argintul țarinii; ia‐l de la mine și‐mi voi îngropa moarta acolo. 14Și Efron a răspuns lui Avraam zicându‐i: 15Ascultă‐mă, domnul meu: O bucată de pământ de patru sute de sicli
de argint ce este aceasta între mine și tine? Îngroapă‐ți deci moarta. 16Și Avraam a ascultat de Efron. Și Avraam a
cumpănit lui Efron argintul pe care‐l numise în auzul copiilor lui Het: patru sute sicli de argint umblător la negustor. 17Și
țarina lui Efron care era în Macpela, care era în dreptul Mamrei, țarina și peștera care era în ea și toți copacii care erau în țarină, care erau în toate hotarele ei de jur împrejur, au fost întăriți 18lui Avraam ca stăpânire înaintea ochilor copiilor lui Het, înaintea tuturor celor ce intrau pe poarta cetății sale. 19Și după aceasta Avraam a înmormântat pe Sara, nevasta sa, în peștera din țarina Macpela în fața Mamrei adică Hebron, în țara Canaan. 20Și țarina și peștera care este în ea au fost
întărite lui Avraam ca moșie de înmormântare de copiii lui Het.
Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac
241Și Avraam
era bătrân, înaintat în zile și Domnul
binecuvântase pe Avraam în toate. 2Și Avraam a zis
robului său celui mai bătrân din casa sa care era
mai mare peste toate ale sale
: Pune‐ți, te rog, mâna sub coapsa mea. 3Și te voi face să
juri pe Domnul Dumnezeul cerurilor și Dumnezeul pământului că
nu vei lua nevastă fiului meu dintre fetele Cananiților între care locuiesc. 4
Ci vei merge
în țara mea și la rudenia mea și vei lua nevastă fiului meu Isaac. 5Și robul i‐a zis: Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în țara aceasta; trebuie să duc pe fiul tău iarăși în țara din care ai venit? 6Și Avraam i‐a zis: Ferește‐te să duci pe fiul meu iarăși acolo. 7Domnul Dumnezeul cerurilor care
m‐a luat din casa tatălui meu și din țara nașterii mele și care mi‐a vorbit și mi‐a jurat zicând
: Seminței tale voi da țara aceasta
33.2Evr. 1.14
! el însuși va trimite pe îngerul său înaintea ta și vei lua nevastă fiului meu de acolo. 8Și dacă femeia nu va voi să te urmeze, atunci vei fi
dezlegat de acest jurământ al meu: numai să nu duci pe fiul meu iarăși acolo. 9Și robul și‐a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, și i‐a jurat pentru lucrul acesta. 10Și robul a luat zece cămile din cămilele stăpânului său și a plecat
, având în mâna sa toate bunătățile stăpânului său. Și s‐a sculat și s‐a dus în Mesopotamia la
cetatea lui Nahor. 11Și a făcut să îngenunche cămilele afară din cetate lângă o fântână cu apă la vremea serii când ies
cele ce au să scoată apă. 12Și a zis
: Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, rogu‐te
, trimite‐mi întâlnire astăzi, și arată îndurare stăpânului meu Avraam! 13Iată
stau lângă fântâna cu apă și
fetele oamenilor ies din cetate ca să scoată apă. 14Și fie ca fecioara căreia îi voi zice: Rogu‐te, pleacă‐ți vadra și să beau! Și va zice: Bea și voi adăpa și cămilele tale! ea să fie cea pe care ai rânduit‐o pentru robul tău Isaac și
14.10
20.7
prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare stăpânului meu. 15Și a fost așa: înainte de a sfârși el de vorbit iată, ieșea cu vadra pe umăr Rebeca cea născută lui Betuel, fiul
Milchei, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16Și fata era foarte
frumoasă la față, fecioară, și bărbat n‐o cunoscuse. Și s‐a pogorât la fântână și și‐a umplut vadra și s‐a suit. 17Și robul a alergat s‐o întâmpine și i‐a zis: Dă‐mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta. 18
4.9
Și ea a zis: Bea, domnul meu! Și s‐a grăbit și și‐a pogorât vadra pe mână și i‐a dat să bea. 19Și după ce i‐a dat să bea, a zis: Am să scot și pentru cămilele tale până vor isprăvi de băut. 20Și s‐a grăbit și și‐a golit vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână să scoată și a scos pentru toate cămilele lui. 21Și omul se uita țintă la ea și tăcea ca să cunoască dacă
Domnul i‐a făcut calea cu izbândă sau nu. 22Și a fost așa: după ce cămilele au isprăvit de băut, omul a luat o
verigă de nas de aur, grea de o jumătate de siclu, și două brățări pentru mâinile ei în greutate de zece sicli de aur. 23Și a zis: A cui fiică ești tu? Spune‐mi, te rog. Este în casa tatălui tău loc pentru noi să mânem? 24Și ea i‐a zis
: Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milchei, pe care l‐a născut ea lui Nahor. 25Și i‐a mai zis: Paie și nutreț sunt destule la noi și loc de mas. 26Și omul și‐a plecat capul și s‐a
închinat Domnului. 27Și a zis
: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n‐a părăsit
îndurarea sa și adevărul său față de stăpânul meu; pe mine Domnul m‐a
dus pe cale la casa fraților stăpânului meu. 28Și fata a alergat și a spus aceste cuvinte casei mamei sale. 29Și Rebeca avea un frate și numele lui era
Laban. Și Laban a alergat afară la acel om la fântână. 30Și a fost așa: când a văzut veriga de nas și brățările pe mâinile sorei sale și când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, zicând: Așa mi‐a vorbit omul! a venit la om și iată el sta lângă cămile la fântână. 31Și a zis: Vino înăuntru
, binecuvântat al Domnului! Pentru ce stai afară? Căci am pregătit casa și loc pentru cămile. 32Și omul a intrat în casă și a deschingat cămilele și
a dat paie și nutreț pentru cămile și apă de spălat pentru picioarele lui și pentru picioarele oamenilor care erau cu el. 33Și i s‐a pus înainte de mâncare. Dar el a zis
: Nu voi mânca până voi spune ce am de spus. Și el a zis: Vorbește. 34Și el a zis: Eu sunt robul lui Avraam. 35Și Domnul
a binecuvântat mult pe stăpânul meu și a ajuns mare și i‐a dat oi și boi și argint și aur și robi și roabe și cămile și măgari. 36Și Sara, nevasta stăpânului meu, a
născut un fiu stăpânului meu la bătrânețele ei: și
lui i‐a dat tot ce are. 37Și stăpânul
meu m‐a pus să jur zicând: Să nu iei nevastă fiului meu din fetele Cananiților în a căror țară locuiesc. 38Ci
să te duci negreșit la casa tatălui meu și la rudenia mea și să iei nevastă fiului meu. 39Și
am zis stăpânului meu: Poate că femeia nu va voi să mă urmeze. 40Și el mi‐a zis
: Domnul înaintea
căruia umblu va trimite pe îngerul său cu tine și‐ți va da izbândă în calea ta ca să iei nevastă fiului meu din rudenia mea și din casa tatălui meu. 41Când te vei
duce la rudenia mea, atunci vei fi dezlegat de jurământul meu. Și dacă nu ți‐o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu. 42Și eu am venit astăzi la fântână și am zis: Doamne
Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă acum îmi dai izbândă în calea mea pe care merg, 43iată
stau lângă fântâna cu apă și fie ca fecioara care va ieși să scoată și căreia îi voi zice: Dă‐mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta! 44și îmi va zice: Bea și voi scoate și pentru cămilele tale! aceea să fie femeia pe care a rânduit‐o Domnul pentru fiul stăpânului meu. 45Și mai înainte
ca să fi sfârșit eu de vorbit
în inima mea, iată Rebeca a ieșit cu vadra ei pe umăr și s‐a pogorât la fântână și a scos. Și i‐am zis: Dă‐mi, te rog, să beau! 46Și ea s‐a grăbit și și‐a pogorât vadra de pe umăr și a zis: Bea și voi adăpa și cămilele tale. Și am băut și a adăpat și cămilele. 47Și am întrebat‐o și am zis: A cui fiică ești tu? Și ea a zis: Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l‐a născut Milca. Și i‐am pus
veriga la nas și brățările pe mâni. 48Și mi‐am plecat
capul și m‐am închinat Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, stăpânul meu, care m‐a dus pe calea cea dreaptă ca să iau pe fata fratelui
său pentru fiul stăpânului meu. 49Și acum dacă vreți să arătați îndurare
și credincioșie stăpânului meu, spuneți‐mi și dacă nu, spuneți‐mi ca să mă întorc la dreapta sau la stânga. 50Și Laban și Betuel au răspuns și au zis
: Lucrul pornește de la Domnul, noi nu‐ți putem vorbi rău
sau bine. 51Iată Rebeca
înaintea ta, ia‐o și du‐te și să fie nevasta fiului stăpânului tău, după cum a vorbit Domnul. 52Și a fost așa: când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s‐a plecat
la pământ Domnului. 53Și robul a scos
11.2
12.35
scule de argint și scule de aur și haine și le‐a dat Rebecăi și a dat
lucruri de preț și fratelui ei și mamei ei. 54Și au mâncat și au băut el și oamenii care erau cu el și au mas acolo. Și s‐au sculat dimineața și el a zis: Dați‐mi
drumul la stăpânul meu. 55Și fratele ei și mama ei au zis: Să mai rămână cu noi copila câteva zile sau zece; după aceea să meargă. 56Și el le‐a zis: Nu mă opriți deoarece Domnul mi‐a dat izbândă în calea mea; dați‐mi drumul și să merg la stăpânul meu. 57Și au zis: Vom chema fata și vom afla din gura ei. 58Și au chemat pe Rebeca și i‐au zis: Vei merge tu cu omul acesta? Și ea a zis: Voi merge! 59Și au dat drumul Rebecei, sora lor, și doicei
ei și robului lui Avraam și oamenilor lui. 60Și au binecuvântat pe Rebeca și i‐au zis: Tu, sora noastră, să ajungi
mii de zeci de mii și sămânța
ta să stăpânească poarta celor ce‐o urăsc. 61Și Rebeca și slujnicele ei s‐au sculat și au încălecat pe cămile și au urmat pe omul acela. Și robul a luat pe Rebeca și a plecat. 62Și Isaac venea de pe drumul
fântânei Lahai‐Roi; căci locuia în țara de la miazăzi. 63Și Isaac ieșise la câmp ca să
77.12
119.15
143.5
cugete înspre seară. Și și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată veneau niște cămile. 64Și Rebeca și‐a ridicat ochii și a văzut pe Isaac și a sărit
jos de pe cămilă. 65Și zisese robului: Ce bărbat este acesta care umblă pe câmp ca să ne întâmpine? Și robul zisese: Este stăpânul meu. Și ea și‐a luat mahrama și s‐a acoperit. 66Și robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67Și Isaac a dus‐o în cortul Sarei, mama sa, și a luat pe Rebeca și ea i‐a fost nevastă și a iubit‐o. Și Isaac a fost mângâiat
pentru mama sa.
Moartea lui Avraam
251Și Avraam și‐a luat altă nevastă și numele ei era Chetura. 2Și
ea i‐a născut pe Zimran și pe Iocșan și pe Medan și pe Madian și pe Ișbac și pe Șuah. 3Și Iocșan a născut pe Seba și pe Dedan. Și fiii lui Dedan au fost: Așurim și Letușim și Leumim. 4Și fiii lui Madian: Efa și Efier și Enoc și Abida și Eldaa. Toți aceștia au fost copiii Cheturei. 5Și
Avraam a dat lui Isaac tot ce avea. 6Și fiilor țiitoarelor pe care le‐a avut Avraam, Avraam le‐a dat daruri; și încă pe când trăia
, i‐a depărtat de lângă fiul său Isaac spre răsărit în
țara de răsărit. 7Și acestea sunt zilele anilor vieții lui Avraam pe care i‐a trăit: o sută șaptezeci și cinci de ani. 8Și Avraam și‐a dat duhul și a
murit la o bună bătrânețe, bătrân și sătul de zile; și a fost
adăugat la poporul său. 9Și Isaac și Ișmael
, fiii săi, l‐au înmormântat în peștera de la Macpela în țarina lui Efron, fiul lui Țohar, Hetitul, care este în dreptul lui Mamre: 10
țarina pe care o cumpărase Avraam de la copiii lui Het
: acolo a fost înmormântat Avraam și Sara, nevasta sa. 11Și a fost așa: după moartea lui Avraam Dumnezeu a binecuvântat pe Isaac, fiul său. Și Isaac locuia lângă
fântâna Lahai‐Roi.
Urmașii lui Ismael
12Și acestea sunt neamurile lui Ismael, fiul lui Avraam
, pe care l‐a născut lui Avraam Agar egipteanca, slujnica Sarei. 13Și
acestea sunt numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Întâiul născut al lui Ismael, Nebaiot și Chedar și Adbeel și Mibsam 14și Mișma și Duma și Masa, 15Hadad și Tema, Ietur, Nafiș și Chedma. 16Aceștia sunt fiii lui Ismael și acestea sunt numele lor, după satele lor și după taberele lor
: doisprezece mai mari ai popoarelor lor. 17Și aceștia sunt anii vieții lui Ismael: o sută treizeci și șapte de ani. Și
el și‐a dat duhul și a murit și a fost adăugat la poporul său. 18Și au locuit
de la Havila până la Șur care este în dreptul Egiptului cum mergi spre Asiria. Și s‐a așezat
în dreptul tuturor fraților săi.
Esau și Iacov
19Și acestea sunt neamurile lui Isaac, fiul lui Avraam
: Avraam a născut pe Isaac. 20Și Isaac era de patruzeci de ani când a luat de nevastă pe Rebeca
, fiica lui Betuel Sirianul din Padan‐Aram
, sora lui Laban Sirianul. 21Și Isaac s‐a rugat stăruitor Domnului pentru nevasta sa, căci era stearpă
. Și Domnul i‐a ascultat rugăciunea și
Rebeca, nevasta sa, a zămislit. 22Și copiii se loveau între ei în ea. Și ea a zis: Dacă este așa, pentru ce sunt așa
10.22
? Și a mers ca să întrebe pe Domnul. 23Și Domnul i‐a zis
: Două neamuri sunt în pântecele tău și două popoare se vor despărți din măruntaiele tale și
un popor va fi mai tare decât celălalt popor și
cel mai mare va sluji celui mai mic. 24Și când i s‐au împlinit zilele să nască, iată doi gemeni erau în pântecele ei. 25Și cel dintâi a ieșit roșu
peste tot ca o manta păroasă și i‐au pus numele Esau. 26Și după el a ieșit frate‐său; și
mâna sa ținea călcâiul lui Esau și i‐au pus
numele Iacov. Și Isaac era de șaizeci de ani când i‐a născut ea pe ei.
Esau își vinde dreptul de întâi născut
27Și copiii au crescut mari. Și Esau s‐a făcut bărbat
dibaci la vânat și om al câmpului, iar Iacov era om
2.3Ps. 37.37
liniștit
, locuind în corturi. 28Și Isaac iubea pe Esau, căci
vânatul era mâncarea sa
; și Rebeca iubea pe Iacov. 29Și Iacov a fiert o fiertură. Și Esau a venit de la câmp și era ostenit. 30Și Esau a zis lui Iacov: Dă‐mi, te rog, să mănânc din ceea roșie, fiertura cea roșie, căci sunt ostenit. De aceea i s‐a pus numele Edom. 31Și Iacov a zis: Vinde‐mi astăzi dreptul tău de întâi născut. 32Și Esau a zis: Iată am să mor și ce‐mi va folosi dreptul de întâi născut? 33Și Iacov a zis: Jură‐mi astăzi. Și el i‐a jurat
. Și și‐a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. 34Și Iacov a dat lui Esau pâine și fiertură de linte și a mâncat și a băut
și s‐a sculat și a plecat. Așa și‐a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.
