Isaac în țara filistenilor. Legământul cu Abimelec
261Și a fost foamete în țară afară de foametea
dintâi care fusese în zilele lui Avraam. Și Isaac s‐a dus la
Abimelec, împăratul filistenilor, la Gherar. 2Și Domnul i s‐a arătat și a zis: Nu te pogorî în Egipt; locuiește în
țara pe care ți‐o voi spune. 3
Stai vremelnic în țara aceasta; și
eu voi fi cu tine și
te voi binecuvânta, căci ție și seminței tale
voi da toate țările acestea și voi întări
jurământul pe care l‐am jurat lui Avraam, tatăl tău. 4Și
voi înmulți sămânța ta ca stelele cerurilor și seminței tale îi voi da toate țările acestea
și în sămânța ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului, 5
pentru că Avraam a ascultat de glasul meu și a păzit cele de păzit ale mele, poruncile mele, așezămintele mele și legile mele. 6Și Isaac a locuit în Gherar. 7Și bărbații locului l‐au întrebat despre nevasta sa. Și
el a zis: Este sora mea
. Căci s‐a temut să zică: Nevasta mea. Ca nu cumva, a zis el, bărbații locului să mă ucidă pentru Rebeca. Fiindcă era
frumoasă la privire. 8Și a fost așa: după ce a fost acolo multe zile, Abimelec, împăratul filistenilor, s‐a uitat de la fereastră și a privit și iată Isaac glumea cu Rebeca, nevasta sa. 9Și Abimelec a chemat pe Isaac și i‐a zis: Iată negreșit ea este nevasta ta și cum ai zis: Este sora mea? Și Isaac i‐a zis: Pentru că am zis: Nu cumva să mor din pricina ei. 10Și Abimelec a zis: Ce ne‐ai făcut? Unul din popor ușor ar fi putut să se culce cu nevasta ta și
ai fi adus vină asupra noastră. 11Și Abimelec a poruncit la tot poporul zicând: Cine se
va atinge de omul acesta sau de nevasta lui să fie omorât negreșit.
Averea lui Isaac și certurile
12Și Isaac a semănat în pământul acela și a aflat în acel an
însutit și Domnul
l‐a binecuvântat. 13Și omul a
ajuns mare și s‐a făcut tot mai mare până ce a ajuns foarte mare. 14Și avea avuții de oi și avuții de boi și mare număr de robi; și filistenii
îl pizmuiau. 15Și toate fântânile pe care le
săpaseră robii tatălui său în zilele tatălui său Avraam, filistenii le‐au astupat și le‐au umplut cu țărână. 16Și Abimelec a zis lui Isaac: Du‐te de la noi, căci
ești mult mai puternic decât noi. 17Și Isaac a plecat de acolo și a tăbărât în valea Gherar și locuia acolo. 18Și Isaac iarăși a săpat fântânile de apă pe care le săpaseră în zilele lui Avraam, tatăl său; căci filistenii le astupaseră după moartea lui Avraam. Și
le‐a pus numele după numele pe care li‐l pusese tatăl său. 19Și robii lui Isaac au săpat în vale și au aflat acolo o fântână de apă vie. 20Și păstorii din Gherar
s‐au certat cu păstorii lui Isaac zicând: Apa este a noastră. Și a pus numele fântânii Esec, căci se certaseră cu el. 21Și au săpat altă fântână și s‐au gâlcevit și pentru ea și i‐a pus numele Sitna. 22Și s‐a mutat de acolo și a săpat altă fântână și nu s‐au sfădit pentru ea. Și i‐a pus numele Rehobot și a zis: Căci acum Domnul ne‐a făcut loc
și ne vom înmulți în țară. 23Și de acolo s‐a suit la Beer‐Șeba. 24Și Domnul i s‐a arătat în noaptea aceea și a zis
: Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam
: nu te teme, căci
eu sunt cu tine și te voi binecuvânta și îți voi înmulți sămânța, pentru Avraam, robul meu. 25Și a
zidit acolo un altar și a
chemat numele Domnului. Și și‐a întins cortul acolo și robii lui Isaac au săpat o fântână acolo. 26Și Abimelec a venit din Gherar la el și Ahuzat, prietenul său, și
Picol, mai marele oștirii sale. 27Și Isaac le‐a zis: Pentru ce ați venit la mine, căci
mă urâți și
m‐ați alungat de la voi? 28Și ei au zis: Am văzut lămurit că Domnul
este cu tine și am zis: Să fie acum un jurământ între noi, între noi și tine, și să facem legământ cu tine 29că nu ne vei face niciun rău cum, nici noi nu ne‐am atins de tine și cum ți‐am făcut numai bine și ți‐am dat drumul în pace; tu
acum ești binecuvântatul Domnului. 30Și
le‐a făcut un ospăț și au mâncat și au băut. 31Și s‐au sculat dis‐de‐dimineață și au jurat
unul altuia și Isaac le‐a dat drumul și au plecat de la el în pace. 32Și a fost așa: în ziua aceea robii lui Isaac au venit și i‐au spus despre fântâna pe care o săpaseră și i‐au zis: Am aflat apă. 33Și el a numit‐o Șiba. De aceea numele cetății este Beer‐Șeba
până în ziua de astăzi. 34Și Esau era de patruzeci
de ani și a luat de neveste pe Iudita, fiica lui Beeri Hetitul, și pe Basmat, fiica lui Elon Hetitul. 35Și ele
au fost o amărăciune de suflet pentru Isaac și Rebeca.
Iacov ia binecuvântarea
271Și a fost așa: când a îmbătrânit Isaac și
ochii i se întunecaseră de nu putea vedea, a chemat pe Esau, fiul său cel mai mare, și i‐a zis: Fiul meu! Și el i‐a zis: Iată‐mă. 2Și el a zis: Iată acum am îmbătrânit și
nu știu ziua morții mele. 3
Acum dar, ia‐ți, te rog, armele, tolba și arcul și ieși la câmp și prinde‐mi vânat. 4Și gătește‐mi bucate gustoase cum iubesc eu și adu‐mi‐le să mănânc ca
să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri. 5Și Rebeca a auzit când a vorbit Isaac către fiul său Esau. Și Esau s‐a dus la câmp să prindă vânat și să‐l aducă. 6Și Rebeca a vorbit lui Iacov, fiul ei, zicând: Iată am auzit pe tatăl tău vorbind lui Esau, fratele tău, zicând: 7Adu‐mi vânat și gătește‐mi bucate gustoase ca să mănânc și să te binecuvântez înaintea Domnului înainte de moartea mea. 8Și acum, fiul meu, ascultă
glasul meu în ceea ce‐ți poruncesc. 9Du‐te, te rog, la turmă și ia‐mi de acolo doi iezi dintre capre și voi pregăti din ei bucate
gustoase pentru tatăl tău cum iubește el. 10Și le vei duce la tatăl tău ca să mănânce și să te binecuvânteze
înainte de moartea sa. 11Și Iacov a zis mamei sale Rebeca: Iată Esau
, fratele meu, este păros, iar eu sunt fără păr. 12Poate că tatăl meu mă va pipăi
și voi fi înaintea lui ca un înșelător și voi aduce asupră‐mi blestem
și nu binecuvântare. 13Și mamă‐sa i‐a zis: Peste
mine blestemul tău, fiul meu! Ascultă numai de glasul meu și du‐te și ia‐mi‐i. 14Și s‐a dus și a luat și a adus mamei sale și mamă‐sa a
gătit bucate gustoase cum iubea tatăl său. 15Și Rebeca a luat
hainele de preț ale lui Esau, fiul său cel mai mare, care erau la ea în casă, și a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mai mic. 16Și pieile iezilor le‐a pus pe mâinile lui și pe partea fără păr a gâtului său. 17Și bucatele gustoase și pâinea pe care o făcuse le‐a dat în mâna fiului său Iacov. 18Și el a intrat la tatăl său și a zis: Tată! Și el a zis: Iată‐mă! Cine ești tu, fiul meu? 19Și Iacov a zis tatălui său: Eu sunt Esau, întâiul născut al tău; am făcut cum mi‐ai zis. Scoală‐te, te rog, șezi și mănâncă din vânatul meu
ca să mă binecuvânteze sufletul tău. 20Și Isaac a zis fiului său: Cum ai găsit așa de curând, fiul meu? Și el a zis: Pentru că Domnul Dumnezeul tău mi l‐a trimis înainte. 21Și Isaac a zis lui Iacov: Apropie‐te, te rog, să te pipăi
, fiul meu, dacă ești cu adevărat fiul meu Esau ori nu. 22Și Iacov s‐a apropiat de Isaac, tatăl său, și el l‐a pipăit și a zis: Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau. 23Și nu l‐a cunoscut, căci mâinile lui erau păroase ca
mâinile fratelui său Esau și l‐a binecuvântat. 24Și a zis: Ești tu cu adevărat fiul meu Esau? Și el a zis: Eu sunt. 25Și a zis: Adu‐mi aproape și voi mânca din vânatul fiului meu ca să te
binecuvânteze sufletul meu. Și i‐a adus aproape și a mâncat și i‐a adus vin și a băut. 26Și tatăl său Isaac i‐a zis: Apropie‐te acum și sărută‐mă, fiul meu. 27Și el s‐a apropiat și l‐a sărutat. Și a mirosit mirosul hainelor sale și l‐a binecuvântat și a zis: Iată
mirosul fiului meu este ca mirosul unei câmpii pe care a binecuvântat‐o Domnul. 28Și
Dumnezeu să‐ți dea din
roua cerurilor și din grăsimea
pământului și belșug de grâu și de must
. 29Popoarele
să‐ți slujească și neamurile să se plece înaintea ta! Fii domn peste frații tăi și fiii
mamei tale să se plece înaintea ta. Blestemat
să fie cel ce te va blestema și binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta. 30Și a fost așa: după ce a sfârșit Isaac de binecuvântat pe Iacov și Iacov abia ieșise dinaintea tatălui său Isaac, a intrat Esau, fratele lui, de la vânătoarea sa. 31Și gătise și el bucate gustoase și le‐a adus tatălui său. Și a zis tatălui său: Să se scoale tatăl meu și să mănânce
din vânatul fiului său ca să mă binecuvânteze sufletul tău. 32Și Isaac, tatăl său, i‐a zis: Cine ești tu? Și el a zis: Eu sunt fiul tău, întâiul tău născut Esau. 33Și Isaac a tremurat cu foarte mare tremur și a zis: Cine este deci cel ce a prins vânatul și mi l‐a adus? Și am mâncat din toate înainte de a veni tu și l‐am binecuvântat
. Și binecuvântat va fi. 34Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a
strigat cu glas foarte tare și foarte amărât și a zis tatălui său: Binecuvântează‐mă și pe mine, tată! 35Și el a zis: Fratele tău a venit cu înșelăciune și ți‐a luat binecuvântarea. 36Și el a zis: Oare nu pe drept
s‐a numit el lacov? Căci acum a doua oară m‐a înșelat; mi‐a luat
dreptul de întâi‐născut și iată acum mi‐a luat binecuvântarea. Și a zis: N‐ai păstrat o binecuvântare pentru mine? 37Și Isaac a răspuns și a zis lui Esau
: Iată l‐am făcut domnul tău și i‐am dat pe toți frații săi ca robi și l‐am înzestrat cu grâu
și cu must și ce voi face acum pentru tine, fiul meu? 38Și Esau a zis tatălui său: Numai o binecuvântare ai, tată? Binecuvântează‐mă și pe mine, tată! Și Esau și‐a ridicat glasul și a
plâns. 39Și Isaac, tatăl său, a răspuns și i‐a zis: Iată
locuința ta va fi din grăsimea pământului și din roua cerurilor de sus. 40Și vei trăi cu sabia ta și vei
sluji fratelui tău; și
va fi așa: când te vei răscula vei scutura jugul lui de pe grumazul tău.
Esau urăște pe Iacov
41Și Esau a urât
pe Iacov pentru binecuvântarea cu care‐l binecuvântase tatăl său. Și Esau a zis în inima sa: Se apropie zilele
de jelire pentru tatăl meu și
voi ucide pe fratele meu Iacov. 42Și cuvintele lui Esau, fiul său cel mai mare, au fost spuse Rebecăi. Și ea a trimis și a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, și i‐a zis: Iată, fratele tău Esau
se mângâie despre tine că te va ucide. 43Acum dar, fiul meu, ascultă glasul meu și scoală‐te, fugi la Laban, fratele meu, în
Haran. 44Și rămâi la el câteva zile până va trece furia fratelui tău; 45până va trece mânia fratelui tău de la tine și va uita ce i‐ai făcut; atunci voi trimite și te voi aduce de acolo. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într‐o zi? 46Și Rebeca a zis lui Isaac: Mi
s‐a urât viața din pricina fetelor lui Het! Dacă Iacov
își va lua nevastă din fetele lui Het, ca acestea, din fetele țării, la ce bun îmi va fi viața?
Fuga lui Iacov
281Și Isaac a chemat pe Iacov și
l‐a binecuvântat și i‐a poruncit și i‐a zis
: Să nu‐ți iei nevastă din fetele lui Canaan. 2
Scoală‐te, du‐te în
Padan‐Aram la casa lui
Betuel, tatăl mamei tale, și ia‐ți nevastă de acolo din fetele lui
Laban, fratele mamei tale. 3
Și Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze și să te facă să crești și să te înmulțească pentru ca să ajungi o adunare de popoare. 4Și să‐ți dea
binecuvântarea lui Avraam ție și seminței tale cu tine ca să stăpânești țara
unde ai stat vremelnic pe care a dat‐o Dumnezeu lui Avraam. 5Și Isaac a trimis pe Iacov. Și el a plecat la Padan‐Aram la Laban, fiul lui Betuel Sirianul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov și Esau. 6Și Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov și‐l trimise la Padan‐Aram ca să‐și ia nevastă de acolo binecuvântându‐l și poruncindu‐i zicând: Să nu‐ți iei nevastă din fetele lui Canaan! 7și că Iacov ascultase pe tatăl său și pe mamă‐sa și plecase la Padan‐Aram. 8Și Esau a văzut
că fetele lui Canaan erau rele în ochii lui Isaac, tatăl său. 9Și Esau s‐a dus la Ismael și a luat de nevastă pe lângă nevestele pe care le avea pe
Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, pe
sora lui Nebaiot.
Visul lui Iacov
10Și Iacov a
ieșit din Beer‐Șeba și a mers spre
Haran. 11Și a descălecat la un loc și a mas acolo peste noapte pentru că apusese soarele. Și a luat una din pietrele locului și a făcut‐o căpătâi și s‐a culcat în acel loc. 12Și
a visat. Și iată o scară ridicată pe pământ și vârful ei ajungea la ceruri. Și iată
îngerii lui Dumse suiau și se pogorau pe ea. 13
Și iată Domnul sta deasupra ei și a zis
: Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, și Dumnezeul lui Isaac
; țara pe care ești culcat ți‐o voi da ție și seminței tale. 14Și
sămânța ta va fi ca pulberea pământului și te vei întinde spre
apus și spre răsărit și spre miazănoapte și spre miazăzi și în tine și în sămânța ta se vor binecuvânta toate familiile pământului. 15Și iată
eu sunt cu tine și
te voi păzi oriîncotro vei merge și
te voi aduce înapoi în țara aceasta, căci
nu te voi părăsi
până voi face ceea ce ți‐am făgăduit. 16Și Iacov s‐a deșteptat din somnul său și a zis: Cu adevărat Domnul este în
locul acesta și n‐am știut. 17Și s‐a temut și a zis: Cât de înfricoșat este locul acesta! Aceasta nu este alta decât casa lui Dumnezeu și aceasta este poarta cerurilor! 18Și Iacov s‐a sculat dis‐de‐dimineață și a luat piatra pe care o făcuse căpătâi și a
așezat‐o stâlp
și a turnat untdelemn peste vârful ei. 19Și a pus numele
locului aceluia Betel; dar cu adevărat numele cetății era mai înainte Luz. 20
Și Iacov a jurat o juruință zicând: Dacă
va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în calea aceasta pe care merg și‐mi va da
pâine să mănânc și haine să mă îmbrac 21și
mă voi întoarce în pace la casa tatălui meu
, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu. 22Și piatra aceasta pe care am pus‐o stâlp
va fi casa lui Dumnezeu. Și
din tot ce‐mi vei da îți voi da zeciuială negreșit.
