Iacov ia binecuvântarea
271Și a fost așa: când a îmbătrânit Isaac și
ochii i se întunecaseră de nu putea vedea, a chemat pe Esau, fiul său cel mai mare, și i‐a zis: Fiul meu! Și el i‐a zis: Iată‐mă. 2Și el a zis: Iată acum am îmbătrânit și
nu știu ziua morții mele. 3
Acum dar, ia‐ți, te rog, armele, tolba și arcul și ieși la câmp și prinde‐mi vânat. 4Și gătește‐mi bucate gustoase cum iubesc eu și adu‐mi‐le să mănânc ca
să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri. 5Și Rebeca a auzit când a vorbit Isaac către fiul său Esau. Și Esau s‐a dus la câmp să prindă vânat și să‐l aducă. 6Și Rebeca a vorbit lui Iacov, fiul ei, zicând: Iată am auzit pe tatăl tău vorbind lui Esau, fratele tău, zicând: 7Adu‐mi vânat și gătește‐mi bucate gustoase ca să mănânc și să te binecuvântez înaintea Domnului înainte de moartea mea. 8Și acum, fiul meu, ascultă
glasul meu în ceea ce‐ți poruncesc. 9Du‐te, te rog, la turmă și ia‐mi de acolo doi iezi dintre capre și voi pregăti din ei bucate
gustoase pentru tatăl tău cum iubește el. 10Și le vei duce la tatăl tău ca să mănânce și să te binecuvânteze
înainte de moartea sa. 11Și Iacov a zis mamei sale Rebeca: Iată Esau
, fratele meu, este păros, iar eu sunt fără păr. 12Poate că tatăl meu mă va pipăi
și voi fi înaintea lui ca un înșelător și voi aduce asupră‐mi blestem
și nu binecuvântare. 13Și mamă‐sa i‐a zis: Peste
mine blestemul tău, fiul meu! Ascultă numai de glasul meu și du‐te și ia‐mi‐i. 14Și s‐a dus și a luat și a adus mamei sale și mamă‐sa a
gătit bucate gustoase cum iubea tatăl său. 15Și Rebeca a luat
hainele de preț ale lui Esau, fiul său cel mai mare, care erau la ea în casă, și a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mai mic. 16Și pieile iezilor le‐a pus pe mâinile lui și pe partea fără păr a gâtului său. 17Și bucatele gustoase și pâinea pe care o făcuse le‐a dat în mâna fiului său Iacov. 18Și el a intrat la tatăl său și a zis: Tată! Și el a zis: Iată‐mă! Cine ești tu, fiul meu? 19Și Iacov a zis tatălui său: Eu sunt Esau, întâiul născut al tău; am făcut cum mi‐ai zis. Scoală‐te, te rog, șezi și mănâncă din vânatul meu
ca să mă binecuvânteze sufletul tău. 20Și Isaac a zis fiului său: Cum ai găsit așa de curând, fiul meu? Și el a zis: Pentru că Domnul Dumnezeul tău mi l‐a trimis înainte. 21Și Isaac a zis lui Iacov: Apropie‐te, te rog, să te pipăi
, fiul meu, dacă ești cu adevărat fiul meu Esau ori nu. 22Și Iacov s‐a apropiat de Isaac, tatăl său, și el l‐a pipăit și a zis: Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau. 23Și nu l‐a cunoscut, căci mâinile lui erau păroase ca
mâinile fratelui său Esau și l‐a binecuvântat. 24Și a zis: Ești tu cu adevărat fiul meu Esau? Și el a zis: Eu sunt. 25Și a zis: Adu‐mi aproape și voi mânca din vânatul fiului meu ca să te
binecuvânteze sufletul meu. Și i‐a adus aproape și a mâncat și i‐a adus vin și a băut. 26Și tatăl său Isaac i‐a zis: Apropie‐te acum și sărută‐mă, fiul meu. 27Și el s‐a apropiat și l‐a sărutat. Și a mirosit mirosul hainelor sale și l‐a binecuvântat și a zis: Iată
mirosul fiului meu este ca mirosul unei câmpii pe care a binecuvântat‐o Domnul. 28Și
Dumnezeu să‐ți dea din
roua cerurilor și din grăsimea
pământului și belșug de grâu și de must
. 29Popoarele
să‐ți slujească și neamurile să se plece înaintea ta! Fii domn peste frații tăi și fiii
mamei tale să se plece înaintea ta. Blestemat
să fie cel ce te va blestema și binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta. 30Și a fost așa: după ce a sfârșit Isaac de binecuvântat pe Iacov și Iacov abia ieșise dinaintea tatălui său Isaac, a intrat Esau, fratele lui, de la vânătoarea sa. 31Și gătise și el bucate gustoase și le‐a adus tatălui său. Și a zis tatălui său: Să se scoale tatăl meu și să mănânce
din vânatul fiului său ca să mă binecuvânteze sufletul tău. 32Și Isaac, tatăl său, i‐a zis: Cine ești tu? Și el a zis: Eu sunt fiul tău, întâiul tău născut Esau. 33Și Isaac a tremurat cu foarte mare tremur și a zis: Cine este deci cel ce a prins vânatul și mi l‐a adus? Și am mâncat din toate înainte de a veni tu și l‐am binecuvântat
. Și binecuvântat va fi. 34Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a
strigat cu glas foarte tare și foarte amărât și a zis tatălui său: Binecuvântează‐mă și pe mine, tată! 35Și el a zis: Fratele tău a venit cu înșelăciune și ți‐a luat binecuvântarea. 36Și el a zis: Oare nu pe drept
s‐a numit el lacov? Căci acum a doua oară m‐a înșelat; mi‐a luat
dreptul de întâi‐născut și iată acum mi‐a luat binecuvântarea. Și a zis: N‐ai păstrat o binecuvântare pentru mine? 37Și Isaac a răspuns și a zis lui Esau
: Iată l‐am făcut domnul tău și i‐am dat pe toți frații săi ca robi și l‐am înzestrat cu grâu
și cu must și ce voi face acum pentru tine, fiul meu? 38Și Esau a zis tatălui său: Numai o binecuvântare ai, tată? Binecuvântează‐mă și pe mine, tată! Și Esau și‐a ridicat glasul și a
plâns. 39Și Isaac, tatăl său, a răspuns și i‐a zis: Iată
locuința ta va fi din grăsimea pământului și din roua cerurilor de sus. 40Și vei trăi cu sabia ta și vei
sluji fratelui tău; și
va fi așa: când te vei răscula vei scutura jugul lui de pe grumazul tău.
Esau urăște pe Iacov
41Și Esau a urât
pe Iacov pentru binecuvântarea cu care‐l binecuvântase tatăl său. Și Esau a zis în inima sa: Se apropie zilele
de jelire pentru tatăl meu și
voi ucide pe fratele meu Iacov. 42Și cuvintele lui Esau, fiul său cel mai mare, au fost spuse Rebecăi. Și ea a trimis și a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, și i‐a zis: Iată, fratele tău Esau
se mângâie despre tine că te va ucide. 43Acum dar, fiul meu, ascultă glasul meu și scoală‐te, fugi la Laban, fratele meu, în
Haran. 44Și rămâi la el câteva zile până va trece furia fratelui tău; 45până va trece mânia fratelui tău de la tine și va uita ce i‐ai făcut; atunci voi trimite și te voi aduce de acolo. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într‐o zi? 46Și Rebeca a zis lui Isaac: Mi
s‐a urât viața din pricina fetelor lui Het! Dacă Iacov
își va lua nevastă din fetele lui Het, ca acestea, din fetele țării, la ce bun îmi va fi viața?