Fuga lui Iacov
281Și Isaac a chemat pe Iacov și
l‐a binecuvântat și i‐a poruncit și i‐a zis
: Să nu‐ți iei nevastă din fetele lui Canaan. 2
Scoală‐te, du‐te în
Padan‐Aram la casa lui
Betuel, tatăl mamei tale, și ia‐ți nevastă de acolo din fetele lui
Laban, fratele mamei tale. 3
Și Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze și să te facă să crești și să te înmulțească pentru ca să ajungi o adunare de popoare. 4Și să‐ți dea
binecuvântarea lui Avraam ție și seminței tale cu tine ca să stăpânești țara
unde ai stat vremelnic pe care a dat‐o Dumnezeu lui Avraam. 5Și Isaac a trimis pe Iacov. Și el a plecat la Padan‐Aram la Laban, fiul lui Betuel Sirianul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov și Esau. 6Și Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov și‐l trimise la Padan‐Aram ca să‐și ia nevastă de acolo binecuvântându‐l și poruncindu‐i zicând: Să nu‐ți iei nevastă din fetele lui Canaan! 7și că Iacov ascultase pe tatăl său și pe mamă‐sa și plecase la Padan‐Aram. 8Și Esau a văzut
că fetele lui Canaan erau rele în ochii lui Isaac, tatăl său. 9Și Esau s‐a dus la Ismael și a luat de nevastă pe lângă nevestele pe care le avea pe
Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, pe
sora lui Nebaiot.
Visul lui Iacov
10Și Iacov a
ieșit din Beer‐Șeba și a mers spre
Haran. 11Și a descălecat la un loc și a mas acolo peste noapte pentru că apusese soarele. Și a luat una din pietrele locului și a făcut‐o căpătâi și s‐a culcat în acel loc. 12Și
a visat. Și iată o scară ridicată pe pământ și vârful ei ajungea la ceruri. Și iată
îngerii lui Dumse suiau și se pogorau pe ea. 13
Și iată Domnul sta deasupra ei și a zis
: Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, și Dumnezeul lui Isaac
; țara pe care ești culcat ți‐o voi da ție și seminței tale. 14Și
sămânța ta va fi ca pulberea pământului și te vei întinde spre
apus și spre răsărit și spre miazănoapte și spre miazăzi și în tine și în sămânța ta se vor binecuvânta toate familiile pământului. 15Și iată
eu sunt cu tine și
te voi păzi oriîncotro vei merge și
te voi aduce înapoi în țara aceasta, căci
nu te voi părăsi
până voi face ceea ce ți‐am făgăduit. 16Și Iacov s‐a deșteptat din somnul său și a zis: Cu adevărat Domnul este în
locul acesta și n‐am știut. 17Și s‐a temut și a zis: Cât de înfricoșat este locul acesta! Aceasta nu este alta decât casa lui Dumnezeu și aceasta este poarta cerurilor! 18Și Iacov s‐a sculat dis‐de‐dimineață și a luat piatra pe care o făcuse căpătâi și a
așezat‐o stâlp
și a turnat untdelemn peste vârful ei. 19Și a pus numele
locului aceluia Betel; dar cu adevărat numele cetății era mai înainte Luz. 20
Și Iacov a jurat o juruință zicând: Dacă
va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în calea aceasta pe care merg și‐mi va da
pâine să mănânc și haine să mă îmbrac 21și
mă voi întoarce în pace la casa tatălui meu
, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu. 22Și piatra aceasta pe care am pus‐o stâlp
va fi casa lui Dumnezeu. Și
din tot ce‐mi vei da îți voi da zeciuială negreșit.