Iacov ia binecuvântarea
271Și a fost așa: când a îmbătrânit Isaac și
ochii i se întunecaseră de nu putea vedea, a chemat pe Esau, fiul său cel mai mare, și i‐a zis: Fiul meu! Și el i‐a zis: Iată‐mă. 2Și el a zis: Iată acum am îmbătrânit și
nu știu ziua morții mele. 3
Acum dar, ia‐ți, te rog, armele, tolba și arcul și ieși la câmp și prinde‐mi vânat. 4Și gătește‐mi bucate gustoase cum iubesc eu și adu‐mi‐le să mănânc ca
să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri. 5Și Rebeca a auzit când a vorbit Isaac către fiul său Esau. Și Esau s‐a dus la câmp să prindă vânat și să‐l aducă. 6Și Rebeca a vorbit lui Iacov, fiul ei, zicând: Iată am auzit pe tatăl tău vorbind lui Esau, fratele tău, zicând: 7Adu‐mi vânat și gătește‐mi bucate gustoase ca să mănânc și să te binecuvântez înaintea Domnului înainte de moartea mea. 8Și acum, fiul meu, ascultă
glasul meu în ceea ce‐ți poruncesc. 9Du‐te, te rog, la turmă și ia‐mi de acolo doi iezi dintre capre și voi pregăti din ei bucate
gustoase pentru tatăl tău cum iubește el. 10Și le vei duce la tatăl tău ca să mănânce și să te binecuvânteze
înainte de moartea sa. 11Și Iacov a zis mamei sale Rebeca: Iată Esau
, fratele meu, este păros, iar eu sunt fără păr. 12Poate că tatăl meu mă va pipăi
și voi fi înaintea lui ca un înșelător și voi aduce asupră‐mi blestem
și nu binecuvântare. 13Și mamă‐sa i‐a zis: Peste
mine blestemul tău, fiul meu! Ascultă numai de glasul meu și du‐te și ia‐mi‐i. 14Și s‐a dus și a luat și a adus mamei sale și mamă‐sa a
gătit bucate gustoase cum iubea tatăl său. 15Și Rebeca a luat
hainele de preț ale lui Esau, fiul său cel mai mare, care erau la ea în casă, și a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mai mic. 16Și pieile iezilor le‐a pus pe mâinile lui și pe partea fără păr a gâtului său. 17Și bucatele gustoase și pâinea pe care o făcuse le‐a dat în mâna fiului său Iacov. 18Și el a intrat la tatăl său și a zis: Tată! Și el a zis: Iată‐mă! Cine ești tu, fiul meu? 19Și Iacov a zis tatălui său: Eu sunt Esau, întâiul născut al tău; am făcut cum mi‐ai zis. Scoală‐te, te rog, șezi și mănâncă din vânatul meu
ca să mă binecuvânteze sufletul tău. 20Și Isaac a zis fiului său: Cum ai găsit așa de curând, fiul meu? Și el a zis: Pentru că Domnul Dumnezeul tău mi l‐a trimis înainte. 21Și Isaac a zis lui Iacov: Apropie‐te, te rog, să te pipăi
, fiul meu, dacă ești cu adevărat fiul meu Esau ori nu. 22Și Iacov s‐a apropiat de Isaac, tatăl său, și el l‐a pipăit și a zis: Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau. 23Și nu l‐a cunoscut, căci mâinile lui erau păroase ca
mâinile fratelui său Esau și l‐a binecuvântat. 24Și a zis: Ești tu cu adevărat fiul meu Esau? Și el a zis: Eu sunt. 25Și a zis: Adu‐mi aproape și voi mânca din vânatul fiului meu ca să te
binecuvânteze sufletul meu. Și i‐a adus aproape și a mâncat și i‐a adus vin și a băut. 26Și tatăl său Isaac i‐a zis: Apropie‐te acum și sărută‐mă, fiul meu. 27Și el s‐a apropiat și l‐a sărutat. Și a mirosit mirosul hainelor sale și l‐a binecuvântat și a zis: Iată
mirosul fiului meu este ca mirosul unei câmpii pe care a binecuvântat‐o Domnul. 28Și
Dumnezeu să‐ți dea din
roua cerurilor și din grăsimea
pământului și belșug de grâu și de must
. 29Popoarele
să‐ți slujească și neamurile să se plece înaintea ta! Fii domn peste frații tăi și fiii
mamei tale să se plece înaintea ta. Blestemat
să fie cel ce te va blestema și binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta. 30Și a fost așa: după ce a sfârșit Isaac de binecuvântat pe Iacov și Iacov abia ieșise dinaintea tatălui său Isaac, a intrat Esau, fratele lui, de la vânătoarea sa. 31Și gătise și el bucate gustoase și le‐a adus tatălui său. Și a zis tatălui său: Să se scoale tatăl meu și să mănânce
din vânatul fiului său ca să mă binecuvânteze sufletul tău. 32Și Isaac, tatăl său, i‐a zis: Cine ești tu? Și el a zis: Eu sunt fiul tău, întâiul tău născut Esau. 33Și Isaac a tremurat cu foarte mare tremur și a zis: Cine este deci cel ce a prins vânatul și mi l‐a adus? Și am mâncat din toate înainte de a veni tu și l‐am binecuvântat
. Și binecuvântat va fi. 34Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a
strigat cu glas foarte tare și foarte amărât și a zis tatălui său: Binecuvântează‐mă și pe mine, tată! 35Și el a zis: Fratele tău a venit cu înșelăciune și ți‐a luat binecuvântarea. 36Și el a zis: Oare nu pe drept
s‐a numit el lacov? Căci acum a doua oară m‐a înșelat; mi‐a luat
dreptul de întâi‐născut și iată acum mi‐a luat binecuvântarea. Și a zis: N‐ai păstrat o binecuvântare pentru mine? 37Și Isaac a răspuns și a zis lui Esau
: Iată l‐am făcut domnul tău și i‐am dat pe toți frații săi ca robi și l‐am înzestrat cu grâu
și cu must și ce voi face acum pentru tine, fiul meu? 38Și Esau a zis tatălui său: Numai o binecuvântare ai, tată? Binecuvântează‐mă și pe mine, tată! Și Esau și‐a ridicat glasul și a
plâns. 39Și Isaac, tatăl său, a răspuns și i‐a zis: Iată
locuința ta va fi din grăsimea pământului și din roua cerurilor de sus. 40Și vei trăi cu sabia ta și vei
sluji fratelui tău; și
va fi așa: când te vei răscula vei scutura jugul lui de pe grumazul tău.
Esau urăște pe Iacov
41Și Esau a urât
pe Iacov pentru binecuvântarea cu care‐l binecuvântase tatăl său. Și Esau a zis în inima sa: Se apropie zilele
de jelire pentru tatăl meu și
voi ucide pe fratele meu Iacov. 42Și cuvintele lui Esau, fiul său cel mai mare, au fost spuse Rebecăi. Și ea a trimis și a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, și i‐a zis: Iată, fratele tău Esau
se mângâie despre tine că te va ucide. 43Acum dar, fiul meu, ascultă glasul meu și scoală‐te, fugi la Laban, fratele meu, în
Haran. 44Și rămâi la el câteva zile până va trece furia fratelui tău; 45până va trece mânia fratelui tău de la tine și va uita ce i‐ai făcut; atunci voi trimite și te voi aduce de acolo. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într‐o zi? 46Și Rebeca a zis lui Isaac: Mi
s‐a urât viața din pricina fetelor lui Het! Dacă Iacov
își va lua nevastă din fetele lui Het, ca acestea, din fetele țării, la ce bun îmi va fi viața?
Fuga lui Iacov
281Și Isaac a chemat pe Iacov și
l‐a binecuvântat și i‐a poruncit și i‐a zis
: Să nu‐ți iei nevastă din fetele lui Canaan. 2
Scoală‐te, du‐te în
Padan‐Aram la casa lui
Betuel, tatăl mamei tale, și ia‐ți nevastă de acolo din fetele lui
Laban, fratele mamei tale. 3
Și Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze și să te facă să crești și să te înmulțească pentru ca să ajungi o adunare de popoare. 4Și să‐ți dea
binecuvântarea lui Avraam ție și seminței tale cu tine ca să stăpânești țara
unde ai stat vremelnic pe care a dat‐o Dumnezeu lui Avraam. 5Și Isaac a trimis pe Iacov. Și el a plecat la Padan‐Aram la Laban, fiul lui Betuel Sirianul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov și Esau. 6Și Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov și‐l trimise la Padan‐Aram ca să‐și ia nevastă de acolo binecuvântându‐l și poruncindu‐i zicând: Să nu‐ți iei nevastă din fetele lui Canaan! 7și că Iacov ascultase pe tatăl său și pe mamă‐sa și plecase la Padan‐Aram. 8Și Esau a văzut
că fetele lui Canaan erau rele în ochii lui Isaac, tatăl său. 9Și Esau s‐a dus la Ismael și a luat de nevastă pe lângă nevestele pe care le avea pe
Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, pe
sora lui Nebaiot.
Visul lui Iacov
10Și Iacov a
ieșit din Beer‐Șeba și a mers spre
Haran. 11Și a descălecat la un loc și a mas acolo peste noapte pentru că apusese soarele. Și a luat una din pietrele locului și a făcut‐o căpătâi și s‐a culcat în acel loc. 12Și
a visat. Și iată o scară ridicată pe pământ și vârful ei ajungea la ceruri. Și iată
îngerii lui Dumse suiau și se pogorau pe ea. 13
Și iată Domnul sta deasupra ei și a zis
: Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, și Dumnezeul lui Isaac
; țara pe care ești culcat ți‐o voi da ție și seminței tale. 14Și
sămânța ta va fi ca pulberea pământului și te vei întinde spre
apus și spre răsărit și spre miazănoapte și spre miazăzi și în tine și în sămânța ta se vor binecuvânta toate familiile pământului. 15Și iată
eu sunt cu tine și
te voi păzi oriîncotro vei merge și
te voi aduce înapoi în țara aceasta, căci
nu te voi părăsi
până voi face ceea ce ți‐am făgăduit. 16Și Iacov s‐a deșteptat din somnul său și a zis: Cu adevărat Domnul este în
locul acesta și n‐am știut. 17Și s‐a temut și a zis: Cât de înfricoșat este locul acesta! Aceasta nu este alta decât casa lui Dumnezeu și aceasta este poarta cerurilor! 18Și Iacov s‐a sculat dis‐de‐dimineață și a luat piatra pe care o făcuse căpătâi și a
așezat‐o stâlp
și a turnat untdelemn peste vârful ei. 19Și a pus numele
locului aceluia Betel; dar cu adevărat numele cetății era mai înainte Luz. 20
Și Iacov a jurat o juruință zicând: Dacă
va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în calea aceasta pe care merg și‐mi va da
pâine să mănânc și haine să mă îmbrac 21și
mă voi întoarce în pace la casa tatălui meu
, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu. 22Și piatra aceasta pe care am pus‐o stâlp
va fi casa lui Dumnezeu. Și
din tot ce‐mi vei da îți voi da zeciuială negreșit.
Iacov la Laban
291Și Iacov și‐a ridicat piciorul și a mers în țara
copiilor răsăritului. 2Și s‐a uitat și iată o fântână în câmpie și iată trei turme de oi culcate lângă ea; căci din fântâna aceea adăpau turmele și o mare piatră era pe gura fântânii. 3Și toate turmele se strângeau acolo. Și prăvăleau piatra de pe gura fântânii și adăpau oile și iarăși puneau piatra la loc pe gura fântânii. 4Și Iacov le‐a zis: Frații mei, de unde sunteți? Și ei au zis: Din Haran. 5Și le‐a zis: Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor? Și ei au zis: Cunoaștem. 6Și le‐a zis
: Este bine el? Și au zis: Bine și iată Rahela, fata lui, vine cu oile. 7Și el a zis: Iată este încă ziua mare; nu este vremea ca să fie strânse vitele; adăpați oile și mergeți și le pașteți. 8Și au zis: Nu putem până nu se vor strânge toate turmele și vor prăvăli piatra de pe gura fântânii, atunci adăpăm oile. 9Și pe când încă vorbea el cu ei, a venit
Rahela cu oile tatălui ei, căci ea le păștea. 10Și a fost așa: când a văzut pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și oile lui Laban, fratele mamei sale, Iacov s‐a apropiat și a
prăvălit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale. 11Și Iacov a
sărutat pe Rahela și și‐a ridicat glasul și a plâns. 12Și Iacov a spus Rahelei că este
fratele tatălui ei și că este fiul Rebecăi și
ea a alergat și a spus tatălui ei. 13Și a fost așa: îndată ce a auzit Laban știrea despre Iacov, fiul sorei sale
, i‐a alergat în întâmpinare și l‐a îmbrățișat și l‐a sărutat și l‐a adus în casa lui. Și a istorisit lui Laban toate aceste lucruri. 14Și Laban i‐a zis
: Cu adevărat tu ești osul meu și carnea mea. Și a rămas la el o lună de zile.
Lea și Rahela
15Și Laban a zis lui Iacov: Pentru că ești fratele meu îmi vei sluji tu deci degeaba? Spune‐mi care să fie simbria ta? 16Și Laban avea două fete; numele celei mai mari era Lea și numele celei mai mici Rahela. 17Și Lea avea ochi slabi, iar Rahela era frumoasă la statură și frumoasă la față. 18Și Iacov iubea pe Rahela. Și a zis
: Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică. 19Și Laban a zis: Mai bine să ți‐o dau ție decât s‐o dau altui bărbat; rămâi cu mine. 20Și Iacov
a slujit pentru Rahela șapte ani și s‐au părut în ochii lui ca vreo câteva zile, căci o iubea. 21Și Iacov a zis lui Laban: Dă‐mi nevasta, căci mi s‐au împlinit zilele să intru
la ea. 22Și Laban a strâns pe toți bărbații locului și
a făcut un ospăț. 23Și a fost așa: seara a luat pe fiică‐sa Lea și a dus‐o la el și el a intrat la ea. 24Și Laban a dat pe slujnica sa Zilpa ca slujnică fiicei sale Lea. 25Și a fost așa: dimineața iată era Lea. Și a zis lui Laban: Ce mi‐ai făcut? Oare nu ți‐am slujit pentru Rahela? Pentru ce dar m‐ai înșelat? 26Și Laban a zis: Nu se face așa în locul nostru să dai pe cea mai mică înaintea celei întâi‐născute. 27
Împlinește săptămâna cu aceasta și îți vom da și pe cealaltă pentru slujba ce‐mi vei sluji încă alți șapte ani. 28Și Iacov a făcut așa și a împlinit săptămâna cu ea. Și i‐a dat de nevastă și pe Rahela, fiică‐sa. 29Și Laban a dat pe slujnica sa Bilha, ca slujnică Rahelei, fiicei sale. 30Și a intrat și la Rahela și
iubea pe Rahela mai mult decât pe Lea. Și a slujit la el
încă alți șapte ani.
Copiii făcuți de Lea
31Și
Domnul a văzut că Lea este urâtă și i‐a
deschis pântecele, iar Rahela era stearpă. 32Și Lea a zămislit și a născut un fiu și i‐a pus numele Ruben, căci a zis: Pentru că Domnul a
4.31Deut. 26.7Ps. 25.18
106.44
văzut întristarea mea; căci acum bărbatul meu mă va iubi. 33Și a zămislit iarăși și a născut un fiu și a zis: Fiindcă Domnul a auzit că sunt urâtă de aceea mi‐a dat și pe acesta. Și i‐a pus numele Simeon. 34Și a zămislit iarăși și a născut un fiu și a zis: Acum de data asta bărbatul meu se va lipi de mine, căci i‐am născut trei fii. De aceea i‐a pus numele Levi. 35Și a zămislit iarăși și a născut un fiu și a zis: De astă dată voi lăuda pe Domnul. De aceea i‐a pus numele Iuda
. Și a încetat să nască.
