Ziua de odihnă
21Și cerurile și pământul și
toată oștirea lor au fost sfârșite. 2Și în
31.17Deut. 5.14Evr. 4.4
ziua a șaptea Dumnezeu și‐a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea s‐a odihnit de toată lucrarea sa pe care o făcuse. 3Și Dumnezeu a
binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit‐o pentru că în ea s‐a odihnit de toată lucrarea sa pe care o zidise Dumnezeu ca s‐o facă.
Facerea omului
4
Acestea sunt obârșiile cerurilor și pământului când au fost zidite în ziua când Domnul Dumnezeu a făcut pământ și ceruri. 5Și
niciun copăcel de pe câmp nu era încă în pământ și nicio iarbă de pe câmp nu încolțise încă fiindcă Domnul Dumnezeu nu făcuse încă să
ploaie pe pământ și nu era niciun om ca
să lucreze pământul. 6Ci un abur se ridica de pe pământ și uda toată fața pământului. 7Și Domnul Dumnezeu a întocmit pe om din
țărâna pământului și a
suflat în
nările lui suflarea de viață și omul
s‐a făcut un suflet viu.
Eden
8Și Domnul Dumnezeu a sădit o
grădină în
Eden spre
răsărit și acolo a
pus pe omul pe care‐l întocmise. 9Și din pământ Domnul Dumnezeu a făcut să crească
orice pom care este plăcut la vedere și bun de mâncat și
pomul vieții în mijlocul grădinii și
pomul cunoștinței binelui și răului. 10Și un râu ieșea din Eden ca să ude grădina și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. 11Numele unuia este Pison; el înconjoară
toată țara Havila unde este aur. 12Și aurul din țara aceea este bun; acolo este
bedelion și piatră de onix. 13Și numele râului al doilea este Ghidon; el înconjoară toată țara lui Cuș. 14Și numele râului al treilea este
Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Și al patrulea râu este Eufratul. 15Și Domnul Dumnezeu a luat pe om și l‐a
pus în grădina Edenului ca s‐o lucreze și s‐o păzească. 16Și Domnul Dumnezeu a poruncit omului zicând: Din orice pom din grădină poți să mănânci în voie. 17
Dar din pomul cunoștinței binelui și răului
să nu mănânci din el, căci în ziua când vei mânca din el
vei muri.
Facerea femeii
18Și Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur
; îi voi face un ajutor potrivit lui. 19
Și Domnul Dumnezeu a întocmit din pământ orice viețuitoare a câmpului și orice pasăre a cerurilor și
le‐a adus la om ca să vadă cum are să le numească. Și oricum numea omul fiecare vietate acela îi era numele. 20Și omul a dat nume tuturor dobitoacelor și păsărilor cerurilor și oricărei viețuitoare a câmpului, dar pentru om nu s‐a găsit niciun ajutor potrivit lui. 21Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un
somn adânc peste om și el a dormit. Și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. 22Și coasta pe care o luase Domnul Dumnezeu din om a întocmit‐o într‐o femeie și a
adus‐o la om. 23Și omul a zis: Aceasta este acum
os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie pentru că
a fost luată din bărbat. 24
De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și vor fi o singură carne.
Ispitirea femeii
25Și
erau goi amândoi, omul și nevasta sa, și nu le
era rușine.
31Și
20.2
șarpele era
mai șiret decât orice viețuitoare a câmpului pe care o făcuse Domnul Dumnezeu. Și el a zis femeii: Oare așa a zis Dumnezeu: Să nu mâncați din toți pomii din grădină? 2Și femeia a zis șarpelui: Din rodul pomilor din grădină putem să mâncăm, 3dar
din rodul pomului care este în mijlocul grădinii Dumnezeu a zis: Să nu mâncați din el și să nu vă atingeți de el ca să nu muriți. 4Și
șarpele a zis femeii: Nu veți muri nicidecum. 5Căci Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el, vi
se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. 6Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și că era o plăcere pentru ochi și că pomul era de dorit ca să dea pricepere și a luat din rodul lui și
a mâncat și a dat și bărbatului său cu ea
și el a mâncat.
Păcatul lui Adam
7Și
li s‐au deschis ochii la amândoi
și au cunoscut că erau goi. Și au cusut laolaltă frunze de smochin și și‐au făcut șorțuri. 8Și au auzit
glasul Domnului Dumnezeu umblând în grădină în răcoarea zilei. Și omul și nevasta sa
s‐au ascuns de fața Domnului Dumnezeu în mijlocul pomilor grădinii. 9Și Domnul Dumnezeu a strigat pe om și i‐a zis: Unde ești? 10Și el a zis: Am auzit glasul tău în grădină
și m‐am temut pentru că sunt gol și m‐am ascuns. 11Și el a zis: Cine ți‐a spus că ești gol? Ai mâncat din pomul din care ți‐am poruncit să nu mănânci? 12Și omul a zis
: Femeia pe care mi‐ai dat‐o cu mine ea mi‐a dat din pom și am mâncat. 13Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: Ce ai făcut? Și femeia a zis
: Șarpele m‐a amăgit și am mâncat. 14Și Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate dobitoacele și mai mult decât orice viețuitoare a câmpului. Să mergi pe pântecele tău și să mănânci
țărână în toate zilele vieții tale. 15Și voi pune
13.38
23.33In. 8.44Fapte. 13.101 In. 3.8
vrăjmășie între tine și femeie și între
sămânța ta și
sămânța ei
21.3In. 16.211 Tim. 2.15
; ea îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul. 16Femeii i‐a zis: Voi mări mult chinul tău și sarcina ta
; în durere vei naște copii și
14.34Ef. 5.22,23,241 Tim. 2.11‐12Tit 2.51 Pet. 3.1,5,6
la bărbatul tău îți va fi dorința și el
va stăpâni peste tine. 17Și lui Adam i‐a zis
; Pentru că ai ascultat de glasul nevestei tale
și ai mâncat din pomul
despre care ți‐am poruncit zicând: Să nu mănânci din el
: blestemat să fie pământul din pricina ta
, cu trudă să mănânci din el în toate zilele vieții tale. 18Și să‐ți dea spini și mărăcini și
să mănânci iarba câmpului
. 19
În sudoarea feței tale să mănânci pâine până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat
34.15Ps. 104.29Ecl. 3.20
12.7Rom. 5.12Evr. 9.27
. Căci țărână ești și
în țărână te vei întoarce. 20Și omul a pus numele nevestei sale Eva pentru că ea este mama tuturor celor vii. 21Și Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei sale cămăși de piei și i‐a îmbrăcat. 22Și Domnul Dumnezeu a zis
: Iată, omul a ajuns ca unul din noi să cunoască bine și rău. Și acum, ca să nu‐și întindă mâna și
să ia și din pomul vieții și să mănânce și să trăiască în veac… 23De aceea Domnul Dumnezeu l‐a scos din grădina Edenului ca să
lucreze pământul din care fusese luat. 24Și a izgonit pe om și a pus la
răsăritul grădinii Edenului heruvimul
și flacăra sabiei ce se învârtește în orice parte ca să păzească drumul la pomul vieții.
Cain și Abel
41Și Adam a cunoscut pe Eva, nevasta sa; și ea a zămislit și a născut pe Cain și a zis: Am dobândit un bărbat cu Domnul. 2Și, iarăși, a născut pe fratele său Abel. Și Abel era păstor, iar Cain era
plugar. 3Și a fost așa: după o vreme Cain a adus
din roadele ogorului un dar Domnului. 4Și Abel a adus și el
din cele dintâi ale oilor lui și din grăsimea lor. Și Domnul
a privit cu plăcere la Abel și la darul său. 5Iar la Cain și la darul său n‐a privit cu plăcere. Și Cain s‐a mâniat foarte tare
, și fața i s‐a posomorât. 6Și Domnul a zis lui Cain: De ce ești mâniat? Și de ce ți s‐a posomorât fața? 7Dacă faci bine, nu va fi ridicată ea în sus? Și dacă nu faci bine, păcatul zace
la intrare și spre tine îi va fi dorința, iar tu stăpânește peste el. 8Și Cain a vorbit lui Abel, fratele său. Și a fost așa: când erau ei în câmp, Cain s‐a sculat împotriva lui Abel, fratele său
, și l‐a ucis.
Pedeapsa lui Cain
9Și Domnul a zis lui Cain
: Unde este Abel, fratele tău? Și el a zis
: Nu știu; sunt eu păzitorul fratelui meu? 10Și el a zis: Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău
strigă la mine din pământ. 11Și acum blestemat să fii în pământul care și‐a deschis gura să primească sângele fratelui tău din mâna ta. 12Când vei ara pământul, nu‐ți va da de acum puterea lui; fugar și pribeag să fii pe pământ. 13Și Cain a zis Domnului: Pedeapsa mea este prea mare ca s‐o port. 14
Iată m‐ai izgonit astăzi de pe fața pământului și voi fi ascuns
de fața ta și voi fi fugar și pribeag pe pământ și va fi așa
: oricine mă va găsi mă va ucide. 15Și Domnul i‐a zis: De aceea oricine ucide pe Cain va cădea sub răzbunare
de șapte ori. Și Domnul a
pus un semn pe Cain ca nu cumva găsindu‐l cineva, să‐l lovească. 16Și Cain a
24.20Ier. 23.39
52.3
ieșit de la fața Domnului și a locuit în țara Nod la răsăritul Edenului.
Cain și urmașii lui
17Și Cain a cunoscut pe nevasta sa și ea a zămislit și a născut pe Enoh. Și el a zidit o cetate și
a pus numele cetății după numele fiului său Enoh. 18Și lui Enoh i s‐a născut Irad și Irad a născut pe Mehuiael și Mehuiael a născut pe Metușael și Metușael a născut pe Lameh. 19Și Lameh a luat două neveste: numele uneia era Ada și numele celeilalte Țila. 20Și Ada a născut pe Iabal; el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi și au vite. 21Și numele fratelui său era Iubal: el era
tatăl celor ce mânuiesc arfa și cimpoiul. 22Și Țila a născut și ea pe Tubal‐Cain, făuritorul oricărei unelte de aramă și fier. Și sora lui Tubal‐Cain era Naama. 23Și Lameh a zis nevestelor sale: Ada și Țila, auziți glasul meu. Voi, neveste ale lui Lameh, plecați urechea la graiul meu. Căci am ucis un bărbat pentru că m‐a rănit, și un tânăr pentru că m‐a lovit. 24
Dacă de șapte ori va fi răzbunat Cain, Lameh de șaptezeci și șapte de ori.
Nașterea lui Set
25Și Adam a cunoscut iarăși pe nevasta sa și ea a născut un fiu și
i‐a pus numele Set: Căci, a zis ea, Dumnezeu mi‐a rânduit o altă sămânță în locul lui Abel; căci Cain l‐a ucis. 26Și lui Set i
s‐a născut și lui un fiu și i‐a pus numele Enoș. Atunci au început oamenii
să cheme numele Domnului.