Frica lui Iacov
321Și Iacov a plecat pe calea sa și l‐au întâmpinat
îngerii lui Dumnezeu. 2Și când i‐a văzut, Iacov a zis: Aceasta este
148.2Lc. 2.13
tabăra lui Dumnezeu. Și a pus numele locului aceluia: Mahanaim. 3Și Iacov a trimis soli înaintea feței sale la Esau, fratele său, în țara Seir
în câmpia
Edomului. 4Și le‐a poruncit zicând
: Așa veți vorbi lui Esau, domnul meu: Așa vorbește Iacov, robul tău: Am stat vremelnic la Laban și am rămas până acum. 5Și
am boi și măgari, oi și robi și roabe și am trimis să spună domnului meu ca să aflu
har în ochii tăi. 6Și solii s‐au întors la Iacov zicând: Am venit la fratele tău, la Esau, și chiar el îți vine
în întâmpinare și patru sute de bărbați cu el. 7Atunci Iacov s‐a temut
foarte mult și s‐a
tulburat și a despărțit pe oamenii care erau cu el și oile și boii și cămilele în două cete. 8Și a zis: Dacă va veni Esau la o ceată și o va bate, atunci cealaltă ceată ce a rămas va scăpa.
Rugăciunea lui Iacov
9
Și Iacov a zis
: Dumnezeul tatălui meu Avraam și Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne
, care mi‐ai zis: Întoarce‐te în țara ta și la rudenia ta și‐ți voi face bine. 10Eu sunt mai mic decât cea mai mică din toate
îndurările și decât țot adevărul pe care l‐ai arătat robului tău, căci am trecut cu
toiagul meu peste acest Iordan și acum am ajuns două cete. 11
Scapă‐mă, te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau; căci mă tem de el ca nu cumva să vină și să mă bată pe mine, pe
mama cu copiii. 12Și
tu ai zis: Cu adevărat îți voi face bine și voi face sămânța ta ca nisipul mării care nu se poate număra de mulțime. 13Și a mas acolo în noaptea aceea și a luat din tot ce i‐a căzut în mână un
dar pentru Esau, fratele său: 14două sute de capre și douăzeci de țapi; două sute de oi și douăzeci de berbeci; 15treizeci de cămile alăptătoare și mânzii lor; patruzeci de vaci și zece tauri; douăzeci de măgărițe și zece măgăruși. 16Și le‐a dat în mâna robilor săi fiecare turmă în parte. Și a zis robilor săi: Treceți înaintea mea și puneți o depărtare între turmă și turmă. 17Și a poruncit celui dintâi zicând: Dacă te va întâlni fratele meu Esau și te va întreba zicând: Al cui ești și unde mergi și ale cui sunt acestea dinaintea ta? 18Atunci să‐i zici: Ale robului tău Iacov; e un dar trimis domnului meu Esau și iată și el este după noi! 19Și a poruncit și celui de al doilea și celui de al treilea și tuturor care mergeau după turme zicând: Cu aceste cuvinte să vorbiți lui Esau când îl veți găsi. 20Și veți mai zice: Iată robul tău Iacov este după noi. Căci el a zis: Îl voi
împăca cu darul care merge înaintea mea și apoi voi vedea fața lui; poate mă va primi. 21Și darul a trecut înaintea lui, iar el a mas noaptea aceea în tabără. 22Și s‐a sculat în noaptea aceea și a luat pe cele două neveste ale sale și pe cele două roabe ale sale și pe cei unsprezece copii ai săi și a
trecut vadul Iabocului. 23Și i‐a luat și i‐a trecut peste pârâu și a trecut ce avea.
Lupta lui Iacov: Israel
24Și Iacov a rămas singur și un om s‐a luptat
cu el până în revărsatul zorilor. 25Și când a văzut că nu‐l biruie, i‐a atins
încheietura coapsei și s‐a scrântit încheietura coapsei lui Iacov pe când se lupta cu el. 26Și i‐a
zis: Lasă‐mă să mă duc, căci se revarsă zorile. Și el a zis: Nu
te voi lăsa să te duci decât dacă mă vei binecuvânta. 27Și i‐a zis: Care îți este numele? Și el a zis: Iacov. 28Și a zis
: Numele tău nu se va mai numi Iacov, ci Israel, căci te‐ai
luptat cu Dumnezeu și
cu oameni și ai biruit. 29Și Iacov l‐a întrebat și a zis: Spune‐mi, te rog, numele tău. Și el a zis
: Pentru ce mă întrebi de numele meu? Și l‐a binecuvântat acolo. 30Și Iacov a pus numele locului Peniel. Căci
am văzut pe Dumnezeu față în față și sufletul meu a fost scăpat. 31Și răsărea soarele peste el, când trecea Penielul și șchiopăta de coapsa sa. 32De aceea până în ziua de astăzi copiii lui Israel nu mănâncă vâna de la coapsă care se află la încheietura coapsei, căci el a atins pe Iacov la încheietura coapsei în vâna coapsei.