Plecarea lui Iacov în Canaan
311Și el a auzit cuvintele fiilor lui Laban care ziceau: Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru și din ceea ce era al tatălui nostru și‐a agonisit el
toată avuția aceasta. 2Și Iacov a văzut
fața lui Laban și iată ea nu era
către el ca ieri și ca alaltăieri. 3Și Domnul a zis lui Iacov: Întoarce‐te
în țara părinților tăi și la rudenia ta și voi fi cu tine. 4Și Iacov a trimis și a chemat pe Rahela și pe Lea la câmp la turma lui. 5Și le‐a zis
: Văd că fața tatălui vostru nu este față de mine ca ieri și alaltăieri. Dar Dumnezeul tatălui meu
a fost cu mine. 6Și
voi înșivă știți că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. 7Și tatăl vostru m‐a înșelat
și de zece ori mi‐a schimbat simbria
. Însă Dumnezeu
nu l‐a lăsat să‐mi facă rău. 8Când zicea
: Cele pestrițe vor fi simbria ta! atunci toate oile fătau pestrițe; și când zicea: Cele bălțate vor fi simbria ta! atunci toate oile fătau bălțate. 9Și Dumnezeu
a luat vitele tatălui vostru și mi le‐a dat mie. 10Și a fost așa: pe vremea zămislirii turmelor eu mi‐am ridicat ochii și am văzut în vis și iată berbecii care săreau pe oi erau bălțați, pestriți și pătați. 11Și
Îngerul lui Dumnezeu mi‐a zis în vis: Iacove! Și eu am zis: Iată‐mă! 12Și el a zis: Ridică‐ți acum ochii și vezi; toți berbecii care sar pe oi sunt bălțați, pestriți și pătați; căci
am văzut tot ce‐ți face Laban. 13Eu sunt Dumnezeul din Betel
unde ai uns un stâlp, unde mi‐ai jurat o juruință. Acum
scoală‐te, ieși din țara aceasta și întoarce‐te la țara nașterii tale. 14Și Rahela și Lea au răspuns și i‐au zis
: Avem noi parte sau moștenire în casa tatălui nostru? 15Nu suntem noi socotite de el ca străine? Fiindcă ne‐a
vândut și chiar ne‐a mâncat de tot argintul. 16Căci toată avuția pe care a luat‐o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Acum dar fă tot ce ți‐a zis Dumnezeu. 17Atunci Iacov s‐a sculat și și‐a pus fiii și nevestele pe cămile. 18Și a luat toate vitele sale și toate bunurile sale pe care le strânsese, vitele pe care și le agonisise în Padan‐Aram, ca să meargă la Isaac, tatăl său, în țara Canaan. 19Și Laban se dusese ca să‐și tundă oile. Și Rahela a furat
terafimii care erau ai tatălui ei. 20Și Iacov a înșelat inima lui Laban Sirianul, căci nu i‐a spus că fugea. 21Și a fugit cu tot ce avea și s‐a sculat și a trecut Râul și și‐a
îndreptat fața spre muntele Galaad.
Urmărirea lui Iacov de către Laban
22Și a treia zi s‐a spus lui Laban că Iacov fugise. 23Și el și‐a luat
frații cu sine și l‐a urmărit cale de șapte zile și l‐a ajuns la muntele Galaad. 24Și Dumnezeu
a venit la Laban Sirianul într‐un vis noaptea și i‐a zis: Ferește‐te
să vorbești lui Iacov fie bine fie rău. 25Și Laban a ajuns pe Iacov și Iacov își întinsese cortul pe munte. Și Laban a tăbărât și el cu frații săi în muntele Galaad. 26Și Laban a zis lui Iacov: Ce ai făcut de mi‐ai înșelat inima, și mi‐ai luat fetele
ca pe niște prinse cu sabia? 27Pentru ce ai fugit în ascuns și m‐ai furat și nu mi‐ai spus să te fi petrecut cu bucurie și cu cântece, cu timpane și cu harfă 28și nu m‐ai lăsat
să‐mi sărut fiii și fiicele
? Acum ai lucrat nebunește. 29Și e în puterea mâinii mele să vă fac rău; însă
Dumnezeul tatălui vostru mi‐a vorbit
ieri noapte zicând: Ferește‐te să vorbești lui Iacov fie bine fie rău. 30Și acum că a trebuit să pleci pentru că ai dorit cu dor de casa tatălui tău, pentru ce
mi‐ai furat dumnezeii? 31Și Iacov a răspuns și a zis lui Laban: Pentru că mă temeam; căci ziceam: Ca nu cumva să‐mi răpești fetele tale. 32La oricine vei afla dumnezeii tăi
să nu trăiască. În fața fraților noștri recunoaște ce este al tău la mine și ia‐ți‐l. Căci Iacov nu știa că Rahela îi furase. 33Și Laban a intrat în cortul lui Iacov și în cortul Leei și în cortul amânduror roabelor și n‐a găsit. Și a ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei. 34Și Rahela luase terafimii și‐i pusese sub șaua cămilei și ședea deasupra lor. Și Laban a căutat tot cortul, dar n‐a găsit. 35Și ea a zis tatălui său: Să nu fie mânie în ochii domnului meu că nu mă pot
scula înaintea ta fiindcă mi‐a venit rânduiala femeilor. Și a căutat cu grijă, dar n‐a găsit terafimii. 36Și Iacov s‐a mâniat și s‐a certat cu Laban. Și Iacov a răspuns și a zis lui Laban: Care este vina mea? Care este păcatul meu de m‐ai urmărit cu aprindere? 37Când mi‐ai căutat toate uneltele, ce ai găsit din toate uneltele casei tale? Pune‐le aici înaintea fraților mei și fraților tăi și să jude ce ei între noi amândoi. 38În acești douăzeci de ani am fost cu tine; oile tale și caprele tale n‐au rămas sterpe și n‐am mâncat berbecii turmelor tale. 39
Pe cea sfâșiată nu ți‐am adus‐o acasă; paguba aceea eu am suferit‐o
; ai cerut‐o din mâna mea fie că se furase ziua fie că se furase noaptea. 40Așa am fost; mă mânca ziua căldura și noaptea gerul și somnul meu fugea de ochii mei. 41În acești douăzeci de ani
am fost în casa ta; ți‐am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru oile tale și de zece ori mi‐ai
schimbat simbria. 42
Dacă n‐ar fi fost cu mine Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și
Teama lui Isaac, hotărât că acum mi‐ai fi dat drumul fără nimic
. Dumnezeu a văzut întristarea mea și osteneala mâinilor mele și
te‐a mustrat ieri noapte. 43Și Laban a răspuns și a zis lui Iacov: Fiicele sunt fiicele mele și copiii sunt copiii mei și oile sunt oile mele și tot ce vezi este al meu. Și ce pot face astăzi acestor fiice ale mele sau copiilor lor pe care i‐au născut? 44Și acum dar vino
să facem legământ eu și tu
și el să fie de mărturie între mine și între tine. 45Și Iacov a
luat o piatră și a pus‐o stâlp. 46Și Iacov a zis fraților săi: Adunați pietre. Și au adunat pietre și le‐au făcut o movilă. Și au mâncat acolo pe movilă. 47Și Laban a numit‐o Iegar‐Sahaduta, iar Iacov a numit‐o Galed. 48Și Laban a zis
: Această movilă este astăzi mărturie între mine și între tine. De aceea i s‐a pus numele Galed 49și
Mișpa pentru că a zis: Domnul să vegheze între mine și între tine când vom fi ascunși unul de altul. 50Dacă vei asupri pe fetele mele și dacă vei lua neveste afară de fetele mele, niciun om nu este cu noi: vezi, Dumnezeu este martor între mine și între tine! 51Și Laban a zis lui Iacov: Iată această movilă și iată stâlpul pe care l‐am pus între mine și între tine. 52Această movilă să fie mărturie și stâlpul să fie mărturie că eu nu voi trece peste această movilă la tine și că tu nu vei trece peste această movilă și acest stâlp la mine spre a face rău. 53Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul părinților lor, să judece
între noi! Și Iacov a
jurat pe Teama
lui Isaac, tatăl său. 54Și Iacov a junghiat o jertfă pe munte și a chemat pe frații săi să mănânce pâine și au mâncat pâine și au mas noaptea pe munte. 55Și Laban s‐a sculat dis de dimineață și și‐a sărutat fiii și fetele și i‐a binecuvântat
. Și Laban a plecat și s‐a întors
la locul său.
Frica lui Iacov
321Și Iacov a plecat pe calea sa și l‐au întâmpinat
îngerii lui Dumnezeu. 2Și când i‐a văzut, Iacov a zis: Aceasta este
148.2Lc. 2.13
tabăra lui Dumnezeu. Și a pus numele locului aceluia: Mahanaim. 3Și Iacov a trimis soli înaintea feței sale la Esau, fratele său, în țara Seir
în câmpia
Edomului. 4Și le‐a poruncit zicând
: Așa veți vorbi lui Esau, domnul meu: Așa vorbește Iacov, robul tău: Am stat vremelnic la Laban și am rămas până acum. 5Și
am boi și măgari, oi și robi și roabe și am trimis să spună domnului meu ca să aflu
har în ochii tăi. 6Și solii s‐au întors la Iacov zicând: Am venit la fratele tău, la Esau, și chiar el îți vine
în întâmpinare și patru sute de bărbați cu el. 7Atunci Iacov s‐a temut
foarte mult și s‐a
tulburat și a despărțit pe oamenii care erau cu el și oile și boii și cămilele în două cete. 8Și a zis: Dacă va veni Esau la o ceată și o va bate, atunci cealaltă ceată ce a rămas va scăpa.
Rugăciunea lui Iacov
9
Și Iacov a zis
: Dumnezeul tatălui meu Avraam și Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne
, care mi‐ai zis: Întoarce‐te în țara ta și la rudenia ta și‐ți voi face bine. 10Eu sunt mai mic decât cea mai mică din toate
îndurările și decât țot adevărul pe care l‐ai arătat robului tău, căci am trecut cu
toiagul meu peste acest Iordan și acum am ajuns două cete. 11
Scapă‐mă, te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau; căci mă tem de el ca nu cumva să vină și să mă bată pe mine, pe
mama cu copiii. 12Și
tu ai zis: Cu adevărat îți voi face bine și voi face sămânța ta ca nisipul mării care nu se poate număra de mulțime. 13Și a mas acolo în noaptea aceea și a luat din tot ce i‐a căzut în mână un
dar pentru Esau, fratele său: 14două sute de capre și douăzeci de țapi; două sute de oi și douăzeci de berbeci; 15treizeci de cămile alăptătoare și mânzii lor; patruzeci de vaci și zece tauri; douăzeci de măgărițe și zece măgăruși. 16Și le‐a dat în mâna robilor săi fiecare turmă în parte. Și a zis robilor săi: Treceți înaintea mea și puneți o depărtare între turmă și turmă. 17Și a poruncit celui dintâi zicând: Dacă te va întâlni fratele meu Esau și te va întreba zicând: Al cui ești și unde mergi și ale cui sunt acestea dinaintea ta? 18Atunci să‐i zici: Ale robului tău Iacov; e un dar trimis domnului meu Esau și iată și el este după noi! 19Și a poruncit și celui de al doilea și celui de al treilea și tuturor care mergeau după turme zicând: Cu aceste cuvinte să vorbiți lui Esau când îl veți găsi. 20Și veți mai zice: Iată robul tău Iacov este după noi. Căci el a zis: Îl voi
împăca cu darul care merge înaintea mea și apoi voi vedea fața lui; poate mă va primi. 21Și darul a trecut înaintea lui, iar el a mas noaptea aceea în tabără. 22Și s‐a sculat în noaptea aceea și a luat pe cele două neveste ale sale și pe cele două roabe ale sale și pe cei unsprezece copii ai săi și a
trecut vadul Iabocului. 23Și i‐a luat și i‐a trecut peste pârâu și a trecut ce avea.
Lupta lui Iacov: Israel
24Și Iacov a rămas singur și un om s‐a luptat
cu el până în revărsatul zorilor. 25Și când a văzut că nu‐l biruie, i‐a atins
încheietura coapsei și s‐a scrântit încheietura coapsei lui Iacov pe când se lupta cu el. 26Și i‐a
zis: Lasă‐mă să mă duc, căci se revarsă zorile. Și el a zis: Nu
te voi lăsa să te duci decât dacă mă vei binecuvânta. 27Și i‐a zis: Care îți este numele? Și el a zis: Iacov. 28Și a zis
: Numele tău nu se va mai numi Iacov, ci Israel, căci te‐ai
luptat cu Dumnezeu și
cu oameni și ai biruit. 29Și Iacov l‐a întrebat și a zis: Spune‐mi, te rog, numele tău. Și el a zis
: Pentru ce mă întrebi de numele meu? Și l‐a binecuvântat acolo. 30Și Iacov a pus numele locului Peniel. Căci
am văzut pe Dumnezeu față în față și sufletul meu a fost scăpat. 31Și răsărea soarele peste el, când trecea Penielul și șchiopăta de coapsa sa. 32De aceea până în ziua de astăzi copiii lui Israel nu mănâncă vâna de la coapsă care se află la încheietura coapsei, căci el a atins pe Iacov la încheietura coapsei în vâna coapsei.
Impăcarea lui Iacov cu Esau
331Și Iacov și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată venea
Esau și patru sute de bărbați cu el. Și și‐a împărțit copiii la Lea, la Rahela și la cele două slujnice. 2Și a pus pe slujnice și copiii lor în frunte, și pe Lea și copiii ei după aceea și pe Rahela și Iosif în urmă. 3Și el a trecut înaintea lor și s‐a
plecat la pământ de șapte ori până s‐a apropiat de fratele său. 4
Și Esau a alergat spre întâmpinarea lui și l‐a îmbrățișat și a
căzut pe grumazul lui și l‐a sărutat și au plâns. 5Și el și‐a ridicat ochii și a văzut femeile și copiii și a zis: Cine sunt aceștia cu tine? Și el a zis: Copiii
pe care i‐a dăruit Dumnezeu, în îndurarea lui, robului tău. 6Și slujnicile s‐au apropiat, ele și copiii lor, și s‐au plecat. 7Și s‐a apropiat și Lea cu copiii ei și s‐au plecat. Și la urmă s‐a apropiat Iosif și Rahela și s‐au plecat. 8Și el a zis: Ce ai de gând
cu toată turma pe care am întâlnit‐o? Și el a zis: Ca să
aflu har în ochii domnului meu. 9Și Esau a zis: Eu am destul, fratele meu, fie al tău ce este al tău. 10Și Iacov a zis: Nu, rogu‐te, dacă am aflat har acum în ochii tăi, atunci primește darul meu din mâna mea, căci
de aceea am văzut fața ta cum vede cineva fața lui Dumnezeu și ți‐a plăcut de mine. 11Ia, rogu‐te
30.262 Reg. 5.15
, darul meu ce ți s‐a adus pentru că Dumnezeu mi‐a fost îndurător și am de toate
. Și l‐a silit și a luat. 12Și el a zis: Să plecăm și să mergem și eu voi merge înaintea ta. 13Și el i‐a zis: Domnul meu știe că copiii sunt tineri și oile și vacile care sunt cu mine alăptează și de le vor sili o singură zi, toate turmele vor muri. 14Rogu‐te, dar, să treacă domnul meu înaintea robului său și eu voi mână încet după pașii averii care este înaintea mea și după pașii copiilor, până ce voi veni la domnul meu
în Seir. 15Și Esau a zis: Rogu‐te, să las cu tine câțiva din oamenii care sunt cu mine! Și el a zis: Ce nevoie? Să
aflu har în ochii domnului meu! 16Și Esau s‐a întors în ziua aceea pe calea sa la Seir.
Iacov se așază în Sihem
17Și Iacov a plecat la
Sucot și și‐a zidit o casă și a făcut colibe pentru vitele sale; de aceea s‐a pus numele locului: Sucot
. 18Și Iacov a venit în pace la cetatea
Sihem care este în țara Canaan când venea din Padan‐Aram; și a tăbărât înaintea cetății. 19Și a
cumpărat partea din țarină pe care își întinsese cortul din mâna copiilor lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută chesita. 20Și a ridicat acolo un altar și l‐a numit
El‐Elohe‐Israel.