Impăcarea lui Iacov cu Esau
331Și Iacov și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată venea
Esau și patru sute de bărbați cu el. Și și‐a împărțit copiii la Lea, la Rahela și la cele două slujnice. 2Și a pus pe slujnice și copiii lor în frunte, și pe Lea și copiii ei după aceea și pe Rahela și Iosif în urmă. 3Și el a trecut înaintea lor și s‐a
plecat la pământ de șapte ori până s‐a apropiat de fratele său. 4
Și Esau a alergat spre întâmpinarea lui și l‐a îmbrățișat și a
căzut pe grumazul lui și l‐a sărutat și au plâns. 5Și el și‐a ridicat ochii și a văzut femeile și copiii și a zis: Cine sunt aceștia cu tine? Și el a zis: Copiii
pe care i‐a dăruit Dumnezeu, în îndurarea lui, robului tău. 6Și slujnicile s‐au apropiat, ele și copiii lor, și s‐au plecat. 7Și s‐a apropiat și Lea cu copiii ei și s‐au plecat. Și la urmă s‐a apropiat Iosif și Rahela și s‐au plecat. 8Și el a zis: Ce ai de gând
cu toată turma pe care am întâlnit‐o? Și el a zis: Ca să
aflu har în ochii domnului meu. 9Și Esau a zis: Eu am destul, fratele meu, fie al tău ce este al tău. 10Și Iacov a zis: Nu, rogu‐te, dacă am aflat har acum în ochii tăi, atunci primește darul meu din mâna mea, căci
de aceea am văzut fața ta cum vede cineva fața lui Dumnezeu și ți‐a plăcut de mine. 11Ia, rogu‐te
30.262 Reg. 5.15
, darul meu ce ți s‐a adus pentru că Dumnezeu mi‐a fost îndurător și am de toate
. Și l‐a silit și a luat. 12Și el a zis: Să plecăm și să mergem și eu voi merge înaintea ta. 13Și el i‐a zis: Domnul meu știe că copiii sunt tineri și oile și vacile care sunt cu mine alăptează și de le vor sili o singură zi, toate turmele vor muri. 14Rogu‐te, dar, să treacă domnul meu înaintea robului său și eu voi mână încet după pașii averii care este înaintea mea și după pașii copiilor, până ce voi veni la domnul meu
în Seir. 15Și Esau a zis: Rogu‐te, să las cu tine câțiva din oamenii care sunt cu mine! Și el a zis: Ce nevoie? Să
aflu har în ochii domnului meu! 16Și Esau s‐a întors în ziua aceea pe calea sa la Seir.
Iacov se așază în Sihem
17Și Iacov a plecat la
Sucot și și‐a zidit o casă și a făcut colibe pentru vitele sale; de aceea s‐a pus numele locului: Sucot
. 18Și Iacov a venit în pace la cetatea
Sihem care este în țara Canaan când venea din Padan‐Aram; și a tăbărât înaintea cetății. 19Și a
cumpărat partea din țarină pe care își întinsese cortul din mâna copiilor lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută chesita. 20Și a ridicat acolo un altar și l‐a numit
El‐Elohe‐Israel.
Dina și Sihem
341Și
Dina, fiica Leei, pe care o născuse ea lui Iacov, a
ieșit să vadă pe fetele țării. 2Și Sihem, fiul lui Hamor Hevitul, mai marele țării, a
văzut‐o și a
luat‐o și s‐a culcat cu ea și a înjosit‐o. 3Și sufletul lui s‐a alipit de Dina, fiica lui Iacov și iubea pe fată și a vorbit la inima fetei. 4Și Sihem a
vorbit tatălui său Hamor zicând: Ia‐mi pe fata aceasta de nevastă. 5Și Iacov a auzit că necinstise pe Dina, fata sa; și fiii săi erau la câmp cu vitele sale și Iacov a
tăcut până s‐au întors ei. 6Și Hamor, tatăl lui Sihem, a ieșit la Iacov ca să vorbească cu el. 7Și fiii lui Iacov au venit de la câmp când au auzit și oamenii s‐au întristat și
s‐au aprins de mânie foarte mare pentru că făcuse o faptă de
rușine în Israel culcându‐se cu fata lui Iacov
, lucru care nu se cuvenea să se facă. 8Și Hamor le‐a cuvântat zicând: Sufletul fiului meu Sihem dorește după fata voastră; rogu‐vă, dați‐i‐o de nevastă. 9Și încuscriți‐vă cu noi; dați‐ne nouă pe fetele voastre și luați‐vă pe fetele noastre pentru voi. 10Și locuiți cu noi și
țara va fi înaintea voastră; locuiți și
faceți negoț în ea și
câștigați‐vă stăpâniri. 11Și Sihem a zis tatălui ei și fraților ei: Să aflu har în ochii voștri și ce‐mi veți zice voi da. 12Cereți de la mine
zestre mare și dar și voi da cum îmi veți zice, însă dați‐mi copila de nevastă! 13Și fiii lui Iacov au răspuns
cu vicleșug lui Sihem și lui Hamor, tatăl său, și au vorbit, căci necinstise pe Dina, sora lor. 14Și le‐au zis: Nu putem face lucrul acesta să dăm pe sora noastră unuia care este netăiat împrejur, căci aceasta ar fi o ocară
pentru noi. 15Dar numai cu aceasta ne vom învoi cu voi: dacă veți fi ca noi și orice parte bărbătească dintre voi va fi tăiată împrejur. 16Atunci vă vom da fetele noastre și vom lua pe ale voastre pentru noi și vom locui cu voi și vom fi un singur popor. 17Dar de nu ne veți asculta ca să vă tăiați împrejur, ne vom lua fata și vom pleca. 18Și cuvintele lor au plăcut lui Hamor și lui Sihem, fiul lui Hamor. 19Și tânărul n‐a pregetat să facă lucrul pentru că îi plăcuse fata lui Iacov. Și el era
mai prețuit decât toată casa tatălui său. 20Și Hamor și Sihem, fiul său, au venit la poarta cetății lor și au vorbit către oamenii cetății lor zicând: 21Acești oameni sunt de pace cu noi; să locuiască dar în țară și să facă negoț în ea și țara iată este întinsă înaintea lor. Să luăm pe fetele lor de neveste și să le dăm pe fetele noastre. 22Dar numai cu aceasta se vor învoi oamenii să locuiască împreună cu noi să fim un singur popor: dacă toată partea bărbătească dintre noi se va tăia împrejur cum sunt ei tăiați împrejur. 23Vitele lor și averea lor și orice dobitoc al lor nu vor fi oare ale noastre? Numai să ne învoim cu ei și vor locui cu noi. 24Și toți cei ce ieșeau pe poarta cetății
lui au ascultat de Hamor și de Sihem, fiul său; și toată partea bărbătească a fost tăiată împrejur, toți cei ce ieșeau pe poarta cetății lui. 25Și a fost așa: a treia zi când erau în durere, doi din fiii lui Iacov, Simeon
și Levi, frații Dinei, și‐au luat fiecare sabia și au venit pe neașteptate asupra cetății și au ucis toată partea bărbătească. 26Și au trecut prin ascuțișul sabiei pe Hamor și pe Sihem, fiul său, și au luat pe Dina din casa lui Sihem și au ieșit. 27Fiii lui Iacov s‐au aruncat asupra celor uciși și au jefuit cetatea, căci necinstiseră pe sora lor. 28Le‐au luat oile și vitele și măgarii și ce era în cetate și ce era pe câmp. 29Și au luat și au jefuit toate averile lor și pe toți copiii lor și pe nevestele lor și tot ce era în case. 30Și Iacov a zis lui Simeon și lui Levi: Voi m‐ați tulburat, făcându‐mă
să miros urât printre locuitorii țării, printre Cananiți și Feresiți; și eu am puțini oameni la număr
și se vor strânge împotriva mea și mă vor bate și voi fi prăpădit eu și casa mea. 31Și ei au zis: Să se poarte cu sora noastră ca și cu o curvă?
Iacov la Betel
351Și Dumnezeu a zis lui Iacov: Scoală‐te, suie‐te la
Betel și locuiește acolo și fă acolo un altar lui Dumnezeu
care ți s‐a arătat
când ai fugit de fața fratelui tău Esau. 2Și Iacov a zis
casei sale și tuturor celor ce erau cu el: Scoateți
dumnezeii străini care sunt între voi și
curățiți‐vă și schimbați‐vă hainele. 3Și să ne sculăm și să ne suim la Betel și voi face acolo un altar lui Dumnezeu
, care mi‐a răspuns în ziua strâmtorării mele
, și a fost cu mine în calea pe care am umblat. 4Și au dat lui Iacov toți dumnezeii străini care erau în mâna lor și
cerceii care erau în urechile lor. Și Iacov i‐a ascuns sub
stejarul care era lângă Sihem. 5Și au plecat: și
23.27
34.24Deut. 11.25Ios. 2.9
5.11 Sam. 14.152 Cron. 14.14
spaima lui Dumnezeu a fost peste cetățile care erau împrejurul lor și n‐au urmărit pe fiii lui Iacov. 6Și Iacov a venit la
Luz, adică Betel, care este în țara Canaan, el și tot poporul care era cu el. 7Și a
zidit acolo un altar și a numit locul El‐Betel, pentru că
acolo i se descoperise Dumnezeu când fugea de fața fratelui său. 8Și
Debora, doica Rebecăi, a murit și a fost înmormântată mai jos de Betel sub stejar; și i s‐a pus numele Alon‐Bacut. 9Și
Dumnezeu s‐a arătat iarăși lui Iacov când s‐a întors din Padan‐Aram și l‐a binecuvântat. 10Și Dumnezeu i‐a zis
: Numele tău este Iacov; numele tău nu se va mai chema Iacov
, ci numele tău va fi Israel. Și i‐a pus numele Israel. 11Și Dumnezeu i‐a zis
: Eu sunt Dumnezeul Atotputernic: Crești și înmulțește‐te
; un neam și o ceată de neamuri vor fi din tine și împărați vor ieși din coapsele tale. 12Și țara
pe care am dat‐o lui Avraam și lui Isaac ți‐o voi da ție și voi da țara seminței tale după tine. 13Și Dumnezeu
s‐a înălțat de la el în locul unde vorbise cu el. 14Și Iacov
a ridicat un stâlp în locul unde vorbise cu el, un stâlp de piatră: și a turnat peste el un dar de băutură și a turnat untdelemn deasupra. 15Și Iacov a pus numele locului unde vorbise Dumnezeu cu el
Betel.
Moartea Rahelei
16Și au plecat de la Betel. Și era încă o depărtare până să vină la Efrata; și Rahela a fost în durerile facerii și a avut muncă mare. 17Și a fost așa: când era ea în muncă mare, moașa i‐a zis: Nu te teme, căci
și acesta îți este fiu. 18Și a fost așa: când își da ea sufletul (căci a murit), i‐a pus numele Ben‐Oni, dar tatăl lui l‐a numit Beniamin. 19Și
Rahela a murit și a fost înmormântată pe calea spre
4.11Mica 5.2Mat. 2.6
Efrata, adică Betleem. 20Și Iacov a ridicat un stâlp deasupra mormântului ei, care este stâlpul mormântului Rahelei
până în ziua de astăzi.
Fiii lui Iacov
21Și Israel a plecat și și‐a întins cortul dincolo de
Migdal‐Eder. 22Și a fost așa: pe când locuia Israel în țara aceea Ruben a mers și
s‐a culcat cu Bilha, țiitoarea tatălui său; și Israel a auzit. Și fiii lui Iacov au fost doisprezece. 23Fiii Leei
: Ruben, întâiul născut al lui Iacov, și Simeon și Levi și Iuda și Isahar și Zabulon. 24Fiii Rahelei: Iosif și Beniamin. 25Și fiii Bilhei, slujnica Rahelei: Dan și Neftali. 26Și fiii Zilpei, slujnica Leei: Gad și Așer. Aceștia sunt fiii lui Iacov care i s‐au născut în Padan‐Aram.
Moartea lui Isaac
27Și Iacov a venit la Isaac, tatăl său, la
Mamre în
15.13
Chiriat‐Arba, care este Hebronul, unde stătuseră vremelnic Avraam și Isaac. 28Și zilele lui Isaac au fost o sută optzeci de ani. 29Și Isaac și‐a dat sufletul și a murit și a
fost adăugat la poporul său, bătrân și sătul de zile. Și Esau și Iacov, fiii
lui, l‐au înmormântat.