Dina și Sihem
341Și
Dina, fiica Leei, pe care o născuse ea lui Iacov, a
ieșit să vadă pe fetele țării. 2Și Sihem, fiul lui Hamor Hevitul, mai marele țării, a
văzut‐o și a
luat‐o și s‐a culcat cu ea și a înjosit‐o. 3Și sufletul lui s‐a alipit de Dina, fiica lui Iacov și iubea pe fată și a vorbit la inima fetei. 4Și Sihem a
vorbit tatălui său Hamor zicând: Ia‐mi pe fata aceasta de nevastă. 5Și Iacov a auzit că necinstise pe Dina, fata sa; și fiii săi erau la câmp cu vitele sale și Iacov a
tăcut până s‐au întors ei. 6Și Hamor, tatăl lui Sihem, a ieșit la Iacov ca să vorbească cu el. 7Și fiii lui Iacov au venit de la câmp când au auzit și oamenii s‐au întristat și
s‐au aprins de mânie foarte mare pentru că făcuse o faptă de
rușine în Israel culcându‐se cu fata lui Iacov
, lucru care nu se cuvenea să se facă. 8Și Hamor le‐a cuvântat zicând: Sufletul fiului meu Sihem dorește după fata voastră; rogu‐vă, dați‐i‐o de nevastă. 9Și încuscriți‐vă cu noi; dați‐ne nouă pe fetele voastre și luați‐vă pe fetele noastre pentru voi. 10Și locuiți cu noi și
țara va fi înaintea voastră; locuiți și
faceți negoț în ea și
câștigați‐vă stăpâniri. 11Și Sihem a zis tatălui ei și fraților ei: Să aflu har în ochii voștri și ce‐mi veți zice voi da. 12Cereți de la mine
zestre mare și dar și voi da cum îmi veți zice, însă dați‐mi copila de nevastă! 13Și fiii lui Iacov au răspuns
cu vicleșug lui Sihem și lui Hamor, tatăl său, și au vorbit, căci necinstise pe Dina, sora lor. 14Și le‐au zis: Nu putem face lucrul acesta să dăm pe sora noastră unuia care este netăiat împrejur, căci aceasta ar fi o ocară
pentru noi. 15Dar numai cu aceasta ne vom învoi cu voi: dacă veți fi ca noi și orice parte bărbătească dintre voi va fi tăiată împrejur. 16Atunci vă vom da fetele noastre și vom lua pe ale voastre pentru noi și vom locui cu voi și vom fi un singur popor. 17Dar de nu ne veți asculta ca să vă tăiați împrejur, ne vom lua fata și vom pleca. 18Și cuvintele lor au plăcut lui Hamor și lui Sihem, fiul lui Hamor. 19Și tânărul n‐a pregetat să facă lucrul pentru că îi plăcuse fata lui Iacov. Și el era
mai prețuit decât toată casa tatălui său. 20Și Hamor și Sihem, fiul său, au venit la poarta cetății lor și au vorbit către oamenii cetății lor zicând: 21Acești oameni sunt de pace cu noi; să locuiască dar în țară și să facă negoț în ea și țara iată este întinsă înaintea lor. Să luăm pe fetele lor de neveste și să le dăm pe fetele noastre. 22Dar numai cu aceasta se vor învoi oamenii să locuiască împreună cu noi să fim un singur popor: dacă toată partea bărbătească dintre noi se va tăia împrejur cum sunt ei tăiați împrejur. 23Vitele lor și averea lor și orice dobitoc al lor nu vor fi oare ale noastre? Numai să ne învoim cu ei și vor locui cu noi. 24Și toți cei ce ieșeau pe poarta cetății
lui au ascultat de Hamor și de Sihem, fiul său; și toată partea bărbătească a fost tăiată împrejur, toți cei ce ieșeau pe poarta cetății lui. 25Și a fost așa: a treia zi când erau în durere, doi din fiii lui Iacov, Simeon
și Levi, frații Dinei, și‐au luat fiecare sabia și au venit pe neașteptate asupra cetății și au ucis toată partea bărbătească. 26Și au trecut prin ascuțișul sabiei pe Hamor și pe Sihem, fiul său, și au luat pe Dina din casa lui Sihem și au ieșit. 27Fiii lui Iacov s‐au aruncat asupra celor uciși și au jefuit cetatea, căci necinstiseră pe sora lor. 28Le‐au luat oile și vitele și măgarii și ce era în cetate și ce era pe câmp. 29Și au luat și au jefuit toate averile lor și pe toți copiii lor și pe nevestele lor și tot ce era în case. 30Și Iacov a zis lui Simeon și lui Levi: Voi m‐ați tulburat, făcându‐mă
să miros urât printre locuitorii țării, printre Cananiți și Feresiți; și eu am puțini oameni la număr
și se vor strânge împotriva mea și mă vor bate și voi fi prăpădit eu și casa mea. 31Și ei au zis: Să se poarte cu sora noastră ca și cu o curvă?