Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
37

Iosif vândut de frații săi

371Și Iacov a locuit în țara

37.1
Cap. 17.8;
șederii vremelnice a tatălui său, în țara Canaan. Acestea sunt neamurile lui Iacov: 2Iosif, fiind de șaptesprezece ani, păștea turma cu frații săi. Și era flăcău cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif ducea
37.2
1 Sam. 2.22,23,24
vorbele lor cele rele tatălui său. 3Și Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți fiii săi, pentru că era
37.3
Cap. 44.20.
fiul bătrânețelor sale și i‐a făcut o cămașă pestriță. 4Și frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui și
37.4
Cap. 27.41;
îl urau și nu‐i puteau vorbi de pace. 5Și Iosif a visat un vis și a spus fraților săi și ei l‐au urât și mai mult. 6Și le‐a zis: Ascultați, rogu‐vă, visul acesta pe care l‐am visat. 7Și
37.7
Cap. 42.6, 9;
iată noi legam snopi pe câmp și iată snopul meu s‐a ridicat și sta drept și iată snopii voștri l‐au înconjurat și s‐au plecat înaintea snopului meu. 8Și frații săi i‐au zis: Oare vei domni tu în adevăr peste noi. Sau vei stăpâni tu în adevăr peste noi? Și l‐au urât și mai mult pentru visele lui și pentru cuvintele lui. 9Și a visat și un alt vis și l‐a istorisit fraților săi și a zis: Iată am mai visat un vis; și iată
37.9
Cap. 46.29.
soarele și luna și unsprezece stele se plecau mie. 10Și a istorisit tatălui său și fraților săi. Și tatăl său l‐a mustrat și i‐a zis: Ce este acest vis pe care l‐ai visat? Vom veni noi în adevăr, eu și mama ta și
37.10
Cap. 27.29.
frații tăi, să ne plecăm ție la pământ? 11Și frații
37.11
Fapte. 7.9
săi îl pizmuiau, dar tatăl său
37.11
Dan. 7.28Lc. 2.19,51
păstra cuvântul. 12Și frații săi s‐au dus să pască turma tatălui lor la Sihem. 13Și Israel a zis lui Iosif: Oare nu pasc frații tăi turma la Sihem? Vino și te voi trimite la ei. Și el i‐a zis: Iată‐mă! 14Și i‐a zis: Du‐te, rogu‐te, vezi dacă frații tăi sunt bine și dacă turma e bine și adu‐mi vorbă. Și l‐a trimis din valea
37.14
Cap. 35.27.
Hebron și a venit la Sihem. 15Și l‐a aflat un bărbat și iată rătăcea pe câmp. Și bărbatul l‐a întrebat zicând: Ce cauți? 16Și el a zis: Caut pe frații mei
37.16
Cânt. 1.7
; spune‐mi, te rog, unde pasc! 17Și bărbatul a zis: Au plecat de aici, căci i‐am auzit zicând: Să mergem la Dotan
37.17
2 Reg. 6.13
. Și Iosif s‐a dus după frații săi și i‐a aflat în
37.17
2 Reg. 6.13
Dotan. 18Și ei l‐au văzut de departe. Și înainte de a se apropia de ei, au
37.18
1 Sam. 19.1Ps. 31.13
37.12,32
94.21Mat. 27.1Mc. 14.1In. 11.53Fapte. 23.12
urzit împotriva lui ca să‐l omoare. 19Și au zis unul către altul: Iată vine visătorul! 20
37.20
Prov. 1.11,16
6.17
27.4
Veniți acum dar și să‐l omorâm și să‐l aruncăm într‐una din gropi și vom zice: O viețuitoare rea l‐a mâncat. Și vom vedea ce va fi de visurile lui. 21Și
37.21
Cap. 42.22.
Ruben a auzit și l‐a scăpat din mâna lor și a zis: Să nu‐i luăm viața. 22Și Ruben le‐a zis: Nu vărsați sânge; aruncați‐l în groapa aceasta care e în pustie, dar nu puneți mâna pe el. Ca să‐l scape din mâna lor să‐l dea înapoi tatălui său. 23Și a fost așa: când a venit Iosif la frații săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de cămașa sa, de cămașa cea pestriță care era pe el. 24Și l‐au luat și l‐au aruncat în groapă și groapa era goală, nu era apă în ea. 25
37.25
Prov. 30.20Amos 6.6
Și au șezut jos să mănânce pâine și și‐au ridicat ochii și s‐au uitat și iată o ceată de
37.25
Vers. 28.36.
Ismaeliți veneau de la Galaad și cămilele lor erau încărcate cu miresme și cu
37.25
Ier. 8.22
leac alinător și cu smirnă, mergând ca să le ducă în Egipt. 26Și Iuda a zis fraților săi: Ce folos este de vom ucide pe fratele nostru și‐i
37.26
Cap. 4.10. Vers. 20.
vom ascunde sângele? 27Veniți și să‐l vindem Ismaeliților și să nu fie
37.27
1 Sam. 18.17
mâna noastră pe el; căci este
37.27
Cap. 42.21.
fratele nostru
37.27
Cap. 29.14.
, carnea noastră. Și frații lui au ascultat. 28Și treceau bărbații
37.28
Jud. 6.3
Madianiți negustorii. Și au tras și au scos pe Iosif din groapă
37.28
Cap. 45.4, 5.
și l‐au vândut Ismaeliților cu
37.28
Mat. 27.9
douăzeci de arginți. Și ei au adus pe Iosif în Egipt.

Jalea lui Iacov

29Și Ruben s‐a întors la groapă și iată Iosif nu era în groapă și și‐a

37.29
Iov 1.20
sfâșiat hainele. 30Și s‐a întors la frații săi și a zis: Copilul
37.30
Cap. 42.13, 36.
nu este; și eu unde să mă duc? 31Și au luat
37.31
Vers. 23.
cămașa lui Iosif și au junghiat un țap și au muiat cămașa în sânge. 32Și au trimis cămașa pestriță și au adus‐o tatălui lor și au zis: Aceasta am aflat: cunoaște acum dacă este cămașa fiului tău sau nu. 33Și el a cunoscut‐o și a zis: Cămașa fiului meu! O
37.33
Vers. 20. Cap. 44.28.
viețuitoare rea l‐a mâncat; Iosif fără îndoială este sfâșiat! 34Și Iacov și‐a
37.34
Vers. 29.
sfâșiat hainele și și‐a pus un sac peste coapse și a jelit pe fiul său multe zile. 35Și toți fiii săi și toate fetele sale
37.35
2 Sam. 12.17
s‐au sculat ca să‐l mângâie, dar nu voia să fie mângâiat și zicea: Jelind
37.35
Cap. 42.38;
mă voi coborî la fiul meu în Șeol! Și tatăl său l‐a plâns. 36Și Madianiții
37.36
Cap. 39.1.
l‐au vândut în Egipt lui Potifar, slujbașul lui Faraon, mai marele gărzii.