Iosif vândut de frații săi
371Și Iacov a locuit în țara
șederii vremelnice a tatălui său, în țara Canaan. Acestea sunt neamurile lui Iacov: 2Iosif, fiind de șaptesprezece ani, păștea turma cu frații săi. Și era flăcău cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif ducea
vorbele lor cele rele tatălui său. 3Și Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți fiii săi, pentru că era
fiul bătrânețelor sale și i‐a făcut o cămașă pestriță. 4Și frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui și
îl urau și nu‐i puteau vorbi de pace. 5Și Iosif a visat un vis și a spus fraților săi și ei l‐au urât și mai mult. 6Și le‐a zis: Ascultați, rogu‐vă, visul acesta pe care l‐am visat. 7Și
iată noi legam snopi pe câmp și iată snopul meu s‐a ridicat și sta drept și iată snopii voștri l‐au înconjurat și s‐au plecat înaintea snopului meu. 8Și frații săi i‐au zis: Oare vei domni tu în adevăr peste noi. Sau vei stăpâni tu în adevăr peste noi? Și l‐au urât și mai mult pentru visele lui și pentru cuvintele lui. 9Și a visat și un alt vis și l‐a istorisit fraților săi și a zis: Iată am mai visat un vis; și iată
soarele și luna și unsprezece stele se plecau mie. 10Și a istorisit tatălui său și fraților săi. Și tatăl său l‐a mustrat și i‐a zis: Ce este acest vis pe care l‐ai visat? Vom veni noi în adevăr, eu și mama ta și
frații tăi, să ne plecăm ție la pământ? 11Și frații
săi îl pizmuiau, dar tatăl său
păstra cuvântul. 12Și frații săi s‐au dus să pască turma tatălui lor la Sihem. 13Și Israel a zis lui Iosif: Oare nu pasc frații tăi turma la Sihem? Vino și te voi trimite la ei. Și el i‐a zis: Iată‐mă! 14Și i‐a zis: Du‐te, rogu‐te, vezi dacă frații tăi sunt bine și dacă turma e bine și adu‐mi vorbă. Și l‐a trimis din valea
Hebron și a venit la Sihem. 15Și l‐a aflat un bărbat și iată rătăcea pe câmp. Și bărbatul l‐a întrebat zicând: Ce cauți? 16Și el a zis: Caut pe frații mei
; spune‐mi, te rog, unde pasc! 17Și bărbatul a zis: Au plecat de aici, căci i‐am auzit zicând: Să mergem la Dotan
. Și Iosif s‐a dus după frații săi și i‐a aflat în
Dotan. 18Și ei l‐au văzut de departe. Și înainte de a se apropia de ei, au
37.12,32
94.21Mat. 27.1Mc. 14.1In. 11.53Fapte. 23.12
urzit împotriva lui ca să‐l omoare. 19Și au zis unul către altul: Iată vine visătorul! 20
6.17
27.4
Veniți acum dar și să‐l omorâm și să‐l aruncăm într‐una din gropi și vom zice: O viețuitoare rea l‐a mâncat. Și vom vedea ce va fi de visurile lui. 21Și
Ruben a auzit și l‐a scăpat din mâna lor și a zis: Să nu‐i luăm viața. 22Și Ruben le‐a zis: Nu vărsați sânge; aruncați‐l în groapa aceasta care e în pustie, dar nu puneți mâna pe el. Ca să‐l scape din mâna lor să‐l dea înapoi tatălui său. 23Și a fost așa: când a venit Iosif la frații săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de cămașa sa, de cămașa cea pestriță care era pe el. 24Și l‐au luat și l‐au aruncat în groapă și groapa era goală, nu era apă în ea. 25
Și au șezut jos să mănânce pâine și și‐au ridicat ochii și s‐au uitat și iată o ceată de
Ismaeliți veneau de la Galaad și cămilele lor erau încărcate cu miresme și cu
leac alinător și cu smirnă, mergând ca să le ducă în Egipt. 26Și Iuda a zis fraților săi: Ce folos este de vom ucide pe fratele nostru și‐i
vom ascunde sângele? 27Veniți și să‐l vindem Ismaeliților și să nu fie
mâna noastră pe el; căci este
fratele nostru
, carnea noastră. Și frații lui au ascultat. 28Și treceau bărbații
Madianiți negustorii. Și au tras și au scos pe Iosif din groapă
și l‐au vândut Ismaeliților cu
douăzeci de arginți. Și ei au adus pe Iosif în Egipt.
Jalea lui Iacov
29Și Ruben s‐a întors la groapă și iată Iosif nu era în groapă și și‐a
sfâșiat hainele. 30Și s‐a întors la frații săi și a zis: Copilul
nu este; și eu unde să mă duc? 31Și au luat
cămașa lui Iosif și au junghiat un țap și au muiat cămașa în sânge. 32Și au trimis cămașa pestriță și au adus‐o tatălui lor și au zis: Aceasta am aflat: cunoaște acum dacă este cămașa fiului tău sau nu. 33Și el a cunoscut‐o și a zis: Cămașa fiului meu! O
viețuitoare rea l‐a mâncat; Iosif fără îndoială este sfâșiat! 34Și Iacov și‐a
sfâșiat hainele și și‐a pus un sac peste coapse și a jelit pe fiul său multe zile. 35Și toți fiii săi și toate fetele sale
s‐au sculat ca să‐l mângâie, dar nu voia să fie mângâiat și zicea: Jelind
mă voi coborî la fiul meu în Șeol! Și tatăl său l‐a plâns. 36Și Madianiții
l‐au vândut în Egipt lui Potifar, slujbașul lui Faraon, mai marele gărzii.
Iuda și Tamar
381Și a fost așa: în zilele acelea Iuda s‐a pogorât de la frații săi și
s‐a abătut la un Adulamitean cu numele Hira. 2Și Iuda a
văzut acolo pe fata unui bărbat Cananit cu numele
Șua și a luat‐o și a intrat la ea. 3Și ea a zămislit și a născut un fiu și el i‐a pus numele
Er. 4Și ea a zămislit iarăși și a născut un fiu și i‐a pus numele
Onan. 5Și iarăși a mai născut un fiu și i‐a pus numele
Șela. Și el era la Chezib când l‐a născut ea. 6Și Iuda a
luat o nevastă lui Er, întâiul său născut. Și numele ei era Tamar. 7Și
Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău în ochii Domnului
și Domnul l‐a omorât. 8Și Iuda a zis lui Onan: Intră la nevasta
fratelui tău și împlinește‐ți față de ea datoria de cumnat și ridică sămânța fratelui tău! 9Și Onan știa că sămânța nu va fi
a lui. Și a fost așa: când a intrat la nevasta fratelui său, a lepădat pe pământ ca să nu dea sămânță fratelui său. 10Și lucrul pe care‐l făcea el a fost rău în ochii Domnului. Și l‐a omorât și
pe el. 11Și Iuda a zis Tamarei, noră‐sa
: Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește mare Șela, fiul meu. Căci zicea: Ca nu cumva să moară și el ca frații lui. Și Tamar s‐a dus și a rămas în
casa tatălui ei. 12Și după multe zile fata lui Șua, nevasta lui Iuda, a murit; și Iuda
s‐a mângâiat și s‐a suit
la Timna la tunzătorii oilor sale el și Hira Adulamitul, prietenul său. 13Și s‐a spus Tamarei zicând: Iată socrul tău se suie la Timna ca să‐și tundă oile. 14Și ea și‐a lepădat hainele văduviei și s‐a acoperit cu mahrama și s‐a învălit și a
șezut în poarta Enaimului care este în drum spre Timna; căci a văzut că
Șela se făcuse mare și ea nu‐i fusese dată de nevastă. 15Și Iuda a văzut‐o și a crezut că este o curvă pentru că ea își acoperise fața. 16Și s‐a abătut pe cale la ea și a zis: Vino, rogu‐te, să intru la tine. Căci nu știa că era noră‐sa. Și ea a zis: Ce‐mi vei da ca să intri la mine? 17Și el a zis
: Îți voi trimite un ied de capre din turmă. Și ea a zis: Îmi vei da un
zălog până‐l vei trimite? 18Și el a zis: Ce zălog să‐ți dau? Și ea a zis
: Pecetea ta și lanțul tău și toiagul tău care este în mâna ta. Și i‐a dat și a intrat la ea și ea a zămislit de la el. 19Și ea s‐a sculat și s‐a dus și și‐a lepădat
mahrama și s‐a îmbrăcat în hainele sale de văduvie. 20Și Iuda a trimis iedul de capre prin mâna prietenului său Adulamitul ca să ia zălogul din mâna femeii; dar n‐a găsit‐o. 21Și a întrebat pe oamenii locului ei zicând: Unde este curva care era la Enaim pe marginea drumului? Și ei au zis: N‐a fost nicio curvă aici. 22Și el s‐a întors la Iuda și a zis: N‐am aflat‐o; ba încă oamenii locului au zis: N‐a fost nicio curvă aici. 23Și Iuda a zis: Să și‐l ia ca să nu ne facem de rușine. Iată i‐am trimis iedul acesta și n‐ai aflat‐o. 24Și a fost așa: cam după trei luni i s‐a spus lui Iuda zicând: Tamar, noră‐ta, a
curvit și iată este chiar grea din curvie. Și Iuda a zis: Scoateți‐o afară și să fie
arsă. 25Când a fost scoasă afară, a trimis la socrul său zicând: De la bărbatul ale cui sunt acestea sunt grea. Și ca a zis
: Cunoaște, rogu‐te, ale cui sunt acestea
: pecetea și lanțul și toiagul. 26Și Iuda le‐a
cunoscut și a zis
: Ea este mai dreaptă decât mine pentru că n‐am
dat‐o lui Șela, fiul meu. Și
n‐a mai cunoscut‐o iarăs. 27Și a fost așa: când era ea în dureri, iată erau gemeni în pântecele ei. 28Și a fost așa: când era în dureri, unul a scos mâna; și moașa a luat‐o, și a legat pe mâna lui un fir cărmiziu zicând: Acesta a ieșit întâi. 29Și a fost așa: când și‐a tras el mâna înapoi, iată a ieșit fratele său. Și ea a zis: Ce spărtură ai făcut! Asupra ta să fie spărtura. Și i‐au pus numele
Pereț. 30Și după aceea a ieșit fratele său care avea pe mâna sa firul cărmiziu și i‐au pus numele Zerah.
Iosif în Egipt
391Și Iosif a fost pogorât în Egipt. Și
Potifar, slujbașul lui Faraon, mai marele gărzii, bărbat egiptean, l‐a
cumpărat de la Ismaeliții care‐l pogorâseră acolo. 2Și
Domnul era cu Iosif și el era un om care propășea și era în casa stăpânului său egipteanul. 3Și stăpânul său a văzut că Domnul era cu el și că tot ce făcea el, Domnul
făcea să propășească în mâna lui. 4
Și Iosif a aflat har în ochii lui și‐i slujea. Și l‐a pus peste
casa sa și a pus în mâna lui tot ce avea. 5Și a fost așa: din vremea când l‐a pus peste casa lui și peste tot ce avea
, Domnul a binecuvântat casa egipteanului pentru Iosif și binecuvântarea Domnului era peste tot ce avea el acasă și la câmp. 6Și a lăsat în mâna lui Iosif tot ce avea și nu știa nimic ce avea, decât numai pâinea pe care o mânca. Și Iosif
era frumos la chip și frumos la față.
Fecioria lui Iosif
7Și a fost așa: după lucrurile acestea nevasta stăpânului său și‐a aruncat ochii asupra lui Iosif și a zis
: Culcă‐te cu mine! 8El însă n‐a vrut și a zis nevestei stăpânului său: Iată stăpânul meu nu știe nimic ce este în casa lui și a pus în mâna mea tot ce are. 9El nu este mai mare în casa aceasta decât mine și nu mi‐a oprit nimic decât pe tine, fiindcă ești nevasta lui și
cum să fac eu acest rău mare și
să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? 10Și a fost așa: pe când vorbea ea cu Iosif zi de zi, el n‐a ascultat‐o să se culce cu ea sau să fie cu ea. 11Și a fost așa: în ziua aceea el a intrat în casă să‐și facă lucrul și nu era nimeni din oamenii casei acolo în casă. 12Și ea
l‐a apucat de haină și i‐a zis: Culcă‐te cu mine! Și el și‐a lăsat haina în mâna ei și a fugit și a ieșit afară. 13Și a fost așa: când a văzut ea că el își lăsase haina în mâna ei și fugise afară, 14a strigat pe oamenii casei și le‐a vorbit zicând: Vedeți, ni‐a adus un bărbat Evreu să‐și bată joc de noi! El a venit la mine ca să se culce cu mine și eu am strigat cu glas tare. 15Și a fost așa: când a auzit că mi‐am ridicat glasul și am strigat, și‐a lăsat haina lângă mine și a fugit și a ieșit afară. 16Și ea a pus haina lui lângă ea până a venit stăpânul lui acasă. 17Și i‐a vorbit
cu aceste cuvinte zicând: Robul Evreu pe care ni l‐ai adus a venit la mine ca să‐și bată joc de mine. 18Și a fost așa: când mi‐am ridicat glasul și am strigat, și‐a lăsat haina lângă mine și a fugit afară. 19Și a fost așa: când a auzit stăpânul său cuvintele nevestei sale pe care i le vorbea zicând: În felul acesta mi‐a făcut robul tău
! s‐a aprins de mânie. 20Și stăpânul lui Iosif l‐a luat și
l‐a aruncat în
închisoare în locul unde erau ținuți cei închiși ai împăratului; și era acolo în închisoare.
Iosif în temniță
21Și Domnul era cu Iosif și și‐a vărsat îndurarea peste el și
11.3
12.36Ps. 106.46Prov. 16.7Dan. 1.9Fapte. 7.9,10
i‐a dat har în ochii mai marelui închisorii. 22Și mai marele închisorii
a dat în mâna lui Iosif pe toți cei închiși care erau în închisoare; și orice se făcea acolo, el făcea. 23Mai marele închisorii nu se uita la nimic care era sub mâna lui pentru că
Domnul era cu el și Domnul făcea să propășească ce făcea el.