Iuda și Tamar
381Și a fost așa: în zilele acelea Iuda s‐a pogorât de la frații săi și
s‐a abătut la un Adulamitean cu numele Hira. 2Și Iuda a
văzut acolo pe fata unui bărbat Cananit cu numele
Șua și a luat‐o și a intrat la ea. 3Și ea a zămislit și a născut un fiu și el i‐a pus numele
Er. 4Și ea a zămislit iarăși și a născut un fiu și i‐a pus numele
Onan. 5Și iarăși a mai născut un fiu și i‐a pus numele
Șela. Și el era la Chezib când l‐a născut ea. 6Și Iuda a
luat o nevastă lui Er, întâiul său născut. Și numele ei era Tamar. 7Și
Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău în ochii Domnului
și Domnul l‐a omorât. 8Și Iuda a zis lui Onan: Intră la nevasta
fratelui tău și împlinește‐ți față de ea datoria de cumnat și ridică sămânța fratelui tău! 9Și Onan știa că sămânța nu va fi
a lui. Și a fost așa: când a intrat la nevasta fratelui său, a lepădat pe pământ ca să nu dea sămânță fratelui său. 10Și lucrul pe care‐l făcea el a fost rău în ochii Domnului. Și l‐a omorât și
pe el. 11Și Iuda a zis Tamarei, noră‐sa
: Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește mare Șela, fiul meu. Căci zicea: Ca nu cumva să moară și el ca frații lui. Și Tamar s‐a dus și a rămas în
casa tatălui ei. 12Și după multe zile fata lui Șua, nevasta lui Iuda, a murit; și Iuda
s‐a mângâiat și s‐a suit
la Timna la tunzătorii oilor sale el și Hira Adulamitul, prietenul său. 13Și s‐a spus Tamarei zicând: Iată socrul tău se suie la Timna ca să‐și tundă oile. 14Și ea și‐a lepădat hainele văduviei și s‐a acoperit cu mahrama și s‐a învălit și a
șezut în poarta Enaimului care este în drum spre Timna; căci a văzut că
Șela se făcuse mare și ea nu‐i fusese dată de nevastă. 15Și Iuda a văzut‐o și a crezut că este o curvă pentru că ea își acoperise fața. 16Și s‐a abătut pe cale la ea și a zis: Vino, rogu‐te, să intru la tine. Căci nu știa că era noră‐sa. Și ea a zis: Ce‐mi vei da ca să intri la mine? 17Și el a zis
: Îți voi trimite un ied de capre din turmă. Și ea a zis: Îmi vei da un
zălog până‐l vei trimite? 18Și el a zis: Ce zălog să‐ți dau? Și ea a zis
: Pecetea ta și lanțul tău și toiagul tău care este în mâna ta. Și i‐a dat și a intrat la ea și ea a zămislit de la el. 19Și ea s‐a sculat și s‐a dus și și‐a lepădat
mahrama și s‐a îmbrăcat în hainele sale de văduvie. 20Și Iuda a trimis iedul de capre prin mâna prietenului său Adulamitul ca să ia zălogul din mâna femeii; dar n‐a găsit‐o. 21Și a întrebat pe oamenii locului ei zicând: Unde este curva care era la Enaim pe marginea drumului? Și ei au zis: N‐a fost nicio curvă aici. 22Și el s‐a întors la Iuda și a zis: N‐am aflat‐o; ba încă oamenii locului au zis: N‐a fost nicio curvă aici. 23Și Iuda a zis: Să și‐l ia ca să nu ne facem de rușine. Iată i‐am trimis iedul acesta și n‐ai aflat‐o. 24Și a fost așa: cam după trei luni i s‐a spus lui Iuda zicând: Tamar, noră‐ta, a
curvit și iată este chiar grea din curvie. Și Iuda a zis: Scoateți‐o afară și să fie
arsă. 25Când a fost scoasă afară, a trimis la socrul său zicând: De la bărbatul ale cui sunt acestea sunt grea. Și ca a zis
: Cunoaște, rogu‐te, ale cui sunt acestea
: pecetea și lanțul și toiagul. 26Și Iuda le‐a
cunoscut și a zis
: Ea este mai dreaptă decât mine pentru că n‐am
dat‐o lui Șela, fiul meu. Și
n‐a mai cunoscut‐o iarăs. 27Și a fost așa: când era ea în dureri, iată erau gemeni în pântecele ei. 28Și a fost așa: când era în dureri, unul a scos mâna; și moașa a luat‐o, și a legat pe mâna lui un fir cărmiziu zicând: Acesta a ieșit întâi. 29Și a fost așa: când și‐a tras el mâna înapoi, iată a ieșit fratele său. Și ea a zis: Ce spărtură ai făcut! Asupra ta să fie spărtura. Și i‐au pus numele
Pereț. 30Și după aceea a ieșit fratele său care avea pe mâna sa firul cărmiziu și i‐au pus numele Zerah.
Iosif în Egipt
391Și Iosif a fost pogorât în Egipt. Și
Potifar, slujbașul lui Faraon, mai marele gărzii, bărbat egiptean, l‐a
cumpărat de la Ismaeliții care‐l pogorâseră acolo. 2Și
Domnul era cu Iosif și el era un om care propășea și era în casa stăpânului său egipteanul. 3Și stăpânul său a văzut că Domnul era cu el și că tot ce făcea el, Domnul
făcea să propășească în mâna lui. 4
Și Iosif a aflat har în ochii lui și‐i slujea. Și l‐a pus peste
casa sa și a pus în mâna lui tot ce avea. 5Și a fost așa: din vremea când l‐a pus peste casa lui și peste tot ce avea
, Domnul a binecuvântat casa egipteanului pentru Iosif și binecuvântarea Domnului era peste tot ce avea el acasă și la câmp. 6Și a lăsat în mâna lui Iosif tot ce avea și nu știa nimic ce avea, decât numai pâinea pe care o mânca. Și Iosif
era frumos la chip și frumos la față.
Fecioria lui Iosif
7Și a fost așa: după lucrurile acestea nevasta stăpânului său și‐a aruncat ochii asupra lui Iosif și a zis
: Culcă‐te cu mine! 8El însă n‐a vrut și a zis nevestei stăpânului său: Iată stăpânul meu nu știe nimic ce este în casa lui și a pus în mâna mea tot ce are. 9El nu este mai mare în casa aceasta decât mine și nu mi‐a oprit nimic decât pe tine, fiindcă ești nevasta lui și
cum să fac eu acest rău mare și
să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? 10Și a fost așa: pe când vorbea ea cu Iosif zi de zi, el n‐a ascultat‐o să se culce cu ea sau să fie cu ea. 11Și a fost așa: în ziua aceea el a intrat în casă să‐și facă lucrul și nu era nimeni din oamenii casei acolo în casă. 12Și ea
l‐a apucat de haină și i‐a zis: Culcă‐te cu mine! Și el și‐a lăsat haina în mâna ei și a fugit și a ieșit afară. 13Și a fost așa: când a văzut ea că el își lăsase haina în mâna ei și fugise afară, 14a strigat pe oamenii casei și le‐a vorbit zicând: Vedeți, ni‐a adus un bărbat Evreu să‐și bată joc de noi! El a venit la mine ca să se culce cu mine și eu am strigat cu glas tare. 15Și a fost așa: când a auzit că mi‐am ridicat glasul și am strigat, și‐a lăsat haina lângă mine și a fugit și a ieșit afară. 16Și ea a pus haina lui lângă ea până a venit stăpânul lui acasă. 17Și i‐a vorbit
cu aceste cuvinte zicând: Robul Evreu pe care ni l‐ai adus a venit la mine ca să‐și bată joc de mine. 18Și a fost așa: când mi‐am ridicat glasul și am strigat, și‐a lăsat haina lângă mine și a fugit afară. 19Și a fost așa: când a auzit stăpânul său cuvintele nevestei sale pe care i le vorbea zicând: În felul acesta mi‐a făcut robul tău
! s‐a aprins de mânie. 20Și stăpânul lui Iosif l‐a luat și
l‐a aruncat în
închisoare în locul unde erau ținuți cei închiși ai împăratului; și era acolo în închisoare.
Iosif în temniță
21Și Domnul era cu Iosif și și‐a vărsat îndurarea peste el și
11.3
12.36Ps. 106.46Prov. 16.7Dan. 1.9Fapte. 7.9,10
i‐a dat har în ochii mai marelui închisorii. 22Și mai marele închisorii
a dat în mâna lui Iosif pe toți cei închiși care erau în închisoare; și orice se făcea acolo, el făcea. 23Mai marele închisorii nu se uita la nimic care era sub mâna lui pentru că
Domnul era cu el și Domnul făcea să propășească ce făcea el.
Iosif tâlcuiește visele în închisoare
401Și a fost așa: după acestea
paharnicul împăratului Egiptului și pitarul lui au păcătuit împotriva domnului lor, împăratul Egiptului. 2Și Faraon
s‐a mâniat foarte tare pe amândoi slujbașii săi, pe mai marele paharnicilor și pe mai marele pitarilor. 3
Și i‐a pus sub pază în casa mai marelui gărzii în închisoare, în locul unde era Iosif închis. 4Și mai marele gărzii a însărcinat pe Iosif cu ei și el le slujea. Și au fost câteva zile sub pază. 5Și amândoi au visat un vis într‐o noapte, fiecare visul său, fiecare după tâlcuirea visului său, paharnicul și pitarul împăratului Egiptului, care erau închiși în închisoare. 6Și Iosif a intrat la ei dimineața și i‐a văzut și iată erau triști. 7Și a întrebat pe slujbașii lui Faraon care erau cu el sub pază în casa domnului lor, zicând: De ce sunt fețele voastre triste astăzi? 8Și ei i‐au zis
: Noi am visat un vis și nu este nimeni care să‐l tâlcuiască. Și Iosif le‐a zis
: Oare tâlcuirile nu sunt ale lui Dumnezeu? Istorisiți‐mi‐l, rogu‐vă. 9Și mai marele paharnicilor a istorisit visul său lui Iosif și i‐a zis: În visul meu iată era o vie înaintea mea. 10Și în vie erau trei vițe și se făcea că au înmugurit și au înflorit și ciorchinele lor au dat struguri copți. 11Și paharul lui Faraon era în mâna mea și am luat strugurii și i‐am stors în paharul lui Faraon și am dat paharul în mâna lui Faraon. 12Și Iosif i‐a zis
: Aceasta este tâlcuirea lui: cele trei vițe
sunt trei zile. 13Încă trei zile și Faraon îți va
înălța capul și te va așeza iarăși în locul tău și vei da paharul în mâna lui Faraon în felul de mai înainte, când erai paharnicul său. 14Dar
adu‐ți aminte de mine când îți va fi bine și
arată îndurare față de mine, te rog, și fă pomenire de mine la Faraon și scoate‐mă din această casă. 15Căci cu adevărat am fost furat din țara Evreilor și
nici aici n‐am făcut nimic ca să mă pună în groapă. 16Și văzând mai marele pitarilor că tâlcuirea era bună, a zis lui Iosif: Și eu eram în visul meu și iată trei coșuri cu pâine albă erau pe capul meu. 17Și în coșul de deasupra era din tot felul de prăjituri pentru Faraon și păsările le mâncau din coșul de pe capul meu. 18Și Iosif a răspuns și a zis
: Aceasta este tâlcuirea lui: cele trei coșuri sunt trei zile. 19
Încă trei zile și Faraon îți va înălța capul de pe tine și te va spânzura pe un lemn și îți vor mânca păsările carnea de pe tine. 20Și a fost așa: a treia zi
, ziua nașterii lui Faraon, el a
făcut un ospăț tuturor robilor săi și a
înălțat capul mai marelui paharnicilor și capul mai marelui pitarilor printre robii săi. 21Și pe mai marele paharnicilor l‐a
așezat iarăși în păhărnicia lui și el a
dat paharul în mâna lui Faraon. 22Iar pe mai marele pitarilor l‐a
spânzurat, cum le tâlcuise Iosif. 23Dar mai marele paharnicilor nu și‐a adus aminte de Iosif și l‐a
uitat.