Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
41

Iosif tâlcuiește visele lui Faraon

411Și a fost așa: după doi ani de zile Faraon a visat. Și iată sta lângă râu. 2Și iată din râu se suiau șapte vaci frumoase la vedere și grase la carne și pășteau în trestii. 3Și iată alte șapte vaci se suiau după ele din râu, urâte la vedere și slabe la carne, și stăteau lângă vaci pe marginea râului. 4Și vacile cele urâte la vedere și slabe la carne au mâncat pe cele șapte frumoase la vedere și grase. Și Faraon s‐a deșteptat. 5Și a adormit și a visat a doua oară; și iată șapte spice de grâu ieșeau dintr‐un singur pai grase și frumoase. 6Și iată șapte spice subțiri și arse de vântul de răsărit răsăreau după ele. 7Și spicele cele subțiri au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s‐a deșteptat și iată era un vis. 8Și a fost așa: dimineața

41.8
Dan. 2.1
4.5,19
duhul lui era tulburat. Și a trimis să cheme pe toți
41.8
Ex. 7.11,22Is. 29.14Dan. 1.20
2.2
4.7
ghicitorii Egiptului și pe toți
41.8
Mat. 2.1
înțelepții lui. Și Faraon le‐a istorisit visul său, dar nimeni nu le‐a putut tâlcui lui Faraon. 9Atunci mai marele paharnicilor a vorbit lui Faraon zicând: Îmi aduc aminte astăzi de păcatele mele. 10Faraon
41.10
Cap. 40.2, 3.
s‐a mâniat pe robii săi
41.10
Cap. 39.20.
și m‐a pus sub pază în casa mai marelui gărzii pe mine și pe mai marele pitarilor. 11Și într‐o noapte
41.11
Cap. 40.5.
eu și el am visat un vis; am visat fiecare după tâlcuirea visului său. 12Și era acolo cu noi un tânăr Evreu
41.12
Cap. 37.36.
, rob al mai marelui gărzii; și noi i‐am istorisit lui și ne‐a
41.12
Cap. 40.12, etc.
tâlcuit visurile; fiecăruia i‐a tâlcuit după visul său. 13
41.13
Cap. 40.22.
Și a fost așa: cum ne‐a tâlcuit așa a fost: pe mine m‐a așezat iarăși în locul meu și pe el l‐a spânzurat. 14
41.14
Ps. 105.20
Atunci Faraon a trimis și a chemat pe Iosif. Și
41.14
Dan. 2.25
l‐au scos în grabă
41.14
1 Sam. 2.8Ps. 113.7,8
din groapă și s‐a ras și și‐a schimbat veșmintele și a intrat la Faraon. 15Și Faraon a zis lui Iosif: Am visat un vis și nu este nimeni care să‐l tâlcuiască
41.15
Vers. 12.
și am auzit zicând de tine că auzi un vis și‐l tâlcuești. 16Și Iosif a răspuns lui Faraon, zicând
41.16
Dan. 2.30Fapte. 3.122 Cor. 3.5
: Nu este în mine
41.16
Cap. 40.8.
: Dumnezeu va răspunde lui Faraon de pace. 17Și Faraon a zis lui Iosif
41.17
Vers. 1.
: În visul meu iată stam pe marginea râului. 18Și iată se suiau din râu șapte vaci grase la carne și frumoase la vedere și pășteau în trestii. 19Și iată alte șapte vaci se suiau după ele, slabe și foarte urâte la vedere și slabe la carne, cum n‐am văzut niciodată în toată țara Egiptului așa de urâte. 20Și vacile cele slabe și urâte au înghițit pe cele dintâi șapte vaci grase. 21Și au intrat în pântecele lor și nu se putea cunoaște că intraseră în pântecele lor și erau urâte la vedere ca la început. Și m‐am deșteptat. 22Și am văzut în visul meu și iată șapte spice ieșeau pe un singur pai, pline și frumoase. 23Și iată șapte spice seci, subțiri, arse de vântul de răsărit, răsăreau după ele. 24Și spicele cele subțiri au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Și
41.24
Vers. 8.
am spus ghicitorilor, dar niciunul n‐a putut să‐mi lămurească. 25Și Iosif a zis lui Faraon: Visul lui Faraon este unul
41.25
Dan. 2.28,29,45Ap. 4.1
. Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă. 26Cele șapte vaci frumoase sunt șapte ani și cele șapte spice frumoase sunt șapte ani. Visul este unul. 27Și cele șapte vaci slabe și urâte care se suiau după ele sunt șapte ani și cele șapte spice goale arse de vântul de răsărit vor fi
41.27
2 Reg. 8.1
șapte ani de foamete. 28Acesta este cuvântul pe care l‐am vorbit lui Faraon: Dumnezeu a arătat lui Faraon
41.28
Vers. 25.
ce are să facă. 29Iată vin
41.29
Vers. 47.
șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. 30Și după ei
41.30
Vers. 54.
se vor ivi șapte ani de foamete și tot belșugul va fi uitat în țara Egiptului și foametea
41.30
Cap. 47.13.
va topi țara. 31Și belșugul nu va mai fi cunoscut în țară din pricina foametei aceleia, căci va fi foarte grea. 32Și întrucât visul s‐a arătat lui Faraon de două ori înseamnă că
41.32
Num. 23.19Is. 46.10,11
lucrul este hotărât de Dumnezeu și Dumnezeu îl va face curând. 33Acum dar să caute Faraon un bărbat înțelept și priceput și să‐l pună peste țara Egiptului. 34Faraon să facă aceasta: să așeze priveghetori în țară și
41.34
Prov. 6.6,7,8
să ia a cincea parte din țara Egiptului în cei șapte ani de belșug. 35Și
41.35
Vers. 48.
să adune toate bucatele acestor ani buni ce vor veni și să strângă grâu sub mâna lui Faraon ca bucate în cetăți și să le păstreze. 36Și bucatele vor fi ca provizie a țării în cei șapte ani de foamete care vor fi în țara Egiptului, ca să
41.36
Cap. 47.15, 19.
nu piară țara de foamete.

Înălțarea lui Iosif

37Și

41.37
Ps. 105.19Fapte. 7.10
cuvântul a fost bun în ochii lui Faraon și în ochii tuturor robilor săi. 38Și Faraon a zis robilor săi: Oare vom găsi noi asemenea acestuia un om
41.38
Num. 27.18Iov 32.8Prov. 2.6Dan. 4.8,18
5.11,14
6.3
în care este Duhul lui Dumnezeu? 39Și Faraon a zis lui Iosif: Fiindcă Dumnezeu ție ți‐a arătat toate acestea, nimeni nu este priceput și înțelept ca tine. 40
41.40
Ps. 105.21,22Fapte. 7.10
Tu vei fi peste casa mea și după gura ta va fi cârmuit tot poporul meu; eu numai cu scaunul de domnie voi fi mai mare decât tine. 41Și Faraon a zis lui Iosif: Vezi, te‐am
41.41
Dan. 6.3
pus peste toată țara Egiptului. 42Și Faraon
41.42
Est. 3.10
8.2,8
și‐a scos inelul din mână și l‐a pus în mâna lui Iosif și l‐a
41.42
Est. 8.15
îmbrăcat cu haine de in subțire și
41.42
Dan. 5.7,29
i‐a pus un lanț de aur la gât. 43Și l‐a suit în carul al doilea pe care‐l avea și
41.43
Est. 6.9Fapte. 7.10
strigau înaintea lui: Plecați genunchiul! Și l‐a pus peste toată țara Egiptului. 44Și Faraon a zis lui Iosif: Eu sunt Faraon și fără tine nimeni să nu‐și ridice mâna sau piciorul în toată țara Egiptului. 45Și Faraon a pus numele lui Iosif: Țafnat‐Pahneah și i‐a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti‐Fera, preotul din On. Și Iosif a ieșit peste țara Egiptului. 46Și Iosif avea treizeci de ani când a
41.46
1 Sam. 16.211 Reg. 12.6,8Dan. 1.19
stat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Și Iosif a ieșit dinaintea lui Faraon și a mers prin toată țara Egiptului. 47Și pământul a rodit din plin în cei șapte ani de belșug. 48Și el a strâns toate bucatele celor șapte ani care erau în țara Egiptului și a adunat bucatele în cetăți; bucatele de pe câmpul care era împrejurul fiecărei cetăți le‐a pus în ea. 49Și Iosif a îngrămădit grâu
41.49
Cap. 22.17.
ca nisipul mării, foarte mult, încât au încetat să‐l numere, căci era fără număr.

Iosif strânge bucate în Egipt

50Și înainte de anul de foamete, lui

41.50
Cap. 46.20;
Iosif i s‐au născut doi fii pe care i‐a născut Asnat, fiica lui Poti‐Fera, preotul din On. 51Și Iosif a pus numele celui întâi‐născut Manase: Căci Dumnezeu m‐a făcut să uit tot necazul meu și toată casa tatălui meu. 52Și a pus numele celui al doilea Efraim: Căci Dumnezeu m‐a făcut să fiu
41.52
Cap. 49.22.
rodnic în țara întristării mele. 53Și cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului au trecut. 54Și
41.54
Ps. 105.16Fapte. 7.11
cei șapte ani de foamete au început să vină
41.54
Vers. 30.
, după cum zisese Iosif. Și a fost foamete în toate țările, dar în toată țara Egiptului era pâine. 55Și toată țara Egiptului a început să flămânzească și poporul a strigat către Faraon pentru pâine. Și Faraon a zis tuturor egiptenilor: Mergeți la Iosif; faceți ce vă va zice el. 56Și foametea era peste toată fața pământului. Și Iosif a deschis toate grânarele și a
41.56
Cap. 42.6;
vândut egiptenilor și foametea era grea în țara Egiptului. 57Și
41.57
Deut. 9.28
toate țările veneau în Egipt la Iosif să cumpere grâu, căci foametea era grea peste tot pământul.

42

Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

421Și Iacov

42.1
Fapte. 7.12
a văzut că era grâu în Egipt și Iacov a zis fiilor săi: Ce vă uitați unul la altul? 2Și a zis: Iată am auzit că în Egipt este grâu; pogorâți‐vă acolo și cumpărați‐ne grâu ca să
42.2
Cap. 43.8.
trăim și să nu murim. 3Și cei zece frați ai lui Iosif s‐au pogorât să cumpere grâu din Egipt. 4Dar Iacov n‐a trimis pe Beniamin, fratele lui Iosif, cu frații săi; căci zicea
42.4
Vers. 38.
: Să nu i se întâmple vreo nenorocire. 5Și fiii lui Israel au venit să cumpere printre cei ce veneau; căci era foamete
42.5
Fapte. 7.11
în țara Canaanului. 6Și Iosif era cârmuitor
42.6
Cap. 41.41.
peste țară; el vindea la tot poporul țării. Și frații lui Iosif au venit și
42.6
Cap. 37.7.
s‐au plecat lui cu fețele la pământ. 7Și Iosif a văzut pe frații săi și i‐a cunoscut, dar a făcut pe străinul înaintea lor și le‐a vorbit aspru și le‐a zis: De unde veniți? Și ei au zis: Din țara Canaan ca să cumpărăm bucate. 8Și Iosif a cunoscut pe frații săi, dar ei nu l‐au cunoscut. 9Și Iosif
42.9
Cap. 37.5, 9.
și‐a adus aminte de visurile pe care le visase despre ei și le‐a zis: Voi sunteți iscoade; ați venit să vedeți goliciunea țării. 10Și ei i‐au zis: Nu, domnul meu, ci robii tăi au venit să cumpere bucate. 11Noi toți suntem fiii unui singur om; suntem cinstiți; robii tăi nu sunt iscoade. 12Și el le‐a zis: Nu; ci ați venit să vedeți goliciunea țării. 13Și ei au zis: Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fiii unui singur om în țara Canaan; și iată cel mai mic este astăzi la tatăl nostru și unul
42.13
Cap. 37.30.
nu mai este. 14Și Iosif le‐a zis: E ceea ce v‐am spus eu zicând: Sunteți iscoade. 15Prin aceasta veți fi încercați
42.15
1 Sam. 1.26
17.55
; pe viața lui Faraon nu veți ieși de aici dacă nu va veni aici fratele vostru cel mai mic. 16Trimiteți pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi veți rămânea închiși și cuvintele voastre vor fi încercate dacă este adevăr în voi; iar de nu, pe viața lui Faraon sunteți iscoade. 17Și i‐a pus laolaltă sub pază trei zile. 18Și a treia zi Iosif le‐a zis: Faceți aceasta și trăiți
42.18
Lev. 25.43Neem. 5.15
; eu mă tem de Dumnezeu. 19Dacă sunteți cinstiți, să rămână unul din frații voștri închis în casa închisorii voastre, iar voi mergeți, duceți grâul pentru foamea caselor voastre 20și
42.20
Vers. 34. Cap. 48.5;
aduceți pe fratele vostru cel mai mic la mine și vorbele voastre vor fi adeverite și nu veți muri. Și au făcut așa. 21Și ziceau unul către altul
42.21
Iov 36.8,9Osea 5.15
: Cu adevărat suntem vinovați pentru fratele nostru, întrucât am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi și nu l‐am ascultat
42.21
Prov. 21.13Mat. 7.2
; pentru aceea a venit strâmtorarea aceasta peste noi. 22Și Ruben le‐a răspuns zicând
42.22
Cap. 37.21.
: Nu v‐am vorbit eu zicând: Nu păcătuiți împotriva copilului! Dar n‐ați ascultat; și acum iată și sângele lui
42.22
Cap. 9.5.
este cerut. 23Și nu știau că Iosif înțelegea, căci un tâlmaciu era între ei. 24Și s‐a abătut de la ei și a plâns. Și s‐a întors la ei și le‐a vorbit și a luat pe Simeon dintre ei și l‐a legat înaintea ochilor lor.

Întoarcerea fraților lui Iosif

25Și Iosif a poruncit să le umple vasele cu grâu și să întoarcă argintul fiecăruia în sacul său și să le dea și merinde pentru cale. Și

42.25
Mat. 5.44Rom. 12.17,20,21
așa le‐au făcut. 26Și și‐au încărcat grâul pe măgari și au plecat de acolo. 27Și
42.27
Cap. 43.21.
unul din ei și‐a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului său în casa de poposire și a văzut argintul său și iată era în gura sacului său. 28Și a zis fraților săi: Argintul meu mi s‐a dat înapoi și iată este chiar în sacul meu! Și au leșinat de la inimă și s‐au cutremurat zicând unul către altul: Ce ne‐a făcut Dumnezeu? 29Și au venit la Iacov, tatăl lor, în țara Canaan și i‐au istorisit tot ce li se întâmplase zicând: 30Omul, domnul țării, ne‐a
42.30
Vers. 7.
vorbit aspru și ne‐a luat drept iscoade ale țării. 31Și noi i‐am zis: Suntem cinstiți, nu suntem iscoade. 32Suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este și cel mai mic este astăzi cu tatăl nostru în țara Canaan. 33Și omul, domnul țării, ne‐a zis
42.33
Vers. 15.19, 20.
: Prin aceasta voi cunoaște că sunteți cinstiți: lăsați pe unul din frații voștri la mine și luați pentru foamea caselor voastre și mergeți. 34Și aduceți la mine pe fratele vostru cel mai mic și voi cunoaște că nu sunteți iscoade, ci cinstiți; vă voi da pe fratele vostru și veți face
42.34
Cap. 34.10.
negoț în țară. 35Și a fost așa: pe când își goleau sacii, iată
42.35
Cap. 34.21.
legătura cu argint a fiecăruia era în sacul său. Și au văzut ei și tatăl lor legăturile cu argintul și s‐au spăimântat. 36Și Iacov, tatăl lor, le‐a zis: Voi m‐ați
42.36
Cap. 43.14.
lipsit de copii! Iosif nu mai este și Simeon nu mai este și vreți să luați pe Beniamin? Toate acestea sunt împotriva mea. 37Și Ruben a vorbit tatălui său zicând: Omoară pe amândoi fiii mei de nu ți‐l aduc înapoi; dă‐l în mâna mea și ți‐l voi aduce înapoi. 38Dar el a zis: Fiul meu nu se va pogorî cu voi, căci
42.38
Vers. 13; Cap. 37.33;
fratele său e mort și el a rămas singur; și de i s‐ar întâmpla vreo
42.38
Vers. 40; Cap. 44.29.
nenorocire pe drumul pe care mergeți, veți pogorî
42.38
Cap. 37.35;
căruntețele mele cu întristare în Șeol.

43

A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

431Și foametea era

43.1
Cap. 41.54, 57.
grea în țară. 2Și a fost așa: după ce au sfârșit de mâncat grâul pe care‐l aduseseră din Egipt, tatăl lor le‐a zis: Duceți‐vă iarăs, cumpărați‐ne ceva bucate!

3Și Iuda i‐a vorbit zicând: Omul ne‐a spus hotărât zicând: Nu veți vedea fața mea de nu va fi cu voi

43.3
Cap. 42.20;
fratele vostru. 4Dacă vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî și‐ți vom cumpăra bucate. 5Dar dacă nu‐l vei trimite, nu ne vom pogorî, căci omul ne‐a zis: Nu veți vedea fața mea de nu va fi fratele vostru cu voi. 6Și Israel a zis: Pentru ce mi‐ați făcut răul de ați spus omului că mai aveți un frate? 7Și ei au zis: Omul a întrebat cu de‐amănuntul de noi și de familia noastră zicând: Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți un frate? Și noi i‐am spus după cuvintele acelea; puteam noi ști cumva că ne va zice: Aduceți pe fratele vostru? 8Și Iuda a zis lui Israel, tatăl său: Trimite pe băiat cu mine și ne vom scula și vom merge ca să trăim și să nu murim și noi și tu și copiii noștri. 9Eu sunt chezaș pentru el: să‐l ceri din mâna mea
43.9
Cap. 44.32.
; de nu ți‐l voi aduce și nu‐l voi pune înaintea ta, voi fi păcătuit împotriva ta în toate zilele. 10Căci dacă nu întârziam, hotărât, până acum ne‐am fi întors înapoi a doua oară. 11Și tatăl lor Israel le‐a zis: Dacă este dar așa, faceți aceasta: luați din cele mai lăudate roade ale țării în vasele voastre și
43.11
Cap. 32.20.
duceți omului un dar: puțin
43.11
Cap. 37.25.
leac alinător și puțină miere și dresuri și smirnă, curmale și migdale. 12Și luați îndoit argintul în mâna voastră; și argintul
43.12
Cap. 42.25, 35.
care a fost întors în gura sacilor voștri duceți‐l înapoi în mâna voastră; poate este o greșală. 13Luați și pe fratele vostru și sculați‐vă, întoarceți‐vă la om. 14Și Dumnezeul cel Atotputernic să vă dea milă înaintea omului ca să vă dezlege pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Și eu
43.14
Est. 4.16
, dacă este să fiu lipsit de copiii mei, lipsit voi fi. 15Și bărbații au luat darul acela și au luat argint îndoit în mâna lor și pe Beniamin și s‐au sculat și s‐au pogorât în Egipt și au stătut înaintea lui Iosif. 16Și Iosif a văzut pe Beniamin cu ei și a zis
43.16
Cap. 24.2;
celui ce era peste casa sa: Du pe acești oameni în casă și junghie o junghiere și gătește; căci oamenii vor mânca cu mine la amiază. 17Și omul a făcut cum zisese Iosif și omul a adus pe oameni în casa lui Iosif. 18Și oamenii s‐au temut pentru că i‐au dus în casa lui Iosif și ziceau: Pentru argintul care ne‐a fost întors în sacii noștri la început, ne duc ei înăuntru, ca să se năpustească asupra noastră și să cadă asupra noastră și să ne ia robi pe noi și măgarii noștri. 19Și s‐au apropiat de omul care era peste casa lui Iosif și i‐au vorbit la intrarea casei. 20Și i‐au zis: Rugămu‐ne, domnul meu
43.20
Cap. 42.3, 10.
! Întâia dată ne‐am pogorât în adevăr ca să cumpărăm bucate. 21Și a fost așa
43.21
Cap. 42.27, 35.
: când am venit la casa de poposire, am deschis sacii noștri și iată argintul fiecăruia era în gura sacului său, argintul nostru după greutatea lui; și l‐am adus iarăși în mâna noastră. 22Și am adus alt argint în mâna noastră ca să cumpărăm bucate. Nu știm cine a pus argintul nostru în sacii noștri. 23Și el a zis: Pace vouă, nu vă temeți; Dumnezeul vostru și Dumnezeul tatălui vostru v‐a dat comoara voastră în sacii voștri, argintul vostru a venit la mine. Și le‐a scos pe Simeon. 24Și omul a dus pe oameni în casa lui Iosif și le‐a
43.24
Cap. 18.4;
dat apă și și‐au spălat picioarele și a dat nutreț la măgarii lor. 25Și ei au pregătit darul pentru venirea lui Iosif la amiază, căci auziseră că au să mănânce pâine acolo. 26Și Iosif a venit acasă. Și i‐au adus în casă darul care era în mâna lor și i s‐au
43.26
Cap. 37.7, 10.
plecat la pământ. 27Și el i‐a întrebat de sănătate și a zis: Este bine tatăl vostru bătrânul
43.27
Cap. 42.11, 13.
despre care ați vorbit? Mai trăiește? 28
43.28
Cap. 37.7, 10.
Și ei au zis: Robul tău, tatăl nostru, este bine; mai trăiește. Și s‐au plecat și au făcut o plecăciune. 29Și el și‐a ridicat ochii și a văzut pe Beniamin, fratele său, fiul
43.29
Cap. 35.17, 18.
mamei sale, și a zis: Acesta este fratele vostru cel mai mic
43.29
Cap. 42.13.
despre care mi‐ați vorbit? Și a zis: Dumnezeu să‐ți fie milostiv, fiul meu. 30Și Iosif s‐a grăbit, căci îi
43.30
1 Reg. 3.26
ardeau măruntaiele pentru fratele său și a căutat unde să plângă și a intrat în odaia sa și
43.30
Cap. 42.24.
a plâns acolo. 31Și și‐a spălat fața și a ieșit afară și s‐a stăpânit și a zis
43.31
Vers. 25.
: Puneți pâine. 32Și lui i‐au pus deosebit și lor deosebit și pentru egiptenii care mâncau cu el, deosebit; căci egiptenii nu pot mânca pâine cu Evreii, căci aceasta este
43.32
Cap. 46.34.
o urâciune pentru egipteni. 33Și au șezut înaintea lui, cel întâi‐născut după dreptul lui de naștere și cel mai mic după tinerețea sa. Și oamenii se mirau unul la altul. 34Și luau porții pentru ei dinaintea lui. Și porția lui Beniamin era de
43.34
Cap. 45.22.
cinci ori mai mare decât a oricăruia din ei. Și au băut și au băut bine cu el.