Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
42

Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

421Și Iacov

42.1
Fapte. 7.12
a văzut că era grâu în Egipt și Iacov a zis fiilor săi: Ce vă uitați unul la altul? 2Și a zis: Iată am auzit că în Egipt este grâu; pogorâți‐vă acolo și cumpărați‐ne grâu ca să
42.2
Cap. 43.8.
trăim și să nu murim. 3Și cei zece frați ai lui Iosif s‐au pogorât să cumpere grâu din Egipt. 4Dar Iacov n‐a trimis pe Beniamin, fratele lui Iosif, cu frații săi; căci zicea
42.4
Vers. 38.
: Să nu i se întâmple vreo nenorocire. 5Și fiii lui Israel au venit să cumpere printre cei ce veneau; căci era foamete
42.5
Fapte. 7.11
în țara Canaanului. 6Și Iosif era cârmuitor
42.6
Cap. 41.41.
peste țară; el vindea la tot poporul țării. Și frații lui Iosif au venit și
42.6
Cap. 37.7.
s‐au plecat lui cu fețele la pământ. 7Și Iosif a văzut pe frații săi și i‐a cunoscut, dar a făcut pe străinul înaintea lor și le‐a vorbit aspru și le‐a zis: De unde veniți? Și ei au zis: Din țara Canaan ca să cumpărăm bucate. 8Și Iosif a cunoscut pe frații săi, dar ei nu l‐au cunoscut. 9Și Iosif
42.9
Cap. 37.5, 9.
și‐a adus aminte de visurile pe care le visase despre ei și le‐a zis: Voi sunteți iscoade; ați venit să vedeți goliciunea țării. 10Și ei i‐au zis: Nu, domnul meu, ci robii tăi au venit să cumpere bucate. 11Noi toți suntem fiii unui singur om; suntem cinstiți; robii tăi nu sunt iscoade. 12Și el le‐a zis: Nu; ci ați venit să vedeți goliciunea țării. 13Și ei au zis: Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fiii unui singur om în țara Canaan; și iată cel mai mic este astăzi la tatăl nostru și unul
42.13
Cap. 37.30.
nu mai este. 14Și Iosif le‐a zis: E ceea ce v‐am spus eu zicând: Sunteți iscoade. 15Prin aceasta veți fi încercați
42.15
1 Sam. 1.26
17.55
; pe viața lui Faraon nu veți ieși de aici dacă nu va veni aici fratele vostru cel mai mic. 16Trimiteți pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi veți rămânea închiși și cuvintele voastre vor fi încercate dacă este adevăr în voi; iar de nu, pe viața lui Faraon sunteți iscoade. 17Și i‐a pus laolaltă sub pază trei zile. 18Și a treia zi Iosif le‐a zis: Faceți aceasta și trăiți
42.18
Lev. 25.43Neem. 5.15
; eu mă tem de Dumnezeu. 19Dacă sunteți cinstiți, să rămână unul din frații voștri închis în casa închisorii voastre, iar voi mergeți, duceți grâul pentru foamea caselor voastre 20și
42.20
Vers. 34. Cap. 48.5;
aduceți pe fratele vostru cel mai mic la mine și vorbele voastre vor fi adeverite și nu veți muri. Și au făcut așa. 21Și ziceau unul către altul
42.21
Iov 36.8,9Osea 5.15
: Cu adevărat suntem vinovați pentru fratele nostru, întrucât am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi și nu l‐am ascultat
42.21
Prov. 21.13Mat. 7.2
; pentru aceea a venit strâmtorarea aceasta peste noi. 22Și Ruben le‐a răspuns zicând
42.22
Cap. 37.21.
: Nu v‐am vorbit eu zicând: Nu păcătuiți împotriva copilului! Dar n‐ați ascultat; și acum iată și sângele lui
42.22
Cap. 9.5.
este cerut. 23Și nu știau că Iosif înțelegea, căci un tâlmaciu era între ei. 24Și s‐a abătut de la ei și a plâns. Și s‐a întors la ei și le‐a vorbit și a luat pe Simeon dintre ei și l‐a legat înaintea ochilor lor.

Întoarcerea fraților lui Iosif

25Și Iosif a poruncit să le umple vasele cu grâu și să întoarcă argintul fiecăruia în sacul său și să le dea și merinde pentru cale. Și

42.25
Mat. 5.44Rom. 12.17,20,21
așa le‐au făcut. 26Și și‐au încărcat grâul pe măgari și au plecat de acolo. 27Și
42.27
Cap. 43.21.
unul din ei și‐a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului său în casa de poposire și a văzut argintul său și iată era în gura sacului său. 28Și a zis fraților săi: Argintul meu mi s‐a dat înapoi și iată este chiar în sacul meu! Și au leșinat de la inimă și s‐au cutremurat zicând unul către altul: Ce ne‐a făcut Dumnezeu? 29Și au venit la Iacov, tatăl lor, în țara Canaan și i‐au istorisit tot ce li se întâmplase zicând: 30Omul, domnul țării, ne‐a
42.30
Vers. 7.
vorbit aspru și ne‐a luat drept iscoade ale țării. 31Și noi i‐am zis: Suntem cinstiți, nu suntem iscoade. 32Suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este și cel mai mic este astăzi cu tatăl nostru în țara Canaan. 33Și omul, domnul țării, ne‐a zis
42.33
Vers. 15.19, 20.
: Prin aceasta voi cunoaște că sunteți cinstiți: lăsați pe unul din frații voștri la mine și luați pentru foamea caselor voastre și mergeți. 34Și aduceți la mine pe fratele vostru cel mai mic și voi cunoaște că nu sunteți iscoade, ci cinstiți; vă voi da pe fratele vostru și veți face
42.34
Cap. 34.10.
negoț în țară. 35Și a fost așa: pe când își goleau sacii, iată
42.35
Cap. 34.21.
legătura cu argint a fiecăruia era în sacul său. Și au văzut ei și tatăl lor legăturile cu argintul și s‐au spăimântat. 36Și Iacov, tatăl lor, le‐a zis: Voi m‐ați
42.36
Cap. 43.14.
lipsit de copii! Iosif nu mai este și Simeon nu mai este și vreți să luați pe Beniamin? Toate acestea sunt împotriva mea. 37Și Ruben a vorbit tatălui său zicând: Omoară pe amândoi fiii mei de nu ți‐l aduc înapoi; dă‐l în mâna mea și ți‐l voi aduce înapoi. 38Dar el a zis: Fiul meu nu se va pogorî cu voi, căci
42.38
Vers. 13; Cap. 37.33;
fratele său e mort și el a rămas singur; și de i s‐ar întâmpla vreo
42.38
Vers. 40; Cap. 44.29.
nenorocire pe drumul pe care mergeți, veți pogorî
42.38
Cap. 37.35;
căruntețele mele cu întristare în Șeol.

43

A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

431Și foametea era

43.1
Cap. 41.54, 57.
grea în țară. 2Și a fost așa: după ce au sfârșit de mâncat grâul pe care‐l aduseseră din Egipt, tatăl lor le‐a zis: Duceți‐vă iarăs, cumpărați‐ne ceva bucate!

3Și Iuda i‐a vorbit zicând: Omul ne‐a spus hotărât zicând: Nu veți vedea fața mea de nu va fi cu voi

43.3
Cap. 42.20;
fratele vostru. 4Dacă vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî și‐ți vom cumpăra bucate. 5Dar dacă nu‐l vei trimite, nu ne vom pogorî, căci omul ne‐a zis: Nu veți vedea fața mea de nu va fi fratele vostru cu voi. 6Și Israel a zis: Pentru ce mi‐ați făcut răul de ați spus omului că mai aveți un frate? 7Și ei au zis: Omul a întrebat cu de‐amănuntul de noi și de familia noastră zicând: Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți un frate? Și noi i‐am spus după cuvintele acelea; puteam noi ști cumva că ne va zice: Aduceți pe fratele vostru? 8Și Iuda a zis lui Israel, tatăl său: Trimite pe băiat cu mine și ne vom scula și vom merge ca să trăim și să nu murim și noi și tu și copiii noștri. 9Eu sunt chezaș pentru el: să‐l ceri din mâna mea
43.9
Cap. 44.32.
; de nu ți‐l voi aduce și nu‐l voi pune înaintea ta, voi fi păcătuit împotriva ta în toate zilele. 10Căci dacă nu întârziam, hotărât, până acum ne‐am fi întors înapoi a doua oară. 11Și tatăl lor Israel le‐a zis: Dacă este dar așa, faceți aceasta: luați din cele mai lăudate roade ale țării în vasele voastre și
43.11
Cap. 32.20.
duceți omului un dar: puțin
43.11
Cap. 37.25.
leac alinător și puțină miere și dresuri și smirnă, curmale și migdale. 12Și luați îndoit argintul în mâna voastră; și argintul
43.12
Cap. 42.25, 35.
care a fost întors în gura sacilor voștri duceți‐l înapoi în mâna voastră; poate este o greșală. 13Luați și pe fratele vostru și sculați‐vă, întoarceți‐vă la om. 14Și Dumnezeul cel Atotputernic să vă dea milă înaintea omului ca să vă dezlege pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Și eu
43.14
Est. 4.16
, dacă este să fiu lipsit de copiii mei, lipsit voi fi. 15Și bărbații au luat darul acela și au luat argint îndoit în mâna lor și pe Beniamin și s‐au sculat și s‐au pogorât în Egipt și au stătut înaintea lui Iosif. 16Și Iosif a văzut pe Beniamin cu ei și a zis
43.16
Cap. 24.2;
celui ce era peste casa sa: Du pe acești oameni în casă și junghie o junghiere și gătește; căci oamenii vor mânca cu mine la amiază. 17Și omul a făcut cum zisese Iosif și omul a adus pe oameni în casa lui Iosif. 18Și oamenii s‐au temut pentru că i‐au dus în casa lui Iosif și ziceau: Pentru argintul care ne‐a fost întors în sacii noștri la început, ne duc ei înăuntru, ca să se năpustească asupra noastră și să cadă asupra noastră și să ne ia robi pe noi și măgarii noștri. 19Și s‐au apropiat de omul care era peste casa lui Iosif și i‐au vorbit la intrarea casei. 20Și i‐au zis: Rugămu‐ne, domnul meu
43.20
Cap. 42.3, 10.
! Întâia dată ne‐am pogorât în adevăr ca să cumpărăm bucate. 21Și a fost așa
43.21
Cap. 42.27, 35.
: când am venit la casa de poposire, am deschis sacii noștri și iată argintul fiecăruia era în gura sacului său, argintul nostru după greutatea lui; și l‐am adus iarăși în mâna noastră. 22Și am adus alt argint în mâna noastră ca să cumpărăm bucate. Nu știm cine a pus argintul nostru în sacii noștri. 23Și el a zis: Pace vouă, nu vă temeți; Dumnezeul vostru și Dumnezeul tatălui vostru v‐a dat comoara voastră în sacii voștri, argintul vostru a venit la mine. Și le‐a scos pe Simeon. 24Și omul a dus pe oameni în casa lui Iosif și le‐a
43.24
Cap. 18.4;
dat apă și și‐au spălat picioarele și a dat nutreț la măgarii lor. 25Și ei au pregătit darul pentru venirea lui Iosif la amiază, căci auziseră că au să mănânce pâine acolo. 26Și Iosif a venit acasă. Și i‐au adus în casă darul care era în mâna lor și i s‐au
43.26
Cap. 37.7, 10.
plecat la pământ. 27Și el i‐a întrebat de sănătate și a zis: Este bine tatăl vostru bătrânul
43.27
Cap. 42.11, 13.
despre care ați vorbit? Mai trăiește? 28
43.28
Cap. 37.7, 10.
Și ei au zis: Robul tău, tatăl nostru, este bine; mai trăiește. Și s‐au plecat și au făcut o plecăciune. 29Și el și‐a ridicat ochii și a văzut pe Beniamin, fratele său, fiul
43.29
Cap. 35.17, 18.
mamei sale, și a zis: Acesta este fratele vostru cel mai mic
43.29
Cap. 42.13.
despre care mi‐ați vorbit? Și a zis: Dumnezeu să‐ți fie milostiv, fiul meu. 30Și Iosif s‐a grăbit, căci îi
43.30
1 Reg. 3.26
ardeau măruntaiele pentru fratele său și a căutat unde să plângă și a intrat în odaia sa și
43.30
Cap. 42.24.
a plâns acolo. 31Și și‐a spălat fața și a ieșit afară și s‐a stăpânit și a zis
43.31
Vers. 25.
: Puneți pâine. 32Și lui i‐au pus deosebit și lor deosebit și pentru egiptenii care mâncau cu el, deosebit; căci egiptenii nu pot mânca pâine cu Evreii, căci aceasta este
43.32
Cap. 46.34.
o urâciune pentru egipteni. 33Și au șezut înaintea lui, cel întâi‐născut după dreptul lui de naștere și cel mai mic după tinerețea sa. Și oamenii se mirau unul la altul. 34Și luau porții pentru ei dinaintea lui. Și porția lui Beniamin era de
43.34
Cap. 45.22.
cinci ori mai mare decât a oricăruia din ei. Și au băut și au băut bine cu el.

44

Spaima fraților lui Iosif

441Și a poruncit celui ce era peste casa sa zicând: Umple sacii oamenilor cu bucate cât vor putea purta și pune argintul fiecăruia în gura sacului său. 2Și pune potirul meu, potirul de argint, în gura sacului celui mai mic și argintul grâului său. Și a făcut după cuvântul lui Iosif pe care‐l spusese. 3Dimineața, când s‐a luminat, s‐a dat drumul oamenilor, lor și măgarilor lor. 4Au ieșit din cetate și nu erau încă departe și Iosif a zis celui ce era peste casa sa: Scoală‐te! Urmărește pe oameni și ajunge‐i și zi‐le: De ce ați răsplătit rău pentru bine? 5Oare nu este acesta potirul în care bea domnul meu și în care ghicește el cu adevărat? 6Rău ați făcut ce ați făcut! Și i‐a ajuns și le‐a vorbit cuvintele acestea. 7Și ei i‐au zis: De ce vorbește domnul meu vorbe ca acestea? Departe de robii tăi să facă după cuvântul acesta. 8Iată

44.8
Cap. 43.21.
argintul pe care l‐am aflat în gura sacilor noștri ți l‐am adus iarăși din țara Canaan și cum să fi furat noi aur sau argint din casa domnului tău? 9La care din robii tăi se va afla
44.9
Cap. 31.32.
să moară; ba și noi vom fi robii domnului meu. 10Și el a zis: Acum deci fie după cuvintele voastre: la care se va găsi, să fie robul meu, iar voi să fiți nevinovați. 11Și s‐au grăbit și au dat jos fiecare sacul său pe pământ și fiecare și‐a deschis sacul său. 12Și a căutat începând cu cel mai mare și sfârșind cu cel mai mic; și potirul s‐a găsit în sacul lui Beniamin. 13Atunci
44.13
Cap. 37.29, 34.
și‐au rupt veșmintele și au încărcat fiecare măgarul său și s‐au întors în cetate. 14Și Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif; și el era încă acolo; și
44.14
Cap. 37.7.
au căzut la pământ înaintea lui. 15Și Iosif le‐a zis: Ce faptă ați făcut? N‐ați știut că un om ca mine știe să ghicească în adevăr? 16Și Iuda a zis: Ce să zicem domnului meu? Ce să vorbim și cum să ne îndreptățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea robilor tăi; iată
44.16
Vers. 9.
suntem robii domnului meu, noi și acela în a cărui mână s‐a găsit potirul. 17Și el a zis
44.17
Prov. 17.15
: Departe de mine să fac așa! Omul în a cărui mână s‐a găsit potirul, acela va fi robul meu, dar voi suiți‐vă în pace la tatăl vostru.

Iuda mijlocește pentru Beniamin

18Atunci Iuda s‐a apropiat de el și a zis: Ah, te rog, domnul meu, să vorbească robul tău un cuvânt în urechile domnului meu și să nu se aprindă

44.18
Cap. 18.30, 32.
mânia ta împotriva robului tău; căci tu ești ca Faraon. 19Domnul meu a întrebat pe robii săi zicând: Aveți voi tată sau frate? 20Și noi am zis domnului meu: Avem un tată bătrân și un
44.20
Cap. 37.3.
copil al bătrâneții sale tânăr; și fratele lui a murit și el a rămas singur de mamă‐sa și tatăl său îl iubește. 21Și tu ai zis robilor tăi
44.21
Cap. 42.15, 20.
: Aduceți‐l la mine ca să‐l văd cu ochii mei. 22Și noi am zis domnului meu: Băiatul nu poate să lase pe tatăl său, căci, dacă va lăsa pe tatăl său, tatăl său va muri. 23Și ai zis robilor tăi
44.23
Cap. 43.3, 5.
: Dacă fratele vostru cel mai mic nu se va pogorî cu voi, nu‐mi veți mai vedea fața. 24Și a fost așa: când ne‐am suit la robul tău tatăl nostru, i‐am spus cuvintele domnului meu. 25Și
44.25
Cap. 43.2.
tatăl nostru a zis: Duceți‐vă iarăși, cumpărați ceva bucate. 26Dar noi am zis: Nu ne putem pogorî; dacă fratele nostru cel mai mic va fi cu noi, atunci ne vom pogorî, căci nu putem vedea fața omului dacă fratele nostru cel mai mic nu va fi cu noi. 27Și robul tău, tatăl meu, ne‐a zis: Știți că
44.27
Cap. 46.19.
nevastă‐mea mi‐a născut doi copii. 28Și unul a ieșit de la mine și am zis: Cu adevărat
44.28
Cap. 37.33.
a fost sfâșiat și nu l‐am mai văzut până acum. 29Și dacă veți lua și
44.29
Cap. 42.36, 38.
pe acesta de la mine și i se va întâmpla vreo nenorocire, veți pogorî căruntețele mele cu întristare în Șeol. 30Și acum când mă voi duce la robul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi, fiindcă sufletul lui este
44.30
1 Sam. 18.1
legat de sufletul băiatului, 31va fi așa: când va vedea că băiatul nu este, va muri; și robii tăi vor pogorî căruntețele robului tău, tatăl nostru, cu întristare în Șeol. 32Căci robul tău s‐a pus chezăș pentru băiat la tatăl meu zicând
44.32
Cap. 43.9.
: Dacă nu ți‐l voi aduce, voi fi păcătuit împotriva tatălui meu toate zilele. 33Acum dar, rogu‐te
44.33
Ex. 32.32
, să rămână robul tău rob domnului meu în locul băiatului și băiatul să se suie cu frații săi. 34Căci cum să mă sui eu la tatăl meu și băiatul să nu fie cu mine? Ca să nu văd răul care va veni peste tatăl meu!

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]