Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
43

A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

431Și foametea era

43.1
Cap. 41.54, 57.
grea în țară. 2Și a fost așa: după ce au sfârșit de mâncat grâul pe care‐l aduseseră din Egipt, tatăl lor le‐a zis: Duceți‐vă iarăs, cumpărați‐ne ceva bucate!

3Și Iuda i‐a vorbit zicând: Omul ne‐a spus hotărât zicând: Nu veți vedea fața mea de nu va fi cu voi

43.3
Cap. 42.20;
fratele vostru. 4Dacă vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî și‐ți vom cumpăra bucate. 5Dar dacă nu‐l vei trimite, nu ne vom pogorî, căci omul ne‐a zis: Nu veți vedea fața mea de nu va fi fratele vostru cu voi. 6Și Israel a zis: Pentru ce mi‐ați făcut răul de ați spus omului că mai aveți un frate? 7Și ei au zis: Omul a întrebat cu de‐amănuntul de noi și de familia noastră zicând: Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți un frate? Și noi i‐am spus după cuvintele acelea; puteam noi ști cumva că ne va zice: Aduceți pe fratele vostru? 8Și Iuda a zis lui Israel, tatăl său: Trimite pe băiat cu mine și ne vom scula și vom merge ca să trăim și să nu murim și noi și tu și copiii noștri. 9Eu sunt chezaș pentru el: să‐l ceri din mâna mea
43.9
Cap. 44.32.
; de nu ți‐l voi aduce și nu‐l voi pune înaintea ta, voi fi păcătuit împotriva ta în toate zilele. 10Căci dacă nu întârziam, hotărât, până acum ne‐am fi întors înapoi a doua oară. 11Și tatăl lor Israel le‐a zis: Dacă este dar așa, faceți aceasta: luați din cele mai lăudate roade ale țării în vasele voastre și
43.11
Cap. 32.20.
duceți omului un dar: puțin
43.11
Cap. 37.25.
leac alinător și puțină miere și dresuri și smirnă, curmale și migdale. 12Și luați îndoit argintul în mâna voastră; și argintul
43.12
Cap. 42.25, 35.
care a fost întors în gura sacilor voștri duceți‐l înapoi în mâna voastră; poate este o greșală. 13Luați și pe fratele vostru și sculați‐vă, întoarceți‐vă la om. 14Și Dumnezeul cel Atotputernic să vă dea milă înaintea omului ca să vă dezlege pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Și eu
43.14
Est. 4.16
, dacă este să fiu lipsit de copiii mei, lipsit voi fi. 15Și bărbații au luat darul acela și au luat argint îndoit în mâna lor și pe Beniamin și s‐au sculat și s‐au pogorât în Egipt și au stătut înaintea lui Iosif. 16Și Iosif a văzut pe Beniamin cu ei și a zis
43.16
Cap. 24.2;
celui ce era peste casa sa: Du pe acești oameni în casă și junghie o junghiere și gătește; căci oamenii vor mânca cu mine la amiază. 17Și omul a făcut cum zisese Iosif și omul a adus pe oameni în casa lui Iosif. 18Și oamenii s‐au temut pentru că i‐au dus în casa lui Iosif și ziceau: Pentru argintul care ne‐a fost întors în sacii noștri la început, ne duc ei înăuntru, ca să se năpustească asupra noastră și să cadă asupra noastră și să ne ia robi pe noi și măgarii noștri. 19Și s‐au apropiat de omul care era peste casa lui Iosif și i‐au vorbit la intrarea casei. 20Și i‐au zis: Rugămu‐ne, domnul meu
43.20
Cap. 42.3, 10.
! Întâia dată ne‐am pogorât în adevăr ca să cumpărăm bucate. 21Și a fost așa
43.21
Cap. 42.27, 35.
: când am venit la casa de poposire, am deschis sacii noștri și iată argintul fiecăruia era în gura sacului său, argintul nostru după greutatea lui; și l‐am adus iarăși în mâna noastră. 22Și am adus alt argint în mâna noastră ca să cumpărăm bucate. Nu știm cine a pus argintul nostru în sacii noștri. 23Și el a zis: Pace vouă, nu vă temeți; Dumnezeul vostru și Dumnezeul tatălui vostru v‐a dat comoara voastră în sacii voștri, argintul vostru a venit la mine. Și le‐a scos pe Simeon. 24Și omul a dus pe oameni în casa lui Iosif și le‐a
43.24
Cap. 18.4;
dat apă și și‐au spălat picioarele și a dat nutreț la măgarii lor. 25Și ei au pregătit darul pentru venirea lui Iosif la amiază, căci auziseră că au să mănânce pâine acolo. 26Și Iosif a venit acasă. Și i‐au adus în casă darul care era în mâna lor și i s‐au
43.26
Cap. 37.7, 10.
plecat la pământ. 27Și el i‐a întrebat de sănătate și a zis: Este bine tatăl vostru bătrânul
43.27
Cap. 42.11, 13.
despre care ați vorbit? Mai trăiește? 28
43.28
Cap. 37.7, 10.
Și ei au zis: Robul tău, tatăl nostru, este bine; mai trăiește. Și s‐au plecat și au făcut o plecăciune. 29Și el și‐a ridicat ochii și a văzut pe Beniamin, fratele său, fiul
43.29
Cap. 35.17, 18.
mamei sale, și a zis: Acesta este fratele vostru cel mai mic
43.29
Cap. 42.13.
despre care mi‐ați vorbit? Și a zis: Dumnezeu să‐ți fie milostiv, fiul meu. 30Și Iosif s‐a grăbit, căci îi
43.30
1 Reg. 3.26
ardeau măruntaiele pentru fratele său și a căutat unde să plângă și a intrat în odaia sa și
43.30
Cap. 42.24.
a plâns acolo. 31Și și‐a spălat fața și a ieșit afară și s‐a stăpânit și a zis
43.31
Vers. 25.
: Puneți pâine. 32Și lui i‐au pus deosebit și lor deosebit și pentru egiptenii care mâncau cu el, deosebit; căci egiptenii nu pot mânca pâine cu Evreii, căci aceasta este
43.32
Cap. 46.34.
o urâciune pentru egipteni. 33Și au șezut înaintea lui, cel întâi‐născut după dreptul lui de naștere și cel mai mic după tinerețea sa. Și oamenii se mirau unul la altul. 34Și luau porții pentru ei dinaintea lui. Și porția lui Beniamin era de
43.34
Cap. 45.22.
cinci ori mai mare decât a oricăruia din ei. Și au băut și au băut bine cu el.

44

Spaima fraților lui Iosif

441Și a poruncit celui ce era peste casa sa zicând: Umple sacii oamenilor cu bucate cât vor putea purta și pune argintul fiecăruia în gura sacului său. 2Și pune potirul meu, potirul de argint, în gura sacului celui mai mic și argintul grâului său. Și a făcut după cuvântul lui Iosif pe care‐l spusese. 3Dimineața, când s‐a luminat, s‐a dat drumul oamenilor, lor și măgarilor lor. 4Au ieșit din cetate și nu erau încă departe și Iosif a zis celui ce era peste casa sa: Scoală‐te! Urmărește pe oameni și ajunge‐i și zi‐le: De ce ați răsplătit rău pentru bine? 5Oare nu este acesta potirul în care bea domnul meu și în care ghicește el cu adevărat? 6Rău ați făcut ce ați făcut! Și i‐a ajuns și le‐a vorbit cuvintele acestea. 7Și ei i‐au zis: De ce vorbește domnul meu vorbe ca acestea? Departe de robii tăi să facă după cuvântul acesta. 8Iată

44.8
Cap. 43.21.
argintul pe care l‐am aflat în gura sacilor noștri ți l‐am adus iarăși din țara Canaan și cum să fi furat noi aur sau argint din casa domnului tău? 9La care din robii tăi se va afla
44.9
Cap. 31.32.
să moară; ba și noi vom fi robii domnului meu. 10Și el a zis: Acum deci fie după cuvintele voastre: la care se va găsi, să fie robul meu, iar voi să fiți nevinovați. 11Și s‐au grăbit și au dat jos fiecare sacul său pe pământ și fiecare și‐a deschis sacul său. 12Și a căutat începând cu cel mai mare și sfârșind cu cel mai mic; și potirul s‐a găsit în sacul lui Beniamin. 13Atunci
44.13
Cap. 37.29, 34.
și‐au rupt veșmintele și au încărcat fiecare măgarul său și s‐au întors în cetate. 14Și Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif; și el era încă acolo; și
44.14
Cap. 37.7.
au căzut la pământ înaintea lui. 15Și Iosif le‐a zis: Ce faptă ați făcut? N‐ați știut că un om ca mine știe să ghicească în adevăr? 16Și Iuda a zis: Ce să zicem domnului meu? Ce să vorbim și cum să ne îndreptățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea robilor tăi; iată
44.16
Vers. 9.
suntem robii domnului meu, noi și acela în a cărui mână s‐a găsit potirul. 17Și el a zis
44.17
Prov. 17.15
: Departe de mine să fac așa! Omul în a cărui mână s‐a găsit potirul, acela va fi robul meu, dar voi suiți‐vă în pace la tatăl vostru.

Iuda mijlocește pentru Beniamin

18Atunci Iuda s‐a apropiat de el și a zis: Ah, te rog, domnul meu, să vorbească robul tău un cuvânt în urechile domnului meu și să nu se aprindă

44.18
Cap. 18.30, 32.
mânia ta împotriva robului tău; căci tu ești ca Faraon. 19Domnul meu a întrebat pe robii săi zicând: Aveți voi tată sau frate? 20Și noi am zis domnului meu: Avem un tată bătrân și un
44.20
Cap. 37.3.
copil al bătrâneții sale tânăr; și fratele lui a murit și el a rămas singur de mamă‐sa și tatăl său îl iubește. 21Și tu ai zis robilor tăi
44.21
Cap. 42.15, 20.
: Aduceți‐l la mine ca să‐l văd cu ochii mei. 22Și noi am zis domnului meu: Băiatul nu poate să lase pe tatăl său, căci, dacă va lăsa pe tatăl său, tatăl său va muri. 23Și ai zis robilor tăi
44.23
Cap. 43.3, 5.
: Dacă fratele vostru cel mai mic nu se va pogorî cu voi, nu‐mi veți mai vedea fața. 24Și a fost așa: când ne‐am suit la robul tău tatăl nostru, i‐am spus cuvintele domnului meu. 25Și
44.25
Cap. 43.2.
tatăl nostru a zis: Duceți‐vă iarăși, cumpărați ceva bucate. 26Dar noi am zis: Nu ne putem pogorî; dacă fratele nostru cel mai mic va fi cu noi, atunci ne vom pogorî, căci nu putem vedea fața omului dacă fratele nostru cel mai mic nu va fi cu noi. 27Și robul tău, tatăl meu, ne‐a zis: Știți că
44.27
Cap. 46.19.
nevastă‐mea mi‐a născut doi copii. 28Și unul a ieșit de la mine și am zis: Cu adevărat
44.28
Cap. 37.33.
a fost sfâșiat și nu l‐am mai văzut până acum. 29Și dacă veți lua și
44.29
Cap. 42.36, 38.
pe acesta de la mine și i se va întâmpla vreo nenorocire, veți pogorî căruntețele mele cu întristare în Șeol. 30Și acum când mă voi duce la robul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi, fiindcă sufletul lui este
44.30
1 Sam. 18.1
legat de sufletul băiatului, 31va fi așa: când va vedea că băiatul nu este, va muri; și robii tăi vor pogorî căruntețele robului tău, tatăl nostru, cu întristare în Șeol. 32Căci robul tău s‐a pus chezăș pentru băiat la tatăl meu zicând
44.32
Cap. 43.9.
: Dacă nu ți‐l voi aduce, voi fi păcătuit împotriva tatălui meu toate zilele. 33Acum dar, rogu‐te
44.33
Ex. 32.32
, să rămână robul tău rob domnului meu în locul băiatului și băiatul să se suie cu frații săi. 34Căci cum să mă sui eu la tatăl meu și băiatul să nu fie cu mine? Ca să nu văd răul care va veni peste tatăl meu!

45

Iosif se face cunoscut fraților săi

451Și Iosif n‐a putut să se stăpânească înaintea tuturor celor ce stăteau lângă el și a strigat: Scoateți pe orice om afară de la mine! Și nimeni n‐a stat cu Iosif când s‐a făcut cunoscut fraților săi. 2Și și‐a înălțat glasul plângând și egiptenii au auzit și casa lui Faraon a auzit. 3Și Iosif a zis fraților săi

45.3
Fapte. 7.13
: Eu sunt Iosif; mai trăiește tatăl meu? Și frații lui nu i‐au putut răspunde, căci erau tulburați înaintea lui. 4Și Iosif a zis fraților săi: Apropiați‐vă de mine, rogu‐vă! Și s‐au apropiat. Și a zis: Eu sunt Iosif, fratele vostru
45.4
Cap. 37.28.
, pe care l‐ați vândut pentru Egipt. 5Și acum
45.5
Is. 40.22 Cor. 2.7
nu vă întristați, nici nu vă mâniați pe voi înșivă că m‐ați vândut aici
45.5
Cap. 50.20.
; căci pentru păstrarea vieții m‐a trimis Dumnezeu înaintea voastră. 6Căci acești doi ani a fost foametea în țară și mai sunt încă cinci ani în care nu va fi nici arătură, nici seceriș. 7Și Dumnezeu m‐a trimis înaintea voastră ca prin mine să vă păstreze o rămășiță pe pământ și să vă păstreze viața printr‐o mare izbăvire. 8Și acum nu voi m‐ați trimis aici, ci Dumnezeu; și el m‐a făcut
45.8
Cap. 41.43.
tată lui Faraon și domn peste toată casa lui și stăpânitor peste toată țara Egiptului. 9Grăbiți‐vă și suiți‐vă la tatăl meu și ziceți‐i: Așa zice fiul tău Iosif: Dumnezeu m‐a făcut domn peste tot Egiptul; coboară‐te la mine, nu întârzia. 10Și
45.10
Cap. 47.1.
vei locui în ținutul Gosen și vei fi lângă mine tu și copiii tăi și copiii copiilor tăi și oile tale și boii tăi și tot ce ai. 11Și te voi hrăni acolo, căci mai sunt încă cinci ani de foamete; ca să nu pieri de lipsă tu și casa ta și tot ce ai. 12Și iată ochii voștri și ochii lui Beniamin, fratele meu, văd că
45.12
Cap. 42.23.
gura mea vorbește cu voi. 13Și să istorisiți tatălui meu toată slava mea în Egipt și tot ce ați văzut și să vă grăbiți
45.13
Fapte. 7.14
și să pogorâți aici pe tatăl meu. 14Și a căzut pe grumazul lui Beniamin, fratele său, și a plâns și Beniamin a plâns pe grumazul lui. 15Și a sărutat pe toți frații săi și a plâns pe ei. Și după aceasta frații lui au vorbit cu el.

Întoarcerea fiilor lui Iacov din Egipt

16Și s‐a auzit zvonul în casa lui Faraon zicând: Au venit frații lui Iosif. Și a fost bine în ochii lui Faraon și în ochii robilor lui. 17Și Faraon a zis lui Iosif: Spune fraților tăi: Faceți aceasta: încărcați‐vă vitele și mergeți, duceți‐vă în țara Canaan. 18Și luați pe tatăl vostru și casele voastre și veniți la mine și vă voi da bunătatea țării Egiptului și veți mânca

45.18
Cap. 27.28.
grăsimea țării. 19Și ție îți poruncesc: Faceți aceasta: luați‐vă care din țara Egiptului pentru copiii voștri și pentru nevestele voastre și luați pe tatăl vostru și veniți. 20Și să nu pară rău ochiului vostru de uneltele voastre, căci bunătatea întregii țări a Egiptului va fi a voastră. 21Și fiii lui Israel au făcut așa. Și Iosif le‐a dat care după porunca lui Faraon și le‐a dat merinde pentru cale. 22Și a dat fiecăruia din ei schimburi de veșminte, dar lui Beniamin i‐a dat trei sute de arginți și
45.22
Cap. 43.34.
cinci schimburi de veșminte. 23Și tatălui său i‐a trimis aceasta: zece măgari încărcați cu bunătățile Egiptului și zece măgărițe încărcate cu grâu și pâine și merinde pentru tatăl său pe cale. 24Și a dat drumul fraților săi și au plecat. Și le‐a zis: Nu vă certați pe cale. 25Și s‐au suit din Egipt și au venit în țara Canaan la Iacov, tatăl lor. 26Și i‐au istorisit zicând: Iosif mai trăiește și este cârmuitor peste toată țara Egiptului.
45.26
Iov 29.24Ps. 126.1Lc. 24.11,41
Și inima lui era rece, căci nu‐i credea. 27Și i‐au spus toate cuvintele lui Iosif pe care li le zisese. Și a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să‐l ducă. Și duhul lui Iacov, tatăl lor, s‐a înviorat. 28Și Israel a zis: Destul! Iosif, fiul meu, mai trăiește; mă voi duce și‐l voi vedea înainte de a muri.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]