Iosif se face cunoscut fraților săi
451Și Iosif n‐a putut să se stăpânească înaintea tuturor celor ce stăteau lângă el și a strigat: Scoateți pe orice om afară de la mine! Și nimeni n‐a stat cu Iosif când s‐a făcut cunoscut fraților săi. 2Și și‐a înălțat glasul plângând și egiptenii au auzit și casa lui Faraon a auzit. 3Și Iosif a zis fraților săi
: Eu sunt Iosif; mai trăiește tatăl meu? Și frații lui nu i‐au putut răspunde, căci erau tulburați înaintea lui. 4Și Iosif a zis fraților săi: Apropiați‐vă de mine, rogu‐vă! Și s‐au apropiat. Și a zis: Eu sunt Iosif, fratele vostru
, pe care l‐ați vândut pentru Egipt. 5Și acum
nu vă întristați, nici nu vă mâniați pe voi înșivă că m‐ați vândut aici
; căci pentru păstrarea vieții m‐a trimis Dumnezeu înaintea voastră. 6Căci acești doi ani a fost foametea în țară și mai sunt încă cinci ani în care nu va fi nici arătură, nici seceriș. 7Și Dumnezeu m‐a trimis înaintea voastră ca prin mine să vă păstreze o rămășiță pe pământ și să vă păstreze viața printr‐o mare izbăvire. 8Și acum nu voi m‐ați trimis aici, ci Dumnezeu; și el m‐a făcut
tată lui Faraon și domn peste toată casa lui și stăpânitor peste toată țara Egiptului. 9Grăbiți‐vă și suiți‐vă la tatăl meu și ziceți‐i: Așa zice fiul tău Iosif: Dumnezeu m‐a făcut domn peste tot Egiptul; coboară‐te la mine, nu întârzia. 10Și
vei locui în ținutul Gosen și vei fi lângă mine tu și copiii tăi și copiii copiilor tăi și oile tale și boii tăi și tot ce ai. 11Și te voi hrăni acolo, căci mai sunt încă cinci ani de foamete; ca să nu pieri de lipsă tu și casa ta și tot ce ai. 12Și iată ochii voștri și ochii lui Beniamin, fratele meu, văd că
gura mea vorbește cu voi. 13Și să istorisiți tatălui meu toată slava mea în Egipt și tot ce ați văzut și să vă grăbiți
și să pogorâți aici pe tatăl meu. 14Și a căzut pe grumazul lui Beniamin, fratele său, și a plâns și Beniamin a plâns pe grumazul lui. 15Și a sărutat pe toți frații săi și a plâns pe ei. Și după aceasta frații lui au vorbit cu el.
Întoarcerea fiilor lui Iacov din Egipt
16Și s‐a auzit zvonul în casa lui Faraon zicând: Au venit frații lui Iosif. Și a fost bine în ochii lui Faraon și în ochii robilor lui. 17Și Faraon a zis lui Iosif: Spune fraților tăi: Faceți aceasta: încărcați‐vă vitele și mergeți, duceți‐vă în țara Canaan. 18Și luați pe tatăl vostru și casele voastre și veniți la mine și vă voi da bunătatea țării Egiptului și veți mânca
grăsimea țării. 19Și ție îți poruncesc: Faceți aceasta: luați‐vă care din țara Egiptului pentru copiii voștri și pentru nevestele voastre și luați pe tatăl vostru și veniți. 20Și să nu pară rău ochiului vostru de uneltele voastre, căci bunătatea întregii țări a Egiptului va fi a voastră. 21Și fiii lui Israel au făcut așa. Și Iosif le‐a dat care după porunca lui Faraon și le‐a dat merinde pentru cale. 22Și a dat fiecăruia din ei schimburi de veșminte, dar lui Beniamin i‐a dat trei sute de arginți și
cinci schimburi de veșminte. 23Și tatălui său i‐a trimis aceasta: zece măgari încărcați cu bunătățile Egiptului și zece măgărițe încărcate cu grâu și pâine și merinde pentru tatăl său pe cale. 24Și a dat drumul fraților săi și au plecat. Și le‐a zis: Nu vă certați pe cale. 25Și s‐au suit din Egipt și au venit în țara Canaan la Iacov, tatăl lor. 26Și i‐au istorisit zicând: Iosif mai trăiește și este cârmuitor peste toată țara Egiptului.
Și inima lui era rece, căci nu‐i credea. 27Și i‐au spus toate cuvintele lui Iosif pe care li le zisese. Și a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să‐l ducă. Și duhul lui Iacov, tatăl lor, s‐a înviorat. 28Și Israel a zis: Destul! Iosif, fiul meu, mai trăiește; mă voi duce și‐l voi vedea înainte de a muri.