Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
44

Spaima fraților lui Iosif

441Și a poruncit celui ce era peste casa sa zicând: Umple sacii oamenilor cu bucate cât vor putea purta și pune argintul fiecăruia în gura sacului său. 2Și pune potirul meu, potirul de argint, în gura sacului celui mai mic și argintul grâului său. Și a făcut după cuvântul lui Iosif pe care‐l spusese. 3Dimineața, când s‐a luminat, s‐a dat drumul oamenilor, lor și măgarilor lor. 4Au ieșit din cetate și nu erau încă departe și Iosif a zis celui ce era peste casa sa: Scoală‐te! Urmărește pe oameni și ajunge‐i și zi‐le: De ce ați răsplătit rău pentru bine? 5Oare nu este acesta potirul în care bea domnul meu și în care ghicește el cu adevărat? 6Rău ați făcut ce ați făcut! Și i‐a ajuns și le‐a vorbit cuvintele acestea. 7Și ei i‐au zis: De ce vorbește domnul meu vorbe ca acestea? Departe de robii tăi să facă după cuvântul acesta. 8Iată

44.8
Cap. 43.21.
argintul pe care l‐am aflat în gura sacilor noștri ți l‐am adus iarăși din țara Canaan și cum să fi furat noi aur sau argint din casa domnului tău? 9La care din robii tăi se va afla
44.9
Cap. 31.32.
să moară; ba și noi vom fi robii domnului meu. 10Și el a zis: Acum deci fie după cuvintele voastre: la care se va găsi, să fie robul meu, iar voi să fiți nevinovați. 11Și s‐au grăbit și au dat jos fiecare sacul său pe pământ și fiecare și‐a deschis sacul său. 12Și a căutat începând cu cel mai mare și sfârșind cu cel mai mic; și potirul s‐a găsit în sacul lui Beniamin. 13Atunci
44.13
Cap. 37.29, 34.
și‐au rupt veșmintele și au încărcat fiecare măgarul său și s‐au întors în cetate. 14Și Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif; și el era încă acolo; și
44.14
Cap. 37.7.
au căzut la pământ înaintea lui. 15Și Iosif le‐a zis: Ce faptă ați făcut? N‐ați știut că un om ca mine știe să ghicească în adevăr? 16Și Iuda a zis: Ce să zicem domnului meu? Ce să vorbim și cum să ne îndreptățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea robilor tăi; iată
44.16
Vers. 9.
suntem robii domnului meu, noi și acela în a cărui mână s‐a găsit potirul. 17Și el a zis
44.17
Prov. 17.15
: Departe de mine să fac așa! Omul în a cărui mână s‐a găsit potirul, acela va fi robul meu, dar voi suiți‐vă în pace la tatăl vostru.

Iuda mijlocește pentru Beniamin

18Atunci Iuda s‐a apropiat de el și a zis: Ah, te rog, domnul meu, să vorbească robul tău un cuvânt în urechile domnului meu și să nu se aprindă

44.18
Cap. 18.30, 32.
mânia ta împotriva robului tău; căci tu ești ca Faraon. 19Domnul meu a întrebat pe robii săi zicând: Aveți voi tată sau frate? 20Și noi am zis domnului meu: Avem un tată bătrân și un
44.20
Cap. 37.3.
copil al bătrâneții sale tânăr; și fratele lui a murit și el a rămas singur de mamă‐sa și tatăl său îl iubește. 21Și tu ai zis robilor tăi
44.21
Cap. 42.15, 20.
: Aduceți‐l la mine ca să‐l văd cu ochii mei. 22Și noi am zis domnului meu: Băiatul nu poate să lase pe tatăl său, căci, dacă va lăsa pe tatăl său, tatăl său va muri. 23Și ai zis robilor tăi
44.23
Cap. 43.3, 5.
: Dacă fratele vostru cel mai mic nu se va pogorî cu voi, nu‐mi veți mai vedea fața. 24Și a fost așa: când ne‐am suit la robul tău tatăl nostru, i‐am spus cuvintele domnului meu. 25Și
44.25
Cap. 43.2.
tatăl nostru a zis: Duceți‐vă iarăși, cumpărați ceva bucate. 26Dar noi am zis: Nu ne putem pogorî; dacă fratele nostru cel mai mic va fi cu noi, atunci ne vom pogorî, căci nu putem vedea fața omului dacă fratele nostru cel mai mic nu va fi cu noi. 27Și robul tău, tatăl meu, ne‐a zis: Știți că
44.27
Cap. 46.19.
nevastă‐mea mi‐a născut doi copii. 28Și unul a ieșit de la mine și am zis: Cu adevărat
44.28
Cap. 37.33.
a fost sfâșiat și nu l‐am mai văzut până acum. 29Și dacă veți lua și
44.29
Cap. 42.36, 38.
pe acesta de la mine și i se va întâmpla vreo nenorocire, veți pogorî căruntețele mele cu întristare în Șeol. 30Și acum când mă voi duce la robul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi, fiindcă sufletul lui este
44.30
1 Sam. 18.1
legat de sufletul băiatului, 31va fi așa: când va vedea că băiatul nu este, va muri; și robii tăi vor pogorî căruntețele robului tău, tatăl nostru, cu întristare în Șeol. 32Căci robul tău s‐a pus chezăș pentru băiat la tatăl meu zicând
44.32
Cap. 43.9.
: Dacă nu ți‐l voi aduce, voi fi păcătuit împotriva tatălui meu toate zilele. 33Acum dar, rogu‐te
44.33
Ex. 32.32
, să rămână robul tău rob domnului meu în locul băiatului și băiatul să se suie cu frații săi. 34Căci cum să mă sui eu la tatăl meu și băiatul să nu fie cu mine? Ca să nu văd răul care va veni peste tatăl meu!

45

Iosif se face cunoscut fraților săi

451Și Iosif n‐a putut să se stăpânească înaintea tuturor celor ce stăteau lângă el și a strigat: Scoateți pe orice om afară de la mine! Și nimeni n‐a stat cu Iosif când s‐a făcut cunoscut fraților săi. 2Și și‐a înălțat glasul plângând și egiptenii au auzit și casa lui Faraon a auzit. 3Și Iosif a zis fraților săi

45.3
Fapte. 7.13
: Eu sunt Iosif; mai trăiește tatăl meu? Și frații lui nu i‐au putut răspunde, căci erau tulburați înaintea lui. 4Și Iosif a zis fraților săi: Apropiați‐vă de mine, rogu‐vă! Și s‐au apropiat. Și a zis: Eu sunt Iosif, fratele vostru
45.4
Cap. 37.28.
, pe care l‐ați vândut pentru Egipt. 5Și acum
45.5
Is. 40.22 Cor. 2.7
nu vă întristați, nici nu vă mâniați pe voi înșivă că m‐ați vândut aici
45.5
Cap. 50.20.
; căci pentru păstrarea vieții m‐a trimis Dumnezeu înaintea voastră. 6Căci acești doi ani a fost foametea în țară și mai sunt încă cinci ani în care nu va fi nici arătură, nici seceriș. 7Și Dumnezeu m‐a trimis înaintea voastră ca prin mine să vă păstreze o rămășiță pe pământ și să vă păstreze viața printr‐o mare izbăvire. 8Și acum nu voi m‐ați trimis aici, ci Dumnezeu; și el m‐a făcut
45.8
Cap. 41.43.
tată lui Faraon și domn peste toată casa lui și stăpânitor peste toată țara Egiptului. 9Grăbiți‐vă și suiți‐vă la tatăl meu și ziceți‐i: Așa zice fiul tău Iosif: Dumnezeu m‐a făcut domn peste tot Egiptul; coboară‐te la mine, nu întârzia. 10Și
45.10
Cap. 47.1.
vei locui în ținutul Gosen și vei fi lângă mine tu și copiii tăi și copiii copiilor tăi și oile tale și boii tăi și tot ce ai. 11Și te voi hrăni acolo, căci mai sunt încă cinci ani de foamete; ca să nu pieri de lipsă tu și casa ta și tot ce ai. 12Și iată ochii voștri și ochii lui Beniamin, fratele meu, văd că
45.12
Cap. 42.23.
gura mea vorbește cu voi. 13Și să istorisiți tatălui meu toată slava mea în Egipt și tot ce ați văzut și să vă grăbiți
45.13
Fapte. 7.14
și să pogorâți aici pe tatăl meu. 14Și a căzut pe grumazul lui Beniamin, fratele său, și a plâns și Beniamin a plâns pe grumazul lui. 15Și a sărutat pe toți frații săi și a plâns pe ei. Și după aceasta frații lui au vorbit cu el.

Întoarcerea fiilor lui Iacov din Egipt

16Și s‐a auzit zvonul în casa lui Faraon zicând: Au venit frații lui Iosif. Și a fost bine în ochii lui Faraon și în ochii robilor lui. 17Și Faraon a zis lui Iosif: Spune fraților tăi: Faceți aceasta: încărcați‐vă vitele și mergeți, duceți‐vă în țara Canaan. 18Și luați pe tatăl vostru și casele voastre și veniți la mine și vă voi da bunătatea țării Egiptului și veți mânca

45.18
Cap. 27.28.
grăsimea țării. 19Și ție îți poruncesc: Faceți aceasta: luați‐vă care din țara Egiptului pentru copiii voștri și pentru nevestele voastre și luați pe tatăl vostru și veniți. 20Și să nu pară rău ochiului vostru de uneltele voastre, căci bunătatea întregii țări a Egiptului va fi a voastră. 21Și fiii lui Israel au făcut așa. Și Iosif le‐a dat care după porunca lui Faraon și le‐a dat merinde pentru cale. 22Și a dat fiecăruia din ei schimburi de veșminte, dar lui Beniamin i‐a dat trei sute de arginți și
45.22
Cap. 43.34.
cinci schimburi de veșminte. 23Și tatălui său i‐a trimis aceasta: zece măgari încărcați cu bunătățile Egiptului și zece măgărițe încărcate cu grâu și pâine și merinde pentru tatăl său pe cale. 24Și a dat drumul fraților săi și au plecat. Și le‐a zis: Nu vă certați pe cale. 25Și s‐au suit din Egipt și au venit în țara Canaan la Iacov, tatăl lor. 26Și i‐au istorisit zicând: Iosif mai trăiește și este cârmuitor peste toată țara Egiptului.
45.26
Iov 29.24Ps. 126.1Lc. 24.11,41
Și inima lui era rece, căci nu‐i credea. 27Și i‐au spus toate cuvintele lui Iosif pe care li le zisese. Și a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să‐l ducă. Și duhul lui Iacov, tatăl lor, s‐a înviorat. 28Și Israel a zis: Destul! Iosif, fiul meu, mai trăiește; mă voi duce și‐l voi vedea înainte de a muri.

46

Iacov și familia sa în Egipt

461Și Israel a pornit cu toate cele ce erau ale sale și a venit la

46.1
Cap. 21.31, 33;
Beer‐Șeba și a junghiat jertfe
46.1
Cap. 26.24, 25;
Dumnezeului tatălui său Isaac. 2Și Dumnezeu a vorbit lui Israel în
46.2
Cap. 15.1.
vedenii de noapte și a zis: Iacove! Iacove! Și el a zis: Iată‐mă! 3Și a zis: Eu sunt Dumnezeu
46.3
Cap. 28.13.
, Dumnezeul tatălui tău; nu te teme să te pogori în Egipt, căci te voi
46.3
Cap. 12.2.
face un neam mare acolo. 4
46.4
Cap. 28.15;
Eu mă voi pogorî cu tine în Egipt și te voi
46.4
Cap. 15.16;
sui iarăși negreșit și
46.4
Cap. 50.1.
Iosif își va pune mâna pe ochii tăi. 5Și
46.5
Fapte. 7.15
Iacov s‐a sculat de la Beer‐Șeba și fiii lui Israel au suit pe Iacov, tatăl lor, și pe copiii lor și pe nevestele lor în carele
46.5
Cap. 45.19, 21.
pe care le trimisese Faraon ca să‐l ducă. 6Și și‐au luat vitele și bunurile pe care le agonisiseră în țara Canaan și au venit în Egipt
46.6
Deut. 26.5Ios. 21.4Ps. 105.23Is. 52.4
Iacov și toată sămânța sa cu el. 7A adus cu el în Egipt pe fiii săi și pe fiii fiilor săi cu el, pe fetele sale și pe fetele fiilor săi și toată sămânța sa.

Copiii lui Israel

8Și

46.8
Ex. 1.1
6.14
acestea sunt numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt: Iacov și fiii săi; întâiul născut al lui Iacov
46.8
Num. 26.51 Cron. 5.1
: Ruben. 9Fiii lui Ruben: Enoh și Palu și Hețron și Carmi. 10Și
46.10
Ex. 6.151 Cron. 4.24
fiii lui Simeon: Iemuel și Iamin și Ohad și Iachin și Țohar și Saul, fiul unei Cananite. 11Și fiii lui
46.11
1 Cron. 6.1,16
Levi: Gherșon, Chehat și Merari. 12Și fiii lui
46.12
1 Cron. 2.3
4.21
Iuda: Er și Onan și Șela și Pereț și Zarah. Dar
46.12
Cap. 38.3, 7, 10.
Er și Onan au murit în țara Canaan. Și
46.12
Cap. 38.29.
fiii lui Pereț erau: Hețron și Hamul. 13Și
46.13
1 Cron. 7.1
fiii lui Isahar: Tola și Puva și Iov și Șimron. 14Și fiii lui Zabulon: Sered și Elon și Iahleel. 15Aceștia sunt fiii Leei pe care i‐a născut ea lui Iacov în Padan‐Aram; și Dina, fiica lui. Toate sufletele fiilor săi și fiicelor sale erau treizeci și trei. 16Și fiii lui Gad
46.16
Num. 26.15
: Tifion și Haggi Șuni și Ețbon, Eri și Arodi și Areeli. 17
46.17
1 Cron. 7.30
Și fiii lui Așer: Imna și Ișva și Ișvi și Beria și Serah, sora lor. Și fiii lui Beria: Heber și Malchiel. 18
46.18
Cap. 30.10.
Aceștia sunt fiii Zilpei
46.18
Cap. 29.24.
pe care a dat‐o Laban fiicei sale Lea și ea a născut lui Iacov pe aceștia: șaisprezece suflete. 19Fiii Rahelei
46.19
Cap. 44.27.
, nevasta lui Iacov: Iosif și Beniamin. 20
46.20
Cap. 41.50.
Și lui Iosif i s‐au născut în țara Egiptului Manase și Efraim pe care i i‐a născut Asnat, fata lui Poti‐Fera, preotul din On. 21
46.21
1 Cron. 7.6
8.1
Și fiii lui Beniamin: Bela și Becher și Așbel, Ghera și Naaman
46.21
Num. 26.38
, Ehi și Roș
46.21
Num. 26.39
, Mupim și Hupim și Ard. 22Aceștia sunt fiii Rahelei care s‐au născut lui Iacov; toate sufletele erau patrusprezece. 23
46.23
1 Cron. 7.12
Și fiii lui Dan: Hușim. 24Și
46.24
1 Cron. 7.13
fiii lui Neftali: Iahțeel și Guni și Iețer și Șilem. 25
46.25
Cap. 30.5, 7.
Aceștia sunt fiii Bilhei pe
46.25
Cap. 29.29.
care a dat‐o Laban fetei sale Rahela; și ea a născut pe aceștia lui Iacov; toate sufletele erau șapte. 26
46.26
Ex. 1.5
Toate sufletele care au venit cu Iacov în Egipt, care au ieșit din coapsele lui, afară de nevestele fiilor lui Iacov, toate sufletele au fost șaizeci și șase. 27Și fiii lui Iosif care s‐au născut în Egipt au fost două suflete
46.27
Deut. 10.22Fapte. 7.14
. Toate sufletele casei lui Iacov care au venit în Egipt au fost șaptezeci.

Primirea lui Iacov de către Iosif

28Și a trimis pe Iuda înaintea lui la Iosif ca să

46.28
Cap. 31.21.
dea de știre înaintea lui în Gosen. Și au venit în ținutul Gosen. 29Și Iosif a înhămat la carul său și s‐a suit în întâmpinarea lui Israel, tatăl său, în
46.29
Cap. 47.1.
Gosen. Și s‐a înfățișat lui și
46.29
Cap. 45.14.
a căzut pe grumazul lui și a plâns mult pe grumazul lui. 30Și Israel a zis lui Iosif
46.30
Lc. 2.29,30
: Acum să mor fiindcă ți‐am văzut fața, căci mai trăiești. 31Și Iosif a zis fraților săi și casei tatălui său
46.31
Cap. 47.1.
: Mă voi sui și voi spune lui Faraon și‐i voi zice: Frații mei și casa tatălui meu care erau în țara Canaan au venit la mine. 32Și oamenii sunt păstori, căci au fost păzitori de vite; și ei și‐au adus oile și boii și tot ce au. 33Și va fi așa: când vă va chema Faraon și va zice
46.33
Cap. 47.2, 3.
: Care este meseria voastră? 34să ziceți
46.34
Vers. 32.
: Robii tăi au văzut de vite din
46.34
Cap. 30.35;
tinerețea noastră și până acum atât noi cât și părinții noștri. Ca să puteți locui în țara Gosen, căci orice păstor este o
46.34
Cap. 43.32.
urâciune pentru egipteni.