Îngroparea lui Iacov Moartea lui Iosif
501Și Iosif a
căzut pe fața tatălui său și a
plâns peste el și l‐a sărutat. 2Și Iosif a poruncit slujitorilor săi, doctorilor
, să îmbălsămeze pe tatăl său. Și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3Și patruzeci de zile au fost împlinite pentru el, căci așa se împlinesc zilele îmbălsămării. Și egiptenii l‐au
plâns șaptezeci de zile. 4Și când au trecut zilele jelirii lui, Iosif a vorbit
casei lui Faraon zicând: Vă rog, dacă am aflat deci har în ochii voștri, vorbiți la urechile lui Faraon zicând: 5
Tatăl meu m‐a pus să jur zicând: Iată eu mor; în mormântul meu pe
care l‐am săpat eu însumi în țara Canaan, acolo să mă înmormântezi. Și acum, lasă‐mă, te rog, să mă sui să înmormântez pe tatăl meu și mă voi întoarce. 6Și Faraon a zis: Suie‐te și înmormântează pe tatăl tău cum te‐a pus să juri. 7Și Iosif s‐a suit să înmormânteze pe tatăl său; și cu el s‐au suit toți robii lui Faraon, bătrânii casei lui și toți bătrânii țării Egiptului 8și toată casa lui Iosif și frații săi și casa tatălui său; numai copiii lor și turmele lor și cirezile lor le‐au lăsat în ținutul Gosen. 9Și cu el s‐au suit și care și călăreți; și a fost o tabără foarte mare. 10Și au venit la aria lui Atad care este dincolo de Iordan și acolo
au bocit cu bocire mare și foarte tare și a
făcut tatălui său o jelire de șapte zile. 11Și locuitorii țării, Cananiții, au văzut jelirea de la aria lui Atad și au zis: Aceasta este o jelire mare pentru egipteni. De aceea i s‐a pus numele Abel‐Mițraim, care este dincolo de Iordan. 12Și
fiii săi au făcut cu el cum le poruncise. 13Și fiii săi l‐au dus în țara Canaan și l‐au înmormântat în peștera din țarina Macpela pe care Avraam o
cumpărase împreună cu țarina, ca moșie pentru înmormântare de la Efron Hetitul în fața lui Mamre. 14Și Iosif s‐a întors în Egipt el și frații săi și toți cei ce se suiseră cu el să înmormânteze pe tatăl său, după ce înmormântase pe tatăl său. 15Și frații lui Iosif au văzut că tatăl lor a murit
și au zis: Poate că Iosif ne va urî și ne va întoarce tot răul pe care i l‐am făcut. 16Și au trimis la Iosif zicând: Tatăl tău înainte de a muri a poruncit zicând: 17Așa să ziceți lui Iosif: Te rog, iartă acum nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor
, căci ți‐au făcut rău. Și acum, iartă, te rugăm, nelegiuirea robilor
Dumnezeului tatălui tău. Și Iosif a plâns când i‐au vorbit ei. 18Și frații lui s‐au dus și ei și
au căzut jos înaintea feței lui și au zis: Iată, suntem robii tăi. 19Și Iosif le‐a zis
: Nu vă temeți
; oare sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20
Voi în adevăr ați gândit rău împotriva mea, dar
Dumnezeu a gândit spre bine ca să facă așa cum este astăzi, să păstreze viața unui mare popor. 21Și acum nu vă temeți
; vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri. Și i‐a mângâiat și le‐a vorbit la inimă. 22Și Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său și Iosif a trăit o sută zece ani. 23Și Iosif a văzut copiii lui Efraim din
al treilea neam; asemenea și
fiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuți
pe genunchii lui Iosif. 24Și Iosif a zis fraților săi: Eu mor; și
Dumnezeu vă va cerceta negreșit și vă va sui din țara aceasta în țara
pe care a jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. 25Și Iosif a
pus pe copiii lui Israel să jure zicând: Dumnezeu vă va cerceta negreșit și să ridicați oasele mele de aici. 26Și Iosif a murit, în vârstă de o sută zece ani. Și l‐au îmbălsămat
și a fost pus într‐un sicriu în Egipt.