Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
6

Stricăciunea oamenilor

61Și a fost așa

6.1
Cap. 1.28.
: când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului și li s‐au născut fiice, 2fiii lui Dumnezeu au văzut pe fiicele oamenilor că erau frumoase și și‐au
6.2
Deut. 7.3,4
luat neveste din toate pe care le‐au ales. 3Și Domnul a zis
6.3
Gal. 5.16,171 Pet. 3.19,20
: Duhul meu nu se va lupta în veac cu omul
6.3
Ps. 78.39
, căci și el este carne, dar zilele lui vor fi o sută douăzeci de ani. 4Uriașii erau pe pământ în acele zile și chiar după aceea când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor și ele le‐au născut; aceștia au fost vitejii care în vechime erau oameni cu nume. 5Și Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că orice
6.5
Cap. 8.21.
închipuire a gândurilor inimii lui era numai rea toată ziua. 6Și Domnul s‐a
6.6
Num. 23.191 Sam. 15.11,292 Sam. 24.16Mal. 3.6Iac. 1.17
căit că făcuse pe om pe pământ și
6.6
Is. 63.10Ef. 4.30
s‐a mâhnit în inima sa. 7Și Domnul a zis: Voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l‐am făcut, de la om până la dobitoc și târâtoare și păsări ale cerurilor, căci mă căiesc că i‐am făcut.

Noe

8Dar Noe a

6.8
Cap. 19.19.
aflat har în ochii Domnului. 9Acestea sunt neamurile lui Noe
6.9
Cap. 7.1.
. Noe era un om drept desăvârșit în neamurile lui
6.9
Cap. 5.22.
: Noe umbla cu Dumnezeu. 10Și Noe a născut trei fii
6.10
Cap. 5.32.
: pe Sem, pe Ham și pe Iafet. 11Și pământul era stricat
6.11
Cap. 7.1;
înaintea lui Dumnezeu și pământul era
6.11
Ezec. 8.17
28.16Hab. 2.8,17
plin de asuprire. 12Și Dumnezeu
6.12
Cap. 18.21.
a privit pământul, și, iată, era stricat; căci orice carne își stricase calea pe pământ. 13Și Dumnezeu a zis lui Noe
6.13
Ier. 51.13Ezec. 7.2,3,6Amos 8.21 Pet. 4.7
: Sfârșitul oricărei cărni a venit înaintea mea, căci pământul este plin de asuprire prin ei și
6.13
Vers. 17.
iată îi voi prăpădi cu pământul. 14Fă‐ți o corabie de lemn de gofer; să faci odăițe în corabie, și tencuiește‐o pe dinăuntru și pe dinafară cu smoală. 15Și s‐o faci așa: lungimea corăbiei trei sute de coți, lățimea ei cincizeci de coți și înălțimea ei treizeci de coți. 16Să faci corăbiei o lumină și s‐o sfârșești la un cot în sus. Și intrarea corăbiei s‐o pui în latura ei; s‐o faci cu un cat de jos, al doilea și al treilea. 17
6.17
Vers. 13. Cap. 7.4, 21, 22, 23.
Și eu iată aduc potopul de ape pe pământ ca să prăpădesc toată carnea în care este suflare de viață sub ceruri; orice este pe pământ va pieri. 18Dar voi întări legământul meu cu tine și
6.18
Cap. 7.1, 7, 13.
vei intra în corabie tu și fiii tăi și nevasta ta și nevestele fiilor tăi cu tine. 19Și din orice viețuitoare de orice carne să aduci
6.19
Cap. 7.8, 9, 15, 16.
în corabie două din orice soi ca să le ții vii cu tine: să fie partea bărbătească și partea femeiască. 20Din pasări după soiul lor și din dobitoace după soiul lor, din orice târâtoare de pe pământ după soiul său, vor intra la tine două din fiecare soi
6.20
Cap. 7.9, 15. Cap. 2.9.
ca să le păstrezi vii. 21Și ia la tine din orice hrană care se mănâncă și strânge‐o la tine și să‐ți fie ca hrană pentru tine și pentru ele. 22
6.22
Evr. 11.7Ex. 40.16
Și Noe a făcut
6.22
Cap. 7.5, 9, 16.
potrivit cu tot ce‐i poruncise Dumnezeu, așa a făcut.

7

Noe intră în corabie

71Și Domnul a zis lui Noe

7.1
Vers. 7, 13.
: Intră în corabie tu și toată casa ta, căci pe
7.1
Cap. 6.9.
tine te‐am văzut drept înaintea mea în neamul acesta. 2Din toate dobitoacele
7.2
Vers. 8. Lev. Cap. 11.
curate să iei la tine șapte și șapte: partea bărbătească și partea sa femeiască
7.2
Lev. 10.10Ezec. 44.23
și din dobitoacele necurate două: partea bărbătească și partea sa femeiască. 3Și din păsările cerurilor șapte și șapte: partea bărbătească și partea femeiască să păstrezi sămânță vie pe fața întregului pământ. 4Căci încă șapte zile și voi face să ploaie asupra pământului
7.4
Vers. 12.17.
patruzeci de zile și patruzeci de nopți și voi șterge de pe fața pământului orice ființă pe care am făcut‐o. 5
7.5
Cap. 6.22.
Și Noe a făcut potrivit cu tot ce‐i poruncise Dumnezeu. 6Și Noe era de șase sute de ani când a fost potopul de ape pe pământ. 7
7.7
Vers. 1.
Și Noe a intrat în corabie și fiii lui și nevasta lui și nevestele fiilor lui cu el de apele potopului. 8Din dobitoacele curate și din dobitoacele care sunt necurate și din pasări și din orice se târăște pe pământ 9au intrat două câte două la Noe în corabie, partea bărbătească și partea femeiască, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

Potopul

10Și a fost așa: după cele șapte zile apele potopului au fost pe pământ. 11În anul șase sute al vieții lui Noe, în luna a doua, în ziua a șaptesprezecea a lunii, în ziua aceea s‐au rupt toate

7.11
Cap. 8.3.
izvoarele adâncului celui mare și
7.11
Cap. 1.7;
ferestrele cerurilor au fost deschise. 12
7.12
Vers. 4, 17.
Și ploaia a fost pe pământ patruzeci de zile și patruzeci de nopți. 13Chiar în ziua aceea
7.13
Vers. 1.7. Cap. 6.18.
au intrat în corabie Noe și Sem și Ham și Iafet, fiii lui Noe, și nevasta lui Noe și cele trei neveste ale fiilor lui cu ei: 14
7.14
Vers. 2, 3, 8, 9.
ei și orice viețuitoare după soiul său și toate dobitoacele după soiul lor și orice târâtoare care se târăște pe pământ după soiul său și orice pasăre după soiul său, orice pasăre de orice aripă. 15Și
7.15
Cap. 6.10.
au intrat la Noe în corabie două câte două din orice carne în care este suflare de viață. 16Și cele ce au intrat au intrat parte bărbătească și parte femeiască din orice carne
7.16
Vers. 2, 3.
, cum îi poruncise Dumnezeu. Și Domnul le‐a închis înăuntru. 17
7.17
Vers. 4, 12.
Și potopul a fost patruzeci de zile pe pământ și apele au crescut și au ridicat corabia și a fost înălțată deasupra pământului. 18Și apele s‐au întețit și au crescut mult pe pământ și corabia
7.18
Ps. 104.26
plutea pe fața apelor. 19Și apele s‐au întețit nespus pe pământ și toți munții înalți care erau sub toate cerurile au fost
7.19
Ps. 104.6Ier. 3.23
acoperiți. 20Cincisprezece coți s‐au înălțat apele mai sus și munții au fost acoperiți. 21
7.21
Vers. 4. Cap. 6.13, 17.
Și a murit orice carne care se mișca pe pământ, pasări și dobitoace și viețuitoare și orice târâtoare care se târăște pe pământ și orice om. 22Tot ce
7.22
Cap. 2.7.
avea suflarea duhului de viață în nările sale și tot ce era pe uscat a murit. 23Și a șters orice ființă care era pe fața pământului, de la om până la dobitoace și târâtoare și păsări ale cerurilor și au fost șterse de pe pământ și a rămas numai
7.23
1 Pet. 3.202 Pet. 1.5
3.6
Noe și ce era cu el în corabie. 24
7.24
Cap. 8.3, 4. Vers. 11.
Și apele au crescut pe pământ o sută cincizeci de zile.

8

Sfârșitul potopului

81Și Dumnezeu și‐a

8.1
Cap. 19.29.
adus aminte de Noe și de toate fiarele și de toate dobitoacele care erau cu el în corabie
8.1
Ex. 14.21
. Și Dumnezeu a făcut să treacă un vânt peste pământ și apele au scăzut. 2
8.2
Cap. 7.11.
Și izvoarele adâncului și ferestrele cerurilor au fost astupate și
8.2
Iov 38.37
ploaia din ceruri a fost oprită. 3Și apele se scurgeau de pe pământ mergând și întorcându‐se. Și după trecere de
8.3
Cap. 7.24.
o sută cincizeci de zile apele s‐au tras înapoi. 4Și în luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea a lunii, corabia s‐a oprit pe munții Ararat. 5Și apele se împuținau necontenit până în luna a zecea: în luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s‐au văzut vârfurile munților. 6Și a fost așa: la sfârșitul celor patruzeci de zile Noe a deschis
8.6
Cap. 6.16.
fereastra corăbiei pe care o făcuse. 7Și a trimis un corb. Și el a ieșit încoace și încolo până ce au secat apele de pe pământ. 8Și a trimis un porumbel de la el ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe fața pământului. 9Dar porumbelul n‐a găsit unde să‐și pună talpa piciorului și s‐a întors la el la corabie, căci apele erau pe fața întregului pământ. Și și‐a întins mâna și l‐a luat și l‐a adus la sine în corabie. 10Și a mai stat alte șapte zile și iarăși a trimis porumbelul din corabie. 11Și porumbelul a venit la el în amurg și iată în gura lui era o frunză verde de măslin. Și Noe a cunoscut că apele scăzuseră de pe pământ. 12Și a mai stat alte șapte zile și a trimis porumbelul, dar nu s‐a mai întors la el. 13Și a fost așa: în anul șase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră de pe pământ. Și Noe a ridicat acoperișul corăbiei și s‐a uitat și iată fața pământului se uscase. 14Și în luna a doua, în ziua douăzeci și șapte a lunii, pământul era uscat.

Ieșirea lui Noe din corabie

15Și Dumnezeu a vorbit lui Noe zicând: 16Ieși din corabie

8.16
Cap. 7.13.
tu și nevasta ta și fiii tăi și nevestele fiilor tăi cu tine. 17
8.17
Cap. 7.15.
Scoate afară cu tine orice viețuitoare care este cu tine de orice carne: păsări și dobitoace și orice târâtoare ce se târăște pe pământ, ca să mișune pe pământ
8.17
Cap. 1.23.
, să crească și să se înmulțească pe pământ. 18Și Noe a ieșit și fiii lui și nevasta lui și nevestele fiilor lui cu el. 19Orice viețuitoare, orice târâtoare și orice păsări, orice se mișcă pe pământ, după familiile lor, au ieșit din corabie. 20Și Noe a zidit un altar Domnului și a luat din
8.20
Lev. 11
orice dobitoc curat și din orice pasăre curată și a adus arderi de tot pe altar. 21Și Domnul a mirosit
8.21
Lev. 1.9Ezec. 20.412 Cor. 2.15Ef. 5.2
miros plăcut și Domnul a zis în inima sa: Nu voi mai
8.21
Cap. 3.17;
blestema iarăși pământul din pricina omului; căci
8.21
Cap. 6.5.
închipuirea inimii omului este rea din tinerețea lui
8.21
Cap. 9.11, 15.
; nici nu voi mai lovi iarăși tot ce este viu, cum am făcut. 22
8.22
Is. 54.9
Câte zile va sta pământul, semănatul și seceratul și frigul și căldura și vara și iarna
8.22
Ier. 33.20,25
și ziua și noaptea nu vor înceta.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]