Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
8

Sfârșitul potopului

81Și Dumnezeu și‐a

8.1
Cap. 19.29.
adus aminte de Noe și de toate fiarele și de toate dobitoacele care erau cu el în corabie
8.1
Ex. 14.21
. Și Dumnezeu a făcut să treacă un vânt peste pământ și apele au scăzut. 2
8.2
Cap. 7.11.
Și izvoarele adâncului și ferestrele cerurilor au fost astupate și
8.2
Iov 38.37
ploaia din ceruri a fost oprită. 3Și apele se scurgeau de pe pământ mergând și întorcându‐se. Și după trecere de
8.3
Cap. 7.24.
o sută cincizeci de zile apele s‐au tras înapoi. 4Și în luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea a lunii, corabia s‐a oprit pe munții Ararat. 5Și apele se împuținau necontenit până în luna a zecea: în luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s‐au văzut vârfurile munților. 6Și a fost așa: la sfârșitul celor patruzeci de zile Noe a deschis
8.6
Cap. 6.16.
fereastra corăbiei pe care o făcuse. 7Și a trimis un corb. Și el a ieșit încoace și încolo până ce au secat apele de pe pământ. 8Și a trimis un porumbel de la el ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe fața pământului. 9Dar porumbelul n‐a găsit unde să‐și pună talpa piciorului și s‐a întors la el la corabie, căci apele erau pe fața întregului pământ. Și și‐a întins mâna și l‐a luat și l‐a adus la sine în corabie. 10Și a mai stat alte șapte zile și iarăși a trimis porumbelul din corabie. 11Și porumbelul a venit la el în amurg și iată în gura lui era o frunză verde de măslin. Și Noe a cunoscut că apele scăzuseră de pe pământ. 12Și a mai stat alte șapte zile și a trimis porumbelul, dar nu s‐a mai întors la el. 13Și a fost așa: în anul șase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră de pe pământ. Și Noe a ridicat acoperișul corăbiei și s‐a uitat și iată fața pământului se uscase. 14Și în luna a doua, în ziua douăzeci și șapte a lunii, pământul era uscat.

Ieșirea lui Noe din corabie

15Și Dumnezeu a vorbit lui Noe zicând: 16Ieși din corabie

8.16
Cap. 7.13.
tu și nevasta ta și fiii tăi și nevestele fiilor tăi cu tine. 17
8.17
Cap. 7.15.
Scoate afară cu tine orice viețuitoare care este cu tine de orice carne: păsări și dobitoace și orice târâtoare ce se târăște pe pământ, ca să mișune pe pământ
8.17
Cap. 1.23.
, să crească și să se înmulțească pe pământ. 18Și Noe a ieșit și fiii lui și nevasta lui și nevestele fiilor lui cu el. 19Orice viețuitoare, orice târâtoare și orice păsări, orice se mișcă pe pământ, după familiile lor, au ieșit din corabie. 20Și Noe a zidit un altar Domnului și a luat din
8.20
Lev. 11
orice dobitoc curat și din orice pasăre curată și a adus arderi de tot pe altar. 21Și Domnul a mirosit
8.21
Lev. 1.9Ezec. 20.412 Cor. 2.15Ef. 5.2
miros plăcut și Domnul a zis în inima sa: Nu voi mai
8.21
Cap. 3.17;
blestema iarăși pământul din pricina omului; căci
8.21
Cap. 6.5.
închipuirea inimii omului este rea din tinerețea lui
8.21
Cap. 9.11, 15.
; nici nu voi mai lovi iarăși tot ce este viu, cum am făcut. 22
8.22
Is. 54.9
Câte zile va sta pământul, semănatul și seceratul și frigul și căldura și vara și iarna
8.22
Ier. 33.20,25
și ziua și noaptea nu vor înceta.