Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
1

Cea din urmă descoperire

11După ce a vorbit de demult în multe părți

1.1
Num. 12.6,8
și în multe chipuri părinților în proroci, 2la sfârșitul
1.2
Deut. 4.30Gal. 4.4Ef. 1.10
acestor zile Dumnezeu ne‐a vorbit
1.2
In. 1.17
15.15
în Fiu, pe care
1.2
Ps. 2.8Mat. 21.38
28.18In. 3.35Rom. 8.17
l‐a pus moștenitor al tuturor, prin
1.2
In. 1.31 Cor. 8.6Col. 1.16
care a făcut și veșniciile; 3care
1.3
In. 1.14
14.92 Cor. 4.4Col. 1.15
fiind strălucirea slavei lui și întipăritura Ființei lui și ținând
1.3
In. 1.4Col. 1.17Ap. 4.11
toate cu cuvântul puterii sale, după ce a făcut
1.3
Cap. 7.27;
curățirea păcatelor, a șezut
1.3
Ps. 110.1Ef. 1.201 Pet. 3.22
la dreapta Măreției în cele de sus, 4fiind făcut cu atât mai bun decât îngerii cu cât a
1.4
Ef. 1.21Fil. 2.9,10
moștenit un nume mai deosebit decât ei.

Fiul mai presus de îngeri

5Căci cărui dintre îngeri a zis vreodată: Tu ești Fiul

1.5
Ps. 2.7Fapte. 13.33
meu, eu azi te‐am născut? Și iarăși: Eu
1.5
2 Sam. 7.141 Cron. 22.10
28.6Ps. 89.26,27
îi voi fi Tată și el îmi va fi Fiu? 6Și, când aduce iarăși în pământ locuit pe Întâiul născut
1.6
Rom. 8.29Col. 1.18Ap. 1.5
, zice: Și toți
1.6
Deut. 32.43Ps. 97.71 Pet. 3.22
îngerii lui Dumnezeu să se închine lui. 7Și despre îngeri zice: Cel ce face
1.7
Ps. 104.4
pe îngerii săi vânturi și pe slujitorii săi o pară de foc. 8Iar despre Fiul zice: Scaunul
1.8
Ps. 45.6,7
tău de domnie, Dumnezeule, este în veacul veacului, și toiagul dreptății este toiagul împărăției tale. 9Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul tău te‐a
1.9
Is. 61.1Fapte. 4.27
10.38
uns cu untdelemn de bucurie mai presus de tovarășii tăi. 10Și: Tu, Doamne, la
1.10
Ps. 102.25
început ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrările mâinilor tale; 11ele
1.11
Is. 34.4
51.6Mat. 24.352 Pet. 3.7,10Ap. 21.1
vor pieri, dar tu rămâi mereu și toate se vor învechi ca o haină. 12Și le vei face sul ca pe un veșmânt și vor fi schimbate ca o haină: dar tu ești același și anii tăi nu se vor împuțina. 13Și despre care dintre îngeri a zis vreodată: Șezi
1.13
Ps. 110.1Mat. 22.44Mc. 12.36Lc. 20.42
la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale? 14Nu sunt ei oare
1.14
Gen. 19.16
32.1,2,24Ps. 34.7
91.11
103.20,21Dan. 3.8,28
7.10
10.11Mat. 18.10Lc. 1.19
2.9,13Fapte. 12.727.23
toți duhuri slujitoare trimise spre slujbă pentru cei ce au să moștenească
1.14
Rom. 8.17Tit 3.7Iac. 2.51 Pet. 3.7
mântuirea?

2

El a vestit o mare mântuire

21De aceea trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne strecurăm pe lângă ele. 2Căci dacă cuvântul vorbit

2.2
Deut. 33.2Ps. 68.17Fapte. 7.53Gal. 3.19
prin îngeri a fost neclintit și orice
2.2
Num. 15.30,31Deut. 4.3
17.2,5,12
27.26
abatere și neascultare a luat dreaptă răsplătire, 3cum
2.3
Cap. 10.28, 29;
vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la o astfel de mare mântuire, care
2.3
Mat. 4.17Mc. 1.14
luându‐și începutul prin aceea că a fost vorbită de Domnul, a
2.3
Lc. 1.2
fost întărită față de noi de cei ce au auzit, 4Dumnezeu de asemenea dând
2.4
Mc. 16.20Fapte. 14.3
19.11Rom. 15.18,191 Cor. 2.4
mărturie împreună cu ei prin
2.4
Fapte. 2.22,43
semne și minuni și felurite puteri și prin împărțirile
2.4
1 Cor. 12.4,7,11
Duhului Sfânt după
2.4
Ef. 1.5,9
voia lui.

Dumnezeu i‐a supus totul

5Căci nu îngerilor a supus el pământul locuit

2.5
Cap. 6.5.
care are să vină și despre care vorbim. 6Dar cineva a mărturisit undeva zicând: Ce
2.6
Iov 7.17Ps. 8.4141.3
este omul ca să‐ți aduci aminte de el? Sau fiul omului că te uiți cu luare aminte spre el? 7L‐ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l‐ai încununat cu slavă și cinste și l‐ai pus peste lucrurile mâinilor tale. 8Ai supus toate
2.8
Mat. 28.181 Cor. 15.27Ef. 1.22
sub picioarele lui. Căci prin aceea că i‐a supus toate, n‐a lăsat nimic nesupus lui; acum însă nu
2.8
1 Cor. 15.25
vedem încă toate supuse lui. 9Dar vedem pe Isus
2.9
Fil. 2.7‐9
, care a fost făcut puțin mai prejos de îngeri, încununat
2.9
Fapte. 2.33
cu slavă și cinste pentru patima morții, pentru ca prin harul lui Dumnezeu să guste moarte pentru
2.9
In. 3.16
12.32Rom. 5.18
8.322 Cor. 5.151 Tim. 2.61 In. 2.2Ap. 5.9
fiecare. 10Căci aceluia pentru
2.10
Lc. 24.46
care sunt toate și prin care sunt toate, fiindcă duce pe mulți fii la slavă, i se cuvenea
2.10
Rom. 11.36
să desăvârșească
2.10
Fapte. 3.15
5.31
prin patimi pe începătorul mântuirii
2.10
Lc. 13.32
lor. 11Căci și cel
2.11
Cap. 10.10, 14.
ce sfințește și cei ce sunt
2.11
Fapte. 17.26
sfințiți, toți sunt dintr‐unul; din care pricină nu se
2.11
Mat. 28.10In. 20.17Rom. 8.29
rușinează să‐i numească frați, 12zicând: Voi vesti
2.12
Ps. 22.22,25
numele tău fraților mei, în mijlocul adunării îți voi cânta laudă.
2.12
Ps. 18.2Is. 12.2
13Și iarăși: Eu îmi voi pune încrederea în el. Și iarăși: Iată‐mă
2.13
Is. 8.18
, eu și copiii pe care
2.13
In. 10.29
17.6,9,11,12
mi i‐a dat Dumnezeu. 14Deci, fiindcă copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și
2.14
In. 1.14Rom. 8.3Fil. 2.7
el în chip asemănător a luat parte la ele, ca
2.14
1 Cor. 15.54,55Col. 2.152 Tim. 1.10
prin moarte să desființeze pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, 15și să izbăvească pe toți cei ce de frica morții
2.15
Lc. 1.74Rom. 8.152 Tim. 1.7
erau ținuți toată viața în robie. 16Căci negreșit nu de îngeri se îngrijește el, ci de sămânța lui Avraam se îngrijește. 17De aceea trebuia ca în toate să fie făcut asemenea
2.17
Fil. 2.7
fraților, ca să fie un mare preot milos
2.17
Cap. 4.15;
și credincios în cele către Dumnezeu, spre a ispăși păcatele poporului. 18Căci
2.18
Cap. 4.15, 16;
în ceea ce a suferit, fiind el însuși ispitit, poate să ajute celor ce sunt ispitiți.