Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
9

Zugrăvirea vechiului cort

91Deci și cel dintâi legământ avea întocmiri pentru slujba dumnezeiască și pentru sfântul locaș

9.1
Ex. 25.8
din lumea aceasta. 2Căci
9.2
Ex. 26.1
a fost întocmit un cort
9.2
Ex. 26.35
40.4
, cel dintâi, care se numește Sfânta, în care era sfeșnicul
9.2
Ex. 25.31
și masa
9.2
Ex. 25.23,30Lev. 24.5,6
și punerea înainte a pâinilor; 3iar după
9.3
Ex. 26.31,33
40.3,21
perdeaua a doua, cortul care se numește Sfânta sfintelor, 4având tămâietoarea de aur și
9.4
Ex. 25.10
26.36
40.3,21
chivotul legământului ferecat peste tot cu aur, în care era un vas
9.4
Ex. 16.33,34
de aur care avea mana, și toiagul lui Aaron
9.4
Num. 17.10
, care odrăslise și tablele
9.4
Ex. 25.16,21
34.29
40.20Deut. 10.2,51 Reg. 8.9,212 Cron. 5.10
legământului. 5Iar deasupra
9.5
Ex. 25.18,22Lev. 16.21 Reg. 8.6,7
lui heruvimii slavei umbrind scaunul îndurării; despre acestea nu este acum de vorbit cu de‐amănuntul. 6Și acestea fiind întocmite astfel, preoții
9.6
Num. 28.3Dan. 8.11
intră totdeauna în întâiul cort, săvârșind slujbele dumnezeiești, 7iar în al doilea, numai marele preot, o dată
9.7
Ex. 30.10Lev. 16.2,11,12,15,34
pe an, nu fără sânge, pe
9.7
Cap. 5.3;
care‐l aduce pentru sine și pentru greșelile din neștiință ale poporului. 8Duhul Sfânt
9.8
Cap. 10.19, 20.
învederând aceasta că
9.8
In. 14.6
nu era încă arătată calea Sfintei sfintelor câtă vreme își mai are locul său întâiul cort, 9care este o asemănare față de vremea de acum, în care se aduc daruri și jertfe care
9.9
Gal. 3.21
nu pot desăvârși în ce privește cugetul pe cel ce face slujba dumnezeiască, 10slujbă care stă numai în mâncări
9.10
Lev. 11.2Col. 2.16
și băuturi și felurite
9.10
Num. 19.7
spălări, întocmiri ale cărnii, puse până
9.10
Ef. 2.15Col. 2.20
la o vreme de îndreptare.

Hristos și jertfa lui

11Dar Hristos venit ca mare preot

9.11
Cap. 3.1.
al bunurilor
9.11
Cap. 10.1.
viitoare, prin
9.11
Cap. 8.2.
cortul mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adică nu din aceeași zidire, 12nici cu
9.12
Cap. 10.4.
sânge de țapi și viței, ci
9.12
Fapte. 20.28Ef. 1.7Col. 1.141 Pet. 1.19Ap. 1.5
5.9
cu sângele său însuși, a intrat odată pentru totdeauna în Sfânta sfintelor, după ce a dobândit
9.12
Zah. 3.9
o răscumpărare veșnică
9.12
Dan. 9.24
. 13Căci dacă sângele
9.13
Lev. 16.14,16
de țapi și de tauri și
9.13
Num. 19.2,17
cenușa unei junci cu care se stropește peste cei întinați sfințește pentru curățirea cărnii, 14cu cât mai mult sângele
9.14
1 Pet. 1.191 In. 1.7Ap. 1.5
lui Hristos, care
9.14
Rom. 1.41 Pet. 3.18
prin Duhul cel veșnic s‐a adus pe sine
9.14
Ef. 5.2Tit 2.14
însuși fără cusur lui Dumnezeu, va
9.14
Cap. 1.3;
curăți cugetul vostru de faptele
9.14
Cap. 6.1.
moarte ca să slujiți
9.14
Lc. 1.74Rom. 6.13,221 Pet. 4.2
Dumnezeului celui viu? 15Și pentru
9.15
1 Tim. 2.5
aceasta el este mijlocitor
9.15
Cap. 7.22;
al unui legământ nou, încât prin aceea că s‐a făcut o moarte pentru
9.15
Rom. 3.25
5.61 Pet. 3.18
răscumpărarea de abaterile de sub întâiul legământ, cei
9.15
Cap. 3.1.
ce au fost chemați să capete făgăduința moștenirii veșnice. 16Căci unde este un testament, este de neapărată trebuință ca să fie adusă moartea celui ce l‐a făcut. 17Pentru că un testament
9.17
Gal. 3.15
are putere la cei morți, fiindcă niciodată n‐are tărie când trăiește cel ce l‐a făcut. 18De aceea
9.18
Ex. 24.6
nici întâiul legământ n‐a fost început fără sânge. 19Căci, după ce fiecare poruncă, potrivit legii, a fost rostită de Moise către tot poporul, după ce a luat
9.19
Ex. 24.5,6,8Lev. 16.14,15,18
sângele vițeilor și al țapilor, cu
9.19
Lev. 14.4,6,7,49,51,52
apă și lână stacojie și isop, a stropit atât cartea însăși cât și pe tot poporul, 20zicând: Acesta
9.20
Ex. 24.8Mat. 26.28
este sângele legământului pe care vi l‐a poruncit Dumnezeu. 21Și a stropit de asemenea cu sânge cortul
9.21
Ex. 29.12,36Lev. 8.15,19
16.14,15,16,18,19
și toate vasele pentru slujba dumnezeiască. 22Și aproape toate sunt curățite prin sânge potrivit legii, și
9.22
Lev. 17.11
fără vărsare de sânge nu este iertare. 23Deci era într‐adevăr de neapărată trebuință ca închipuirile
9.23
Cap. 8.5.
celor ce sunt în ceruri să fie curățite prin acestea, iar înseși cele cerești prin jertfe mai bune decât acestea. 24Căci
9.24
Cap. 6.20.
Hristosul a intrat nu într‐o Sfânta sfintelor făcută de mâini, icoană
9.24
Cap. 8.2.
a celor adevărate, ci chiar în cer, ca să se
9.24
Rom. 8.341 In. 2.1
înfățișeze acum pentru noi înaintea feței lui Dumnezeu; 25nici ca să se aducă de mai multe ori jertfă pe sine însuși, după cum marele preot
9.25
Vers. 7.
intră în Sfânta sfintelor în fiecare an, cu sânge străin; 26fiindcă altfel trebuia să fi pătimit de mai multe ori de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârșitul
9.26
Vers. 12. Cap. 7.27;
veacurilor, s‐a arătat o dată
9.26
1 Cor. 10.11Gal. 4.4Ef. 1.10
pentru desființarea păcatului prin jertfa sa. 27Și
9.27
Gen. 3.19Ecl. 3.20
întrucât este hotărât oamenilor să moară o dată, iar
9.27
2 Cor. 5.10Ap. 20.12,13
după aceea vine judecata, 28astfel și Hristosul
9.28
Rom. 6.101 Pet. 3.18
, fiind adus
9.28
1 Pet. 2.241 In. 3.5
o dată ca să poarte păcatele multora
9.28
Mat. 26.28Rom. 5.15
, se va arăta a doua oară, deosebit de păcat, spre mântuire celor ce
9.28
Tit 2.132 Pet. 3.12
îl așteaptă.

10

Hristos și voia lui Dumnezeu

101Căci legea, având umbra

10.1
Col. 2.17
bunurilor
10.1
Cap. 9.11.
viitoare, nu însăși icoana lucrurilor, nu
10.1
Cap. 9.9.
poate niciodată prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an să desăvârșească
10.1
Vers. 14.
pe cei ce se apropie. 2Fiindcă n‐ar fi încetat ele oare să fie aduse, din pricină că închinătorii fiind curățiți odată n‐ar mai fi avut nicio cunoștință de vină de păcate? 3Dar
10.3
Lev. 16.21
astfel în aceste jertfe este în fiecare an o aducere aminte de păcate. 4Căci este cu neputință
10.4
Mica 6.6,7
ca sângele de tauri și de țapi să ridice păcatele. 5De aceea când intră în lume zice: N‐ai voit jertfă și dar, ci mi‐ai întocmit un trup; 6nu ți‐au plăcut arderi de tot
10.6
Ps. 40.650.8Is. 1.11Ier. 6.20Amos 5.21,22
și jertfe pentru păcat. 7Atunci am zis: Iată, eu vin (în sulul cărții este scris despre mine) ca să fac voia ta, Dumnezeule. 8Zicând mai sus: N‐ai voit și nu ți‐au plăcut jertfe, daruri și arderi de tot și jertfe pentru păcat (care sunt aduse potrivit legii), 9atunci a zis: Iată eu vin ca să fac voia ta. El desființează deci ce este întâi ca să statornicească ce este a doua oară. 10Prin
10.10
In. 17.19
această „voie” am fost sfințiți noi prin
10.10
Cap. 9.12.
darul trupului lui Isus Hristos odată pentru totdeauna. 11Și într‐adevăr oricare preot stă în picioare în fiecare
10.11
Num. 28.3
zi slujind și aducând de mai multe ori aceleași jertfe care
10.11
Vers. 4.
nu pot niciodată să înlăture cu totul păcatele. 12Acesta
10.12
Col. 3.1
însă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, s‐a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, 13așteptând de acum înainte până ce vrăjmașii
10.13
Ps. 110.1Fapte. 2.351 Cor. 15.25
săi vor fi puși așternut picioarelor sale. 14Căci printr‐un singur dar a desăvârșit
10.14
Vers. 1.
pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. 15Dar și Duhul Sfânt ne mărturisește: căci după ce a zis: 16Acesta este legământul
10.16
Ier. 31.33,34
pe care‐l voi întocmi pentru ei, după acele zile, zice Domnul: dând legile mele în inimile lor, le voi scrie și pe gândul lor, adaugă: 17Și nu‐mi voi mai aduce aminte de păcatele lor și de fărădelegile lor. 18Unde este deci iertare a acestora, nu mai este dar pentru păcate.

Îndemn la încredere și tărie

19Având deci, fraților, îndrăzneală

10.19
Rom. 5.2Ef. 2.18
3.12
ca să intrăm în Sfânta sfintelor prin sângele
10.19
Cap. 9.8, 12.
lui Isus, 20pe calea
10.20
In. 10.9
14.6
cea nouă și vie pe care a deschis‐o pentru noi prin
10.20
Cap. 9.3.
perdeauă, adică, prin carnea lui, 21și având un mare preot
10.21
Cap. 4.14.
peste casa
10.21
1 Tim. 3.15
lui Dumnezeu, 22
10.22
Cap. 4.16.
ne apropiem cu inimă adevărată, în deplină
10.22
Ef. 3.12Iac. 1.61 In. 3.21
încredere de credință, fiindcă suntem curățiți
10.22
Cap. 9.14.
în inimile noastre de un cuget rău și fiindcă suntem scăldați
10.22
Ezec. 36.252 Cor. 7.1
cu trupul în apă curată: 23
10.23
Cap. 4.14.
ținem cu tărie mărturisirea nădejdii noastre neclintită, căci cel ce a făgăduit este credincios
10.23
1 Cor. 1.9
10.131 Tes. 5.242 Tes. 3.3
. 24Și să luăm aminte unii asupra altora, să ne întărâtăm la iubire și fapte bune, 25nepărăsind
10.25
Fapte. 2.42Iuda 19
strângerea noastră laolaltă, după cum au unii obiceiul, ci îndemnându‐ne unii pe alții, și cu
10.25
Rom. 13.11
atât mai mult cu cât vedeți apropiindu‐se
10.25
Fil. 4.52 Pet. 3.9,11,14
ziua. 26Căci dacă
10.26
Num. 15.30
păcătuim cu voia după ce
10.26
2 Pet. 2.20,21
am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate, 27ci o înfricoșătoare așteptare a judecății și iuțimea
10.27
Ezec. 36.5Țef. 1.18
3.82 Tes. 1.8
focului care va mistui pe potrivnici. 28Cine
10.28
Cap. 2.2.
a disprețuit legea lui Moise moare fără milă pe temeiul a doi sau trei martori
10.28
Deut. 17.2,6
19.15Mat. 18.16In. 8.172 Cor. 13.1
. 29De cât
10.29
Cap. 2.3;
mai rea pedeapsă vi se pare că va fi învrednicit cel ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit de rând
10.29
1 Cor. 11.29
sângele legământului, prin care fusese sfințit, și care a batjocorit
10.29
Mat. 12.31,32Ef. 4.30
pe Duhul harului? 30Căci știm pe cel ce a zis: A
10.30
Deut. 32.35Rom. 12.19
mea este răzbunarea, eu voi răsplăti. Și iarăși: Domnul
10.30
Deut. 32.36Ps. 50.4
135.14
va judeca pe poporul său. 31Înfricoșător
10.31
Lc. 12.5
este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu.

Lupta de la început a cititorilor

32Aduceți‐vă

10.32
Gal. 3.42 In. 8
dar aminte de zilele de mai înainte, în care, după ce ați fost luminați
10.32
Cap. 6.4.
, ați răbdat o mare
10.32
Fil. 1.29,30Col. 2.1
luptă de suferințe, 33fie că ați fost puși spre priveliște
10.33
1 Cor. 4.9
prin mustrări și necazuri, fie că v‐ați făcut părtași
10.33
Fil. 1.7
4.141 Tes. 2.11
ai celor ce se aflau astfel. 34Căci ați suferit împreună cu cei închiși
10.34
Fil. 1.72 Tim. 1.16
și ați primit cu bucurie răpirea
10.34
Mat. 5.12Fapte. 5.41Iac. 1.2
averilor voasțre, cunoscând că aveți
10.34
Mat. 6.20
19.21Lc. 12.331 Tim. 6.19
pentru voi o avere mai bună și care
10.34
Mat. 5.12
10.32
rămâne. 35Deci nu dați la o parte îndrăzneala voastră care are o mare răsplătire. 36Căci
10.36
Lc. 21.19Gal. 6.9
aveți trebuință de răbdare ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să luați
10.36
Col. 3.241 Pet. 1.9
cu voi făgăduința. 37Căci încă
10.37
Lc. 18.82 Pet. 3.9
puțin, foarte puțin, cel ce
10.37
Hab. 2.3,4
vine va veni și nu va întârzia; 38Dar dreptul
10.38
Rom. 1.17Gal. 3.11
meu va trăi din credință și dacă dă înapoi, sufletul meu n‐are plăcere în el. 39Dar noi nu suntem ai dării înapoi
10.39
2 Pet. 2.20,21
spre pieire, ci ai credinței
10.39
Fapte 16.30, 31.
, spre dobândirea sufletului.

11

Credința

111Iar credința este încredințarea despre cele

11.1
Rom. 8.24,252 Cor. 4.18
5.7
nădăjduite, o dovadă despre lucrurile ce nu sunt văzute. 2Căci
11.2
Vers. 39.
prin ea au căpătat mărturie bătrânii. 3Prin credință pricepem că veacurile
11.3
Gen. 1.1Ps. 33.6In. 1.32 Pet. 3.5
au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu, încât ceea ce este văzut n‐a fost făcut din cele ce se arată.

Pilde de credință

4Prin credință Abel

11.4
Gen. 4.41 In. 3.12
a adus lui Dumnezeu o mai bună jertfă decât Cain, prin care a primit mărturia că este drept, Dumnezeu mărturisind în privința darurilor lui; și prin ea el deși a murit vorbește încă.
11.4
Gen. 4.10
5Prin credință Enoh
11.5
Mat. 23.35Gen. 5.22,24
a fost strămutat ca să nu vadă moartea și n‐a fost aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase. Căci mai înainte de strămutarea sa a primit mărturia că a plăcut lui Dumnezeu: 6Și fără credință nu este cu putință a‐i plăcea; pentru că cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este și că este răsplătitorul celor ce‐l caută. 7Prin credință Noe
11.7
Gen. 6.13,22
, după ce a fost înștiințat de Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, fiind cuprins de o teamă sfântă, a
11.7
1 Pet. 3.20
pregătit o corabie pentru mântuirea casei sale, prin care a osândit lumea și s‐a făcut moștenitor al dreptății
11.7
Rom. 3.22
4.13Fil. 3.9
, care este potrivit credinței.

Pilda lui Avraam și a Sarei

8Prin credință Avraam

11.8
Gen. 12.1,4Fapte. 7.2‐4
, fiind chemat, s‐a supus ca să iasă la locul pe care avea să‐l ia ca moștenire și a ieșit neștiind încotro merge. 9Prin credință a stat vremelnic în țara făgăduinței, ca într‐o țară străină, locuind în
11.9
Gen. 12.8
13.3,18
18.1,9
corturi, cu Isaac și Iacov, împreună moștenitori
11.9
Cap. 6.17.
cu el ai aceleiași făgăduințe, 10căci aștepta cetatea care are temelii
11.10
Cap. 12.22;
, al
11.10
Cap. 3.4.
cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. 11Prin credință chiar și
11.11
Gen. 17.19
18.11,14
21.2
Sara a
11.11
Lc. 1.36
primit putere spre întemeiere de sămânță și afară din vremea cuvenită a vârstei, fiindcă a socotit credincios
11.11
Rom. 4.21
pe cel ce a făgăduit. 12Pentru aceea și de la unul singur și încă
11.12
Rom. 4.19
amorțit, au fost născuți oameni în mulțime ca
11.12
Gen. 22.17Rom. 4.18
stelele cerului și ca nisipul fără număr care este pe țărmul mării. 13Aceștia toți au murit în credință, neluând
11.13
Vers. 39.
cu ei făgăduințele, ci
11.13
Vers. 27.
văzându‐le de departe și urându‐le bun venit și mărturisind
11.13
Gen. 23.4
47.91 Cron. 29.15Ps. 39.12
119.191 Pet. 1.17
2.11
că sunt străini și călători pe pământ. 14Căci cei ce zic unele ca acestea arată
11.14
Cap. 13.11.
că ei caută cu stăruință o patrie. 15Și într‐adevăr, dacă aveau în minte pe aceea din care ieșiseră, aveau vreme ca să se întoarcă. 16Dar acum doresc una mai bună, adică cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu se rușinează de ei ca să
11.16
Ex. 3.6,15Mat. 22.32Fapte. 7.32
fie numit Dumnezeul lor; căci le‐a
11.16
Fil. 3.20
pregătit o cetate. 17Prin credință Avraam
11.17
Gen. 22.1,9
a adus jertfă pe Isaac, când a fost încercat; și el, care primise cu bucurie făgăduințele, aducea
11.17
Iac. 2.21
jertfă pe singurul născut, 18el căruia i s‐a și zis: În
11.18
Gen. 21.12Rom. 9.7
Isaac ți se va numi sămânța! 19Socotind că Dumnezeu este puternic
11.19
Rom. 4.17,19,21
ca să scoale și dintre cei morți; de unde în pildă l‐a și primit înapoi.

Pilda lui Isaac, Iacov și Iosif

20Prin credință Isaac

11.20
Gen. 27.27,39
a binecuvântat pe Iacov și pe Esau, chiar cu privire la cele ce aveau să vină. 21Prin credință Iacov a binecuvântat
11.21
Gen. 48.5,16,20
, când era să moară, pe fiecare din fiii lui Iosif și s‐a
11.21
Gen. 47.31
închinat rezemat pe vârful toiagului său. 22Prin credință Iosif
11.22
Gen. 50.24,25Ex. 13.19
, când i s‐a apropiat sfârșitul, a pomenit despre ieșirea copiilor lui Israel și a dat poruncă în privința oaselor sale.

Pilda lui Moise

23Prin credință Moise

11.23
Ex. 2.2Fapte. 7.20
, după ce a fost născut, a fost ascuns trei luni de părinții lui, pentru că au văzut că băiatul era frumos și nu s‐au temut de porunca
11.23
Ex. 1.16,22
împăratului. 24Prin credință Moise
11.24
Ex. 2.10,11
, când s‐a făcut mare, n‐a primit să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25alegând
11.25
Ps. 84.10
mai bine să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile pentru o vreme ale păcatului, 26socotind ocara
11.26
Cap. 13.13.
lui Hristos mai mare bogăție decât comorile Egiptului; căci se uita la răsplătire
11.26
Cap. 10.35.
. 27Prin credință a
11.27
Ex. 10.28,29
12.37
13.17,18
părăsit Egiptul, netemându‐se de mânia împăratului; căci a stăruit ca
11.27
Vers. 13.
văzând pe cel ce nu se vede. 28Prin credință a
11.28
Ex. 12.21
făcut Paștile și stropirea sângelui, ca cel ce pierdea pe cei întâi‐născuți să nu atingă pe ai lor. 29Prin credință au
11.29
Ex. 14.22,29
trecut prin Marea Roșie ca pe pământ uscat; pe când egiptenii, făcând încercare cu ea, au fost înghițiți.

Pilda curvei Rahav

30Prin credință zidurile

11.30
Ios. 6.20
Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate șapte zile. 31Prin credință Rahav
11.31
Ios. 6.23Iac. 2.25
curva n‐a pierit împreună cu cei neascultători, fiindcă primise cu pace
11.31
Ios. 2.1
pe iscoditori. 32Și ce să mai zic? Căci nu‐mi va ajunge vremea dacă istorisesc despre Ghedeon
11.32
Jud. 6.11
, Barac
11.32
Jud. 4.6
, Samson
11.32
Jud. 13.24
, Ieftaie
11.32
Jud. 11.1
12.7
, despre David
11.32
1 Sam. 16.1,13
17.45
și Samuel
11.32
1 Sam. 1.20
12.20
și despre proroci, 33care prin credință au biruit împărății, au lucrat dreptate, au
11.33
2 Sam. 7.11
dobândit făgăduințe, au
11.33
Jud. 14.5,61 Sam. 17.34,35Dan. 6.22
astupat gurile leilor, 34au
11.34
Dan. 3.25
stins puterea focului, au
11.34
1 Sam. 20.11 Reg. 19.32 Reg. 6.16
scăpat de ascuțișuri de sabie, s‐au împuternicit din slăbiciune
11.34
2 Reg. 20.7Iov 42.10Ps. 6.8
, s‐au făcut tari în război, au făcut
11.34
Jud. 15.8,151 Sam. 14.1317.51,522 Sam. 8.1
să plece tabere de străini; 35femeile
11.35
1 Reg. 172 Reg. 4.35
au primit prin înviere pe morții lor, iar alții întinși pe roată au fost chinuiți
11.35
Fapte. 22.25
, neprimind răscumpărarea, ca să dobândească o mai bună înviere; 36iar alții au fost încercați prin batjocuriri și biciuiri, ba încă prin legături
11.36
Gen. 39.20Ier. 20.2
37.15
și temniță; 37au
11.37
1 Reg. 21.132 Cron. 24.21Fapte. 7.58
14.19
fost uciși cu pietre, au fost fierăstruiți, au fost ispitiți, au murit de moarte cu sabia, au umblat
11.37
2 Reg. 1.8Mat. 3.4
încoace și încolo în
11.37
Zah. 13.4
piei de oaie, în piei de capră; fiind în lipsă, necăjiți, suferind răul, 38(ei, de care lumea nu era vrednică) au rătăcit în pustii și în munți și în
11.38
1 Reg. 18.4
19.9
peșteri și în crăpăturile pământului. 39Și aceștia toți, deși au primit mărturie
11.39
Vers. 2.13.
prin credința lor, n‐au luat cu sine făgăduința, 40Dumnezeu având în vedere mai dinainte ceva
11.40
Cap. 7.22;
mai bun pentru noi, ca ei să nu ajungă
11.40
Cap. 5.9;
la desăvârșire fără noi.