Hristos și voia lui Dumnezeu
101Căci legea, având umbra
bunurilor
viitoare, nu însăși icoana lucrurilor, nu
poate niciodată prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an să desăvârșească
pe cei ce se apropie. 2Fiindcă n‐ar fi încetat ele oare să fie aduse, din pricină că închinătorii fiind curățiți odată n‐ar mai fi avut nicio cunoștință de vină de păcate? 3Dar
astfel în aceste jertfe este în fiecare an o aducere aminte de păcate. 4Căci este cu neputință
ca sângele de tauri și de țapi să ridice păcatele. 5De aceea când intră în lume zice: N‐ai voit jertfă și dar, ci mi‐ai întocmit un trup; 6nu ți‐au plăcut arderi de tot
și jertfe pentru păcat. 7Atunci am zis: Iată, eu vin (în sulul cărții este scris despre mine) ca să fac voia ta, Dumnezeule. 8Zicând mai sus: N‐ai voit și nu ți‐au plăcut jertfe, daruri și arderi de tot și jertfe pentru păcat (care sunt aduse potrivit legii), 9atunci a zis: Iată eu vin ca să fac voia ta. El desființează deci ce este întâi ca să statornicească ce este a doua oară. 10Prin
această „voie” am fost sfințiți noi prin
darul trupului lui Isus Hristos odată pentru totdeauna. 11Și într‐adevăr oricare preot stă în picioare în fiecare
zi slujind și aducând de mai multe ori aceleași jertfe care
nu pot niciodată să înlăture cu totul păcatele. 12Acesta
însă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, s‐a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, 13așteptând de acum înainte până ce vrăjmașii
săi vor fi puși așternut picioarelor sale. 14Căci printr‐un singur dar a desăvârșit
pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. 15Dar și Duhul Sfânt ne mărturisește: căci după ce a zis: 16Acesta este legământul
pe care‐l voi întocmi pentru ei, după acele zile, zice Domnul: dând legile mele în inimile lor, le voi scrie și pe gândul lor, adaugă: 17Și nu‐mi voi mai aduce aminte de păcatele lor și de fărădelegile lor. 18Unde este deci iertare a acestora, nu mai este dar pentru păcate.
Îndemn la încredere și tărie
19Având deci, fraților, îndrăzneală
3.12
ca să intrăm în Sfânta sfintelor prin sângele
lui Isus, 20pe calea
14.6
cea nouă și vie pe care a deschis‐o pentru noi prin
perdeauă, adică, prin carnea lui, 21și având un mare preot
peste casa
lui Dumnezeu, 22să
ne apropiem cu inimă adevărată, în deplină
încredere de credință, fiindcă suntem curățiți
în inimile noastre de un cuget rău și fiindcă suntem scăldați
cu trupul în apă curată: 23să
ținem cu tărie mărturisirea nădejdii noastre neclintită, căci cel ce a făgăduit este credincios
10.131 Tes. 5.242 Tes. 3.3
. 24Și să luăm aminte unii asupra altora, să ne întărâtăm la iubire și fapte bune, 25nepărăsind
strângerea noastră laolaltă, după cum au unii obiceiul, ci îndemnându‐ne unii pe alții, și cu
atât mai mult cu cât vedeți apropiindu‐se
ziua. 26Căci dacă
păcătuim cu voia după ce
am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate, 27ci o înfricoșătoare așteptare a judecății și iuțimea
3.82 Tes. 1.8
focului care va mistui pe potrivnici. 28Cine
a disprețuit legea lui Moise moare fără milă pe temeiul a doi sau trei martori
19.15Mat. 18.16In. 8.172 Cor. 13.1
. 29De cât
mai rea pedeapsă vi se pare că va fi învrednicit cel ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit de rând
sângele legământului, prin care fusese sfințit, și care a batjocorit
pe Duhul harului? 30Căci știm pe cel ce a zis: A
mea este răzbunarea, eu voi răsplăti. Și iarăși: Domnul
135.14
va judeca pe poporul său. 31Înfricoșător
este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu.
Lupta de la început a cititorilor
32Aduceți‐vă
dar aminte de zilele de mai înainte, în care, după ce ați fost luminați
, ați răbdat o mare
luptă de suferințe, 33fie că ați fost puși spre priveliște
prin mustrări și necazuri, fie că v‐ați făcut părtași
4.141 Tes. 2.11
ai celor ce se aflau astfel. 34Căci ați suferit împreună cu cei închiși
și ați primit cu bucurie răpirea
averilor voasțre, cunoscând că aveți
19.21Lc. 12.331 Tim. 6.19
pentru voi o avere mai bună și care
10.32
rămâne. 35Deci nu dați la o parte îndrăzneala voastră care are o mare răsplătire. 36Căci
aveți trebuință de răbdare ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să luați
cu voi făgăduința. 37Căci încă
puțin, foarte puțin, cel ce
vine va veni și nu va întârzia; 38Dar dreptul
meu va trăi din credință și dacă dă înapoi, sufletul meu n‐are plăcere în el. 39Dar noi nu suntem ai dării înapoi
spre pieire, ci ai credinței
, spre dobândirea sufletului.
Credința
111Iar credința este încredințarea despre cele
5.7
nădăjduite, o dovadă despre lucrurile ce nu sunt văzute. 2Căci
prin ea au căpătat mărturie bătrânii. 3Prin credință pricepem că veacurile
au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu, încât ceea ce este văzut n‐a fost făcut din cele ce se arată.
Pilde de credință
4Prin credință Abel
a adus lui Dumnezeu o mai bună jertfă decât Cain, prin care a primit mărturia că este drept, Dumnezeu mărturisind în privința darurilor lui; și prin ea el deși a murit vorbește încă.
5Prin credință Enoh
a fost strămutat ca să nu vadă moartea și n‐a fost aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase. Căci mai înainte de strămutarea sa a primit mărturia că a plăcut lui Dumnezeu: 6Și fără credință nu este cu putință a‐i plăcea; pentru că cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este și că este răsplătitorul celor ce‐l caută. 7Prin credință Noe
, după ce a fost înștiințat de Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, fiind cuprins de o teamă sfântă, a
pregătit o corabie pentru mântuirea casei sale, prin care a osândit lumea și s‐a făcut moștenitor al dreptății
4.13Fil. 3.9
, care este potrivit credinței.
Pilda lui Avraam și a Sarei
8Prin credință Avraam
, fiind chemat, s‐a supus ca să iasă la locul pe care avea să‐l ia ca moștenire și a ieșit neștiind încotro merge. 9Prin credință a stat vremelnic în țara făgăduinței, ca într‐o țară străină, locuind în
13.3,18
18.1,9
corturi, cu Isaac și Iacov, împreună moștenitori
cu el ai aceleiași făgăduințe, 10căci aștepta cetatea care are temelii
, al
cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. 11Prin credință chiar și
18.11,14
21.2
Sara a
primit putere spre întemeiere de sămânță și afară din vremea cuvenită a vârstei, fiindcă a socotit credincios
pe cel ce a făgăduit. 12Pentru aceea și de la unul singur și încă
amorțit, au fost născuți oameni în mulțime ca
stelele cerului și ca nisipul fără număr care este pe țărmul mării. 13Aceștia toți au murit în credință, neluând
cu ei făgăduințele, ci
văzându‐le de departe și urându‐le bun venit și mărturisind
47.91 Cron. 29.15Ps. 39.12
119.191 Pet. 1.17
2.11
că sunt străini și călători pe pământ. 14Căci cei ce zic unele ca acestea arată
că ei caută cu stăruință o patrie. 15Și într‐adevăr, dacă aveau în minte pe aceea din care ieșiseră, aveau vreme ca să se întoarcă. 16Dar acum doresc una mai bună, adică cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu se rușinează de ei ca să
fie numit Dumnezeul lor; căci le‐a
pregătit o cetate. 17Prin credință Avraam
a adus jertfă pe Isaac, când a fost încercat; și el, care primise cu bucurie făgăduințele, aducea
jertfă pe singurul născut, 18el căruia i s‐a și zis: În
Isaac ți se va numi sămânța! 19Socotind că Dumnezeu este puternic
ca să scoale și dintre cei morți; de unde în pildă l‐a și primit înapoi.
Pilda lui Isaac, Iacov și Iosif
20Prin credință Isaac
a binecuvântat pe Iacov și pe Esau, chiar cu privire la cele ce aveau să vină. 21Prin credință Iacov a binecuvântat
, când era să moară, pe fiecare din fiii lui Iosif și s‐a
închinat rezemat pe vârful toiagului său. 22Prin credință Iosif
, când i s‐a apropiat sfârșitul, a pomenit despre ieșirea copiilor lui Israel și a dat poruncă în privința oaselor sale.
Pilda lui Moise
23Prin credință Moise
, după ce a fost născut, a fost ascuns trei luni de părinții lui, pentru că au văzut că băiatul era frumos și nu s‐au temut de porunca
împăratului. 24Prin credință Moise
, când s‐a făcut mare, n‐a primit să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25alegând
mai bine să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile pentru o vreme ale păcatului, 26socotind ocara
lui Hristos mai mare bogăție decât comorile Egiptului; căci se uita la răsplătire
. 27Prin credință a
12.37
13.17,18
părăsit Egiptul, netemându‐se de mânia împăratului; căci a stăruit ca
văzând pe cel ce nu se vede. 28Prin credință a
făcut Paștile și stropirea sângelui, ca cel ce pierdea pe cei întâi‐născuți să nu atingă pe ai lor. 29Prin credință au
trecut prin Marea Roșie ca pe pământ uscat; pe când egiptenii, făcând încercare cu ea, au fost înghițiți.
Pilda curvei Rahav
30Prin credință zidurile
Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate șapte zile. 31Prin credință Rahav
curva n‐a pierit împreună cu cei neascultători, fiindcă primise cu pace
pe iscoditori. 32Și ce să mai zic? Căci nu‐mi va ajunge vremea dacă istorisesc despre Ghedeon
, Barac
, Samson
, Ieftaie
12.7
, despre David
17.45
și Samuel
12.20
și despre proroci, 33care prin credință au biruit împărății, au lucrat dreptate, au
dobândit făgăduințe, au
astupat gurile leilor, 34au
stins puterea focului, au
scăpat de ascuțișuri de sabie, s‐au împuternicit din slăbiciune
, s‐au făcut tari în război, au făcut
să plece tabere de străini; 35femeile
au primit prin înviere pe morții lor, iar alții întinși pe roată au fost chinuiți
, neprimind răscumpărarea, ca să dobândească o mai bună înviere; 36iar alții au fost încercați prin batjocuriri și biciuiri, ba încă prin legături
37.15
și temniță; 37au
14.19
fost uciși cu pietre, au fost fierăstruiți, au fost ispitiți, au murit de moarte cu sabia, au umblat
încoace și încolo în
piei de oaie, în piei de capră; fiind în lipsă, necăjiți, suferind răul, 38(ei, de care lumea nu era vrednică) au rătăcit în pustii și în munți și în
19.9
peșteri și în crăpăturile pământului. 39Și aceștia toți, deși au primit mărturie
prin credința lor, n‐au luat cu sine făgăduința, 40Dumnezeu având în vedere mai dinainte ceva
mai bun pentru noi, ca ei să nu ajungă
la desăvârșire fără noi.
Pilda lui Hristos
121De aceea și noi, fiindcă avem împrejurul nostru un așa de mare nor de martori, lepădând
orice greutate și păcatul ce lesne înfășoară, să
alergăm cu stăruință
în lupta ce ne stă înainte, 2privind țintă la Isus, căpetenia și desăvârșirea credinței noastre, care
pentru bucuria care stătea înaintea lui a suferit crucea, după ce a disprețuit rușinea, șișade
la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3Căci
gândiți‐vă bine la cel ce a suferit în sine o așa de mare împotrivire cu vorba de la cei păcătoși împotriva lui însuși, ca
să nu obosiți, leșinând în sufletele voastre.
Stăruința în încercări
4Nu v‐ați împotrivit încă
până la sânge luptându‐vă împotriva păcatului. 5Și ați uitat de tot îndemnul care vă vorbește ca unor fii: Fiul meu, nu
socoti puțin lucru înțelepțirea de la Domnul, nici nu leșina când ești mustrat de el. 6Căci Domnul înțelepțește pe
119.75Prov. 3.12Iac. 1.12Ap. 3.19
acela pe care‐l iubește și biciuește pe oricare fiu pe care‐l primește la sine. 7Suferiți
19.18
23.13
spre înțelepțire: Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu fii; căci care fiu este acela pe care nu‐l înțelepțește tatăl? 8Iar dacă sunteți fără înțelepțire, la care
toți s‐au făcut părtași, sunteți dar copii din flori și nu fii. 9Apoi am avut pe părinții cărnii noastre ca să ne înțelepțească și ne sfiam de ei: oare să nu ne supunem cu mult mai mult Tatălui
27.16Iov 12.10Ecl. 12.7Is. 42.5
57.16Zah. 12.1
duhurilor și să trăim? 10Căci ei ne înțelepțiau pentru puține zile după cum li se părea bine, iar el spre folosul nostru ca
19.21 Pet. 1.15,16
să ne împărtășim din sfințenia lui. 11Orice înțelepțire pentru acum nu pare într‐adevăr că este de bucurie, ci de întristare, dar mai în urmă dă celor deprinși prin ea rodul
de pace al dreptății.
Pilda lui Esau
12De aceea îndreptați
iar mâinile lăsate în jos și genunchii slăbănogiți 13și faceți
urme drepte pentru picioarele voastre, ca ce esteșchiop să nu se abată ci
mai degrabă să fie vindecat. 14Urmăriți
14.192 Tim. 2.22
pacea cu toți și sfințirea, fără
care nimeni nu va vedea pe Domnul, 15priveghind
ca
să nu rămână vreunul în urmă de la harul lui Dumnezeu, ca
nu cumva vreo rădăcină de amărăciune crescând în sus, să vă tulbure și să fie molipsiți prin ea cei mulți. 16Ca nu cumva să
fie vreun curvar sau vreun lumesc ca Esau, care
pentru o singură mâncareși‐a vândut dreptul de întâinăscut. 17Căci știți că și mai în urmă când a vrut
să moștenească binecuvântarea, a
fost lepădat, (căci n‐a aflat loc pentru pocăință), deși o căuta cu lacrimi.
Îndemn la sfințire
18Căci nu v‐ați apropiat de un munte
20.18Deut. 4.11
5.22Rom. 6.14
8.152 Tim. 1.7
care se pipăie și aprins de foc, nici de nor întunecos, nici de întunecime, nici de furtună, 19nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul de cuvinte, pe care cei ce l‐au auzit au cerut
18.16
să nu li se mai vorbească; 20(căci nu puteau suferi ce li se poruncise: Chiar
un dobitoc dacă va atinge muntele, va fi omorât cu pietre. 21Și
așa de înfricoșătoare era arătarea, că Moise a zis: Sunt înspăimântat și tremur!), 22ci v‐ați apropiat de
21.2,10
muntele Sion și de
cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc și de
zecimi de mii de îngeri, 23de adunarea în sărbătoare și de biserica celor întâi născuți
, scriși
în ceruri, și de Dumnezeu, Judecătorul
tuturor și de duhurile drepților
desăvârșiți, 24și de Isus, mijlocitorul
unui nou legământ, și de sângele
stropirii care vorbește mai bine decât
Abel. 25Luați seama să nu lepădați pe cel ce vorbește; căci dacă
ei n‐au scăpat când au lepădat pe cel ce rostea pe pământ cuvinte dumnezeiești, cu mult mai mult nu vom scăpa noi care ne întoarcem de la cel ce este din cer, 26al
cărui glas a zguduit atunci pământul, iar acum a făgăduit zicând: Încă o dată
voi clătina nu numai pământul, ci și cerul. 27Iar acest „încă o dată” învederează schimbarea
celor ce sunt zguduite ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele ce nu sunt zguduite. 28Pentru aceea, fiindcă primim o Împărăție neclintită, să avem har, prin care să slujim lui Dumnezeu cu bună plăcere, cu evlavie și sfială. 29Căci Dumnezeul
9.3Ps. 50.3
97.3Is. 66.152 Tes. 1.8
nostru este un foc mistuitor.
