Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
12

Pilda lui Hristos

121De aceea și noi, fiindcă avem împrejurul nostru un așa de mare nor de martori, lepădând

12.1
Col. 3.81 Pet. 2.1
orice greutate și păcatul ce lesne înfășoară, să
12.1
1 Cor. 9.24Fil. 3.13,14
alergăm cu stăruință
12.1
Rom. 12.12
în lupta ce ne stă înainte, 2privind țintă la Isus, căpetenia și desăvârșirea credinței noastre, care
12.2
Lc. 24.26Fil. 2.81 Pet. 1.11
pentru bucuria care stătea înaintea lui a suferit crucea, după ce a disprețuit rușinea, șișade
12.2
Ps. 110.18.11 Pet. 3.22
la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3Căci
12.3
Mat. 10.24,25In. 15.20
gândiți‐vă bine la cel ce a suferit în sine o așa de mare împotrivire cu vorba de la cei păcătoși împotriva lui însuși, ca
12.3
Gal. 6.9
să nu obosiți, leșinând în sufletele voastre.

Stăruința în încercări

4Nu v‐ați împotrivit încă

12.4
1 Cor. 10.13
până la sânge luptându‐vă împotriva păcatului. 5Și ați uitat de tot îndemnul care vă vorbește ca unor fii: Fiul meu, nu
12.5
Iov 5.17Prov. 3.11
socoti puțin lucru înțelepțirea de la Domnul, nici nu leșina când ești mustrat de el. 6Căci Domnul înțelepțește pe
12.6
Ps. 94.12
119.75Prov. 3.12Iac. 1.12Ap. 3.19
acela pe care‐l iubește și biciuește pe oricare fiu pe care‐l primește la sine. 7Suferiți
12.7
Deut. 8.52 Sam. 7.14Prov. 13.24
19.18
23.13
spre înțelepțire: Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu fii; căci care fiu este acela pe care nu‐l înțelepțește tatăl? 8Iar dacă sunteți fără înțelepțire, la care
12.8
Ps. 73.141 Pet. 5.9
toți s‐au făcut părtași, sunteți dar copii din flori și nu fii. 9Apoi am avut pe părinții cărnii noastre ca să ne înțelepțească și ne sfiam de ei: oare să nu ne supunem cu mult mai mult Tatălui
12.9
Num. 16.22
27.16Iov 12.10Ecl. 12.7Is. 42.5
57.16Zah. 12.1
duhurilor și să trăim? 10Căci ei ne înțelepțiau pentru puține zile după cum li se părea bine, iar el spre folosul nostru ca
12.10
Lev. 11.44
19.21 Pet. 1.15,16
să ne împărtășim din sfințenia lui. 11Orice înțelepțire pentru acum nu pare într‐adevăr că este de bucurie, ci de întristare, dar mai în urmă dă celor deprinși prin ea rodul
12.11
Iac. 3.18
de pace al dreptății.

Pilda lui Esau

12De aceea îndreptați

12.12
Iov 4.3,4Is. 35.3
iar mâinile lăsate în jos și genunchii slăbănogiți 13și faceți
12.13
Prov. 4.26,27
urme drepte pentru picioarele voastre, ca ce esteșchiop să nu se abată ci
12.13
Gal. 6.1
mai degrabă să fie vindecat. 14Urmăriți
12.14
Ps. 34.14Rom. 12.18
14.192 Tim. 2.22
pacea cu toți și sfințirea, fără
12.14
Mat. 5.82 Cor. 7.1Ef. 5.5
care nimeni nu va vedea pe Domnul, 15priveghind
12.15
2 Cor. 6.1
ca
12.15
Gal. 5.4
să nu rămână vreunul în urmă de la harul lui Dumnezeu, ca
12.15
Deut. 29.18
nu cumva vreo rădăcină de amărăciune crescând în sus, să tulbure și să fie molipsiți prin ea cei mulți. 16Ca nu cumva să
12.16
Ef. 5.3Col. 3.51 Tes. 4.3
fie vreun curvar sau vreun lumesc ca Esau, care
12.16
Gen. 25.33
pentru o singură mâncareși‐a vândut dreptul de întâinăscut. 17Căci știți că și mai în urmă când a vrut
12.17
Gen. 27.34,36,38
să moștenească binecuvântarea, a
12.17
Cap. 6.6.
fost lepădat, (căci n‐a aflat loc pentru pocăință), deși o căuta cu lacrimi.

Îndemn la sfințire

18Căci nu v‐ați apropiat de un munte

12.18
Ex. 19.12,18,19
20.18Deut. 4.11
5.22Rom. 6.14
8.152 Tim. 1.7
care se pipăie și aprins de foc, nici de nor întunecos, nici de întunecime, nici de furtună, 19nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul de cuvinte, pe care cei ce l‐au auzit au cerut
12.19
Ex. 20.19Deut. 5.5,25
18.16
să nu li se mai vorbească; 20(căci nu puteau suferi ce li se poruncise: Chiar
12.20
Ex. 19.13
un dobitoc dacă va atinge muntele, va fi omorât cu pietre. 21Și
12.21
Ex. 19.16
așa de înfricoșătoare era arătarea, că Moise a zis: Sunt înspăimântat și tremur!), 22ci v‐ați apropiat de
12.22
Gal. 4.26Ap. 3.12
21.2,10
muntele Sion și de
12.22
Fil. 3.20
cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc și de
12.22
Deut. 33.2Ps. 68.17Iuda 14
zecimi de mii de îngeri, 23de adunarea în sărbătoare și de biserica celor întâi născuți
12.23
Ex. 4.22Iac. 1.18Ap. 14.4
, scriși
12.23
Lc. 10.20Fil. 4.3Ap. 13.8
în ceruri, și de Dumnezeu, Judecătorul
12.23
Gen. 18.25Ps. 94.2
tuturor și de duhurile drepților
12.23
Fil. 3.12
desăvârșiți, 24și de Isus, mijlocitorul
12.24
Cap. 8.6;
unui nou legământ, și de sângele
12.24
Ex. 24.81 Pet. 1.2
stropirii care vorbește mai bine decât
12.24
Gen. 4.10
Abel. 25Luați seama să nu lepădați pe cel ce vorbește; căci dacă
12.25
Cap. 2.2, 3;
ei n‐au scăpat când au lepădat pe cel ce rostea pe pământ cuvinte dumnezeiești, cu mult mai mult nu vom scăpa noi care ne întoarcem de la cel ce este din cer, 26al
12.26
Ex. 19.18
cărui glas a zguduit atunci pământul, iar acum a făgăduit zicând: Încă o dată
12.26
Hag. 2.6
voi clătina nu numai pământul, ci și cerul. 27Iar acest „încă o dată” învederează schimbarea
12.27
Ps. 102.26Mat. 24.352 Pet. 3.10Ap. 21.1
celor ce sunt zguduite ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele ce nu sunt zguduite. 28Pentru aceea, fiindcă primim o Împărăție neclintită, să avem har, prin care să slujim lui Dumnezeu cu bună plăcere, cu evlavie și sfială. 29Căci Dumnezeul
12.29
Ex. 24.17Deut. 4.24
9.3Ps. 50.3
97.3Is. 66.152 Tes. 1.8
nostru este un foc mistuitor.