Credința
111Iar credința este încredințarea despre cele
5.7
nădăjduite, o dovadă despre lucrurile ce nu sunt văzute. 2Căci
prin ea au căpătat mărturie bătrânii. 3Prin credință pricepem că veacurile
au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu, încât ceea ce este văzut n‐a fost făcut din cele ce se arată.
Pilde de credință
4Prin credință Abel
a adus lui Dumnezeu o mai bună jertfă decât Cain, prin care a primit mărturia că este drept, Dumnezeu mărturisind în privința darurilor lui; și prin ea el deși a murit vorbește încă.
5Prin credință Enoh
a fost strămutat ca să nu vadă moartea și n‐a fost aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase. Căci mai înainte de strămutarea sa a primit mărturia că a plăcut lui Dumnezeu: 6Și fără credință nu este cu putință a‐i plăcea; pentru că cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este și că este răsplătitorul celor ce‐l caută. 7Prin credință Noe
, după ce a fost înștiințat de Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, fiind cuprins de o teamă sfântă, a
pregătit o corabie pentru mântuirea casei sale, prin care a osândit lumea și s‐a făcut moștenitor al dreptății
4.13Fil. 3.9
, care este potrivit credinței.
Pilda lui Avraam și a Sarei
8Prin credință Avraam
, fiind chemat, s‐a supus ca să iasă la locul pe care avea să‐l ia ca moștenire și a ieșit neștiind încotro merge. 9Prin credință a stat vremelnic în țara făgăduinței, ca într‐o țară străină, locuind în
13.3,18
18.1,9
corturi, cu Isaac și Iacov, împreună moștenitori
cu el ai aceleiași făgăduințe, 10căci aștepta cetatea care are temelii
, al
cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. 11Prin credință chiar și
18.11,14
21.2
Sara a
primit putere spre întemeiere de sămânță și afară din vremea cuvenită a vârstei, fiindcă a socotit credincios
pe cel ce a făgăduit. 12Pentru aceea și de la unul singur și încă
amorțit, au fost născuți oameni în mulțime ca
stelele cerului și ca nisipul fără număr care este pe țărmul mării. 13Aceștia toți au murit în credință, neluând
cu ei făgăduințele, ci
văzându‐le de departe și urându‐le bun venit și mărturisind
47.91 Cron. 29.15Ps. 39.12
119.191 Pet. 1.17
2.11
că sunt străini și călători pe pământ. 14Căci cei ce zic unele ca acestea arată
că ei caută cu stăruință o patrie. 15Și într‐adevăr, dacă aveau în minte pe aceea din care ieșiseră, aveau vreme ca să se întoarcă. 16Dar acum doresc una mai bună, adică cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu se rușinează de ei ca să
fie numit Dumnezeul lor; căci le‐a
pregătit o cetate. 17Prin credință Avraam
a adus jertfă pe Isaac, când a fost încercat; și el, care primise cu bucurie făgăduințele, aducea
jertfă pe singurul născut, 18el căruia i s‐a și zis: În
Isaac ți se va numi sămânța! 19Socotind că Dumnezeu este puternic
ca să scoale și dintre cei morți; de unde în pildă l‐a și primit înapoi.
Pilda lui Isaac, Iacov și Iosif
20Prin credință Isaac
a binecuvântat pe Iacov și pe Esau, chiar cu privire la cele ce aveau să vină. 21Prin credință Iacov a binecuvântat
, când era să moară, pe fiecare din fiii lui Iosif și s‐a
închinat rezemat pe vârful toiagului său. 22Prin credință Iosif
, când i s‐a apropiat sfârșitul, a pomenit despre ieșirea copiilor lui Israel și a dat poruncă în privința oaselor sale.
Pilda lui Moise
23Prin credință Moise
, după ce a fost născut, a fost ascuns trei luni de părinții lui, pentru că au văzut că băiatul era frumos și nu s‐au temut de porunca
împăratului. 24Prin credință Moise
, când s‐a făcut mare, n‐a primit să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25alegând
mai bine să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile pentru o vreme ale păcatului, 26socotind ocara
lui Hristos mai mare bogăție decât comorile Egiptului; căci se uita la răsplătire
. 27Prin credință a
12.37
13.17,18
părăsit Egiptul, netemându‐se de mânia împăratului; căci a stăruit ca
văzând pe cel ce nu se vede. 28Prin credință a
făcut Paștile și stropirea sângelui, ca cel ce pierdea pe cei întâi‐născuți să nu atingă pe ai lor. 29Prin credință au
trecut prin Marea Roșie ca pe pământ uscat; pe când egiptenii, făcând încercare cu ea, au fost înghițiți.
Pilda curvei Rahav
30Prin credință zidurile
Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate șapte zile. 31Prin credință Rahav
curva n‐a pierit împreună cu cei neascultători, fiindcă primise cu pace
pe iscoditori. 32Și ce să mai zic? Căci nu‐mi va ajunge vremea dacă istorisesc despre Ghedeon
, Barac
, Samson
, Ieftaie
12.7
, despre David
17.45
și Samuel
12.20
și despre proroci, 33care prin credință au biruit împărății, au lucrat dreptate, au
dobândit făgăduințe, au
astupat gurile leilor, 34au
stins puterea focului, au
scăpat de ascuțișuri de sabie, s‐au împuternicit din slăbiciune
, s‐au făcut tari în război, au făcut
să plece tabere de străini; 35femeile
au primit prin înviere pe morții lor, iar alții întinși pe roată au fost chinuiți
, neprimind răscumpărarea, ca să dobândească o mai bună înviere; 36iar alții au fost încercați prin batjocuriri și biciuiri, ba încă prin legături
37.15
și temniță; 37au
14.19
fost uciși cu pietre, au fost fierăstruiți, au fost ispitiți, au murit de moarte cu sabia, au umblat
încoace și încolo în
piei de oaie, în piei de capră; fiind în lipsă, necăjiți, suferind răul, 38(ei, de care lumea nu era vrednică) au rătăcit în pustii și în munți și în
19.9
peșteri și în crăpăturile pământului. 39Și aceștia toți, deși au primit mărturie
prin credința lor, n‐au luat cu sine făgăduința, 40Dumnezeu având în vedere mai dinainte ceva
mai bun pentru noi, ca ei să nu ajungă
la desăvârșire fără noi.
Pilda lui Hristos
121De aceea și noi, fiindcă avem împrejurul nostru un așa de mare nor de martori, lepădând
orice greutate și păcatul ce lesne înfășoară, să
alergăm cu stăruință
în lupta ce ne stă înainte, 2privind țintă la Isus, căpetenia și desăvârșirea credinței noastre, care
pentru bucuria care stătea înaintea lui a suferit crucea, după ce a disprețuit rușinea, șișade
la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3Căci
gândiți‐vă bine la cel ce a suferit în sine o așa de mare împotrivire cu vorba de la cei păcătoși împotriva lui însuși, ca
să nu obosiți, leșinând în sufletele voastre.
Stăruința în încercări
4Nu v‐ați împotrivit încă
până la sânge luptându‐vă împotriva păcatului. 5Și ați uitat de tot îndemnul care vă vorbește ca unor fii: Fiul meu, nu
socoti puțin lucru înțelepțirea de la Domnul, nici nu leșina când ești mustrat de el. 6Căci Domnul înțelepțește pe
119.75Prov. 3.12Iac. 1.12Ap. 3.19
acela pe care‐l iubește și biciuește pe oricare fiu pe care‐l primește la sine. 7Suferiți
19.18
23.13
spre înțelepțire: Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu fii; căci care fiu este acela pe care nu‐l înțelepțește tatăl? 8Iar dacă sunteți fără înțelepțire, la care
toți s‐au făcut părtași, sunteți dar copii din flori și nu fii. 9Apoi am avut pe părinții cărnii noastre ca să ne înțelepțească și ne sfiam de ei: oare să nu ne supunem cu mult mai mult Tatălui
27.16Iov 12.10Ecl. 12.7Is. 42.5
57.16Zah. 12.1
duhurilor și să trăim? 10Căci ei ne înțelepțiau pentru puține zile după cum li se părea bine, iar el spre folosul nostru ca
19.21 Pet. 1.15,16
să ne împărtășim din sfințenia lui. 11Orice înțelepțire pentru acum nu pare într‐adevăr că este de bucurie, ci de întristare, dar mai în urmă dă celor deprinși prin ea rodul
de pace al dreptății.
Pilda lui Esau
12De aceea îndreptați
iar mâinile lăsate în jos și genunchii slăbănogiți 13și faceți
urme drepte pentru picioarele voastre, ca ce esteșchiop să nu se abată ci
mai degrabă să fie vindecat. 14Urmăriți
14.192 Tim. 2.22
pacea cu toți și sfințirea, fără
care nimeni nu va vedea pe Domnul, 15priveghind
ca
să nu rămână vreunul în urmă de la harul lui Dumnezeu, ca
nu cumva vreo rădăcină de amărăciune crescând în sus, să vă tulbure și să fie molipsiți prin ea cei mulți. 16Ca nu cumva să
fie vreun curvar sau vreun lumesc ca Esau, care
pentru o singură mâncareși‐a vândut dreptul de întâinăscut. 17Căci știți că și mai în urmă când a vrut
să moștenească binecuvântarea, a
fost lepădat, (căci n‐a aflat loc pentru pocăință), deși o căuta cu lacrimi.
Îndemn la sfințire
18Căci nu v‐ați apropiat de un munte
20.18Deut. 4.11
5.22Rom. 6.14
8.152 Tim. 1.7
care se pipăie și aprins de foc, nici de nor întunecos, nici de întunecime, nici de furtună, 19nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul de cuvinte, pe care cei ce l‐au auzit au cerut
18.16
să nu li se mai vorbească; 20(căci nu puteau suferi ce li se poruncise: Chiar
un dobitoc dacă va atinge muntele, va fi omorât cu pietre. 21Și
așa de înfricoșătoare era arătarea, că Moise a zis: Sunt înspăimântat și tremur!), 22ci v‐ați apropiat de
21.2,10
muntele Sion și de
cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc și de
zecimi de mii de îngeri, 23de adunarea în sărbătoare și de biserica celor întâi născuți
, scriși
în ceruri, și de Dumnezeu, Judecătorul
tuturor și de duhurile drepților
desăvârșiți, 24și de Isus, mijlocitorul
unui nou legământ, și de sângele
stropirii care vorbește mai bine decât
Abel. 25Luați seama să nu lepădați pe cel ce vorbește; căci dacă
ei n‐au scăpat când au lepădat pe cel ce rostea pe pământ cuvinte dumnezeiești, cu mult mai mult nu vom scăpa noi care ne întoarcem de la cel ce este din cer, 26al
cărui glas a zguduit atunci pământul, iar acum a făgăduit zicând: Încă o dată
voi clătina nu numai pământul, ci și cerul. 27Iar acest „încă o dată” învederează schimbarea
celor ce sunt zguduite ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele ce nu sunt zguduite. 28Pentru aceea, fiindcă primim o Împărăție neclintită, să avem har, prin care să slujim lui Dumnezeu cu bună plăcere, cu evlavie și sfială. 29Căci Dumnezeul
9.3Ps. 50.3
97.3Is. 66.152 Tes. 1.8
nostru este un foc mistuitor.
Felurite îndemnuri creștinești
131Iubirea
2.17
3.8
4.82 Pet. 1.71 In. 3.114.7,20,21
frățească să rămână. 2Nu uitați
iubirea de găzduire, căci prin aceasta unii
19.2
fără să știe au găzduit îngeri. 3Aduceți‐vă
aminte de cei legați, ca legați împreună cu ei, de cei ce suferă răul ca fiind și voi înșivă în trup. 4Căsătoria să fie în cinste în toate și patul neîntinat, căci
Dumnezeu va judeca pe curvari și preacurvari. 5Purtarea voastră să fie fără iubire de argint, fiți mulțumiți
cu cele ce aveți acum. Căci el însuși a zis: Nu
te voi lăsa nicidecum și nu te voi părăsi cu niciun chip. 6Încât zicem plini de îndrăzneală: Domnul
56.4,11,12
118.6
este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce‐mi va face omul?
Îndemn la urmarea lui Hristos
7Aduceți‐vă
aminte de povățuitorii voștri care v‐au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, și privind de aproape sfârșitul viețuirii lor, urmați‐le
credința. 8Isus Hristos este același
ieri și azi și în veci. 9Nu
5.6Col. 2.4,81 In. 4.1
fiți purtați încoace și încolo de învățături felurite și străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu
prin mâncări, din care n‐au avut folos cei ce umblă cu ele. 10Noi avem
10.18
un altar de la care n‐au drept să mănânce cei ce slujesc cortului. 11Căci trupurile acelor dobitoace al
6.30
9.11
16.27Num. 19.3
căror sânge este dus pentru păcat în Sfânta sfintelor de marele preot sunt arse afară din tabără. 12Pentru aceea și Isus, ca să sfințească poporul prin sângele său însuși, a
pătimit afară din poartă. 13Deci dar să ieșim la el afară din tabără, suferind ocara
lui. 14Căci
n‐avem aici o cetate care să rămână, ci căutăm ca stăruință pe cea viitoare. 15Prin
el deci să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă
69.30,31
107.22
116.17
de laudă, adică rodul
buzelor care mărturisesc numele lui. 16Și
nu uitați facerea de bine și dărnicia; căci Dumnezeu găsește plăcere în jertfe
de acestea. 17Ascultați
de povățuitorii voștri și supuneți‐vă lor, căci ei
33.2,7Fapte. 20.26,28
veghează pentru sufletele voastre ca unii care dau seamă, ca să facă aceasta cu bucurie și nu suspinând; căci aceasta vă este nefolosilor.
Doriri din partea apostolului
18Rugați‐vă
pentru noi, căci suntem încredințați că avem un cuget bun
24.162 Cor. 1.12
, fiindcă voim să ne purtăm bine în toate. 19Și mai mult
vă îndemn să faceți aceasta ca să vă fiu înapoiat mai curând. 20Iar Dumnezeul
păcii, care
8.111 Cor. 6.14
15.152 Cor. 4.14Gal. 1.1Col. 2.121 Tes. 1.101 Pet. 1.21
a scos afară dintre cei morți pe marele păstor al oilor
37.24In. 10.11,141 Pet. 2.25
5.4
prin sângele
legământului veșnic, adică pe Domnul nostru Isus, 21să
vă desăvârșească în orice lucrare bună ca să faceți voia lui, făcând
în noi ce este bineplăcut înaintea lui, prin Isus Hristos; căruia
fie slava în vecii vecilor! Amin.
Urări de sănătate
22Vă îndemn însă, fraților, îngăduiți cuvântul de îndemn; căci
v‐am și scris epistola pe scurt. 23Să știți că s‐a dat drumul
fratelui
Timotei, cu care vă voi vedea, dacă vine mai curând. 24Îmbrățișați pe toți povățuitorii
voștri și pe toți sfinții. Vă îmbrățișează cei din Italia. 25Harul
fie cu voi toți! Amin.
