121De aceea și noi, fiindcă avem împrejurul nostru un așa de mare nor de martori, lepădând
orice greutate și păcatul ce lesne înfășoară, să
alergăm cu stăruință
în lupta ce ne stă înainte, 2privind țintă la Isus, căpetenia și desăvârșirea credinței noastre, care
pentru bucuria care stătea înaintea lui a suferit crucea, după ce a disprețuit rușinea, șișade
la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3Căci
gândiți‐vă bine la cel ce a suferit în sine o așa de mare împotrivire cu vorba de la cei păcătoși împotriva lui însuși, ca
să nu obosiți, leșinând în sufletele voastre.
4Nu v‐ați împotrivit încă
până la sânge luptându‐vă împotriva păcatului. 5Și ați uitat de tot îndemnul care vă vorbește ca unor fii: Fiul meu, nu
socoti puțin lucru înțelepțirea de la Domnul, nici nu leșina când ești mustrat de el. 6Căci Domnul înțelepțește pe
119.75Prov. 3.12Iac. 1.12Ap. 3.19
acela pe care‐l iubește și biciuește pe oricare fiu pe care‐l primește la sine. 7Suferiți
19.18
23.13
spre înțelepțire: Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu fii; căci care fiu este acela pe care nu‐l înțelepțește tatăl? 8Iar dacă sunteți fără înțelepțire, la care
toți s‐au făcut părtași, sunteți dar copii din flori și nu fii. 9Apoi am avut pe părinții cărnii noastre ca să ne înțelepțească și ne sfiam de ei: oare să nu ne supunem cu mult mai mult Tatălui
27.16Iov 12.10Ecl. 12.7Is. 42.5
57.16Zah. 12.1
duhurilor și să trăim? 10Căci ei ne înțelepțiau pentru puține zile după cum li se părea bine, iar el spre folosul nostru ca
19.21 Pet. 1.15,16
să ne împărtășim din sfințenia lui. 11Orice înțelepțire pentru acum nu pare într‐adevăr că este de bucurie, ci de întristare, dar mai în urmă dă celor deprinși prin ea rodul
de pace al dreptății.
12De aceea îndreptați
iar mâinile lăsate în jos și genunchii slăbănogiți 13și faceți
urme drepte pentru picioarele voastre, ca ce esteșchiop să nu se abată ci
mai degrabă să fie vindecat. 14Urmăriți
14.192 Tim. 2.22
pacea cu toți și sfințirea, fără
care nimeni nu va vedea pe Domnul, 15priveghind
ca
să nu rămână vreunul în urmă de la harul lui Dumnezeu, ca
nu cumva vreo rădăcină de amărăciune crescând în sus, să vă tulbure și să fie molipsiți prin ea cei mulți. 16Ca nu cumva să
fie vreun curvar sau vreun lumesc ca Esau, care
pentru o singură mâncareși‐a vândut dreptul de întâinăscut. 17Căci știți că și mai în urmă când a vrut
să moștenească binecuvântarea, a
fost lepădat, (căci n‐a aflat loc pentru pocăință), deși o căuta cu lacrimi.
18Căci nu v‐ați apropiat de un munte
20.18Deut. 4.11
5.22Rom. 6.14
8.152 Tim. 1.7
care se pipăie și aprins de foc, nici de nor întunecos, nici de întunecime, nici de furtună, 19nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul de cuvinte, pe care cei ce l‐au auzit au cerut
18.16
să nu li se mai vorbească; 20(căci nu puteau suferi ce li se poruncise: Chiar
un dobitoc dacă va atinge muntele, va fi omorât cu pietre. 21Și
așa de înfricoșătoare era arătarea, că Moise a zis: Sunt înspăimântat și tremur!), 22ci v‐ați apropiat de
21.2,10
muntele Sion și de
cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc și de
zecimi de mii de îngeri, 23de adunarea în sărbătoare și de biserica celor întâi născuți
, scriși
în ceruri, și de Dumnezeu, Judecătorul
tuturor și de duhurile drepților
desăvârșiți, 24și de Isus, mijlocitorul
unui nou legământ, și de sângele
stropirii care vorbește mai bine decât
Abel. 25Luați seama să nu lepădați pe cel ce vorbește; căci dacă
ei n‐au scăpat când au lepădat pe cel ce rostea pe pământ cuvinte dumnezeiești, cu mult mai mult nu vom scăpa noi care ne întoarcem de la cel ce este din cer, 26al
cărui glas a zguduit atunci pământul, iar acum a făgăduit zicând: Încă o dată
voi clătina nu numai pământul, ci și cerul. 27Iar acest „încă o dată” învederează schimbarea
celor ce sunt zguduite ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele ce nu sunt zguduite. 28Pentru aceea, fiindcă primim o Împărăție neclintită, să avem har, prin care să slujim lui Dumnezeu cu bună plăcere, cu evlavie și sfială. 29Căci Dumnezeul
9.3Ps. 50.3
97.3Is. 66.152 Tes. 1.8
nostru este un foc mistuitor.
131Iubirea
2.17
3.8
4.82 Pet. 1.71 In. 3.114.7,20,21
frățească să rămână. 2Nu uitați
iubirea de găzduire, căci prin aceasta unii
19.2
fără să știe au găzduit îngeri. 3Aduceți‐vă
aminte de cei legați, ca legați împreună cu ei, de cei ce suferă răul ca fiind și voi înșivă în trup. 4Căsătoria să fie în cinste în toate și patul neîntinat, căci
Dumnezeu va judeca pe curvari și preacurvari. 5Purtarea voastră să fie fără iubire de argint, fiți mulțumiți
cu cele ce aveți acum. Căci el însuși a zis: Nu
te voi lăsa nicidecum și nu te voi părăsi cu niciun chip. 6Încât zicem plini de îndrăzneală: Domnul
56.4,11,12
118.6
este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce‐mi va face omul?
7Aduceți‐vă
aminte de povățuitorii voștri care v‐au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, și privind de aproape sfârșitul viețuirii lor, urmați‐le
credința. 8Isus Hristos este același
ieri și azi și în veci. 9Nu
5.6Col. 2.4,81 In. 4.1
fiți purtați încoace și încolo de învățături felurite și străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu
prin mâncări, din care n‐au avut folos cei ce umblă cu ele. 10Noi avem
10.18
un altar de la care n‐au drept să mănânce cei ce slujesc cortului. 11Căci trupurile acelor dobitoace al
6.30
9.11
16.27Num. 19.3
căror sânge este dus pentru păcat în Sfânta sfintelor de marele preot sunt arse afară din tabără. 12Pentru aceea și Isus, ca să sfințească poporul prin sângele său însuși, a
pătimit afară din poartă. 13Deci dar să ieșim la el afară din tabără, suferind ocara
lui. 14Căci
n‐avem aici o cetate care să rămână, ci căutăm ca stăruință pe cea viitoare. 15Prin
el deci să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă
69.30,31
107.22
116.17
de laudă, adică rodul
buzelor care mărturisesc numele lui. 16Și
nu uitați facerea de bine și dărnicia; căci Dumnezeu găsește plăcere în jertfe
de acestea. 17Ascultați
de povățuitorii voștri și supuneți‐vă lor, căci ei
33.2,7Fapte. 20.26,28
veghează pentru sufletele voastre ca unii care dau seamă, ca să facă aceasta cu bucurie și nu suspinând; căci aceasta vă este nefolosilor.
18Rugați‐vă
pentru noi, căci suntem încredințați că avem un cuget bun
24.162 Cor. 1.12
, fiindcă voim să ne purtăm bine în toate. 19Și mai mult
vă îndemn să faceți aceasta ca să vă fiu înapoiat mai curând. 20Iar Dumnezeul
păcii, care
8.111 Cor. 6.14
15.152 Cor. 4.14Gal. 1.1Col. 2.121 Tes. 1.101 Pet. 1.21
a scos afară dintre cei morți pe marele păstor al oilor
37.24In. 10.11,141 Pet. 2.25
5.4
prin sângele
legământului veșnic, adică pe Domnul nostru Isus, 21să
vă desăvârșească în orice lucrare bună ca să faceți voia lui, făcând
în noi ce este bineplăcut înaintea lui, prin Isus Hristos; căruia
fie slava în vecii vecilor! Amin.
22Vă îndemn însă, fraților, îngăduiți cuvântul de îndemn; căci
v‐am și scris epistola pe scurt. 23Să știți că s‐a dat drumul
fratelui
Timotei, cu care vă voi vedea, dacă vine mai curând. 24Îmbrățișați pe toți povățuitorii
voștri și pe toți sfinții. Vă îmbrățișează cei din Italia. 25Harul
fie cu voi toți! Amin.