Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
2

El a vestit o mare mântuire

21De aceea trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne strecurăm pe lângă ele. 2Căci dacă cuvântul vorbit

2.2
Deut. 33.2Ps. 68.17Fapte. 7.53Gal. 3.19
prin îngeri a fost neclintit și orice
2.2
Num. 15.30,31Deut. 4.3
17.2,5,12
27.26
abatere și neascultare a luat dreaptă răsplătire, 3cum
2.3
Cap. 10.28, 29;
vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la o astfel de mare mântuire, care
2.3
Mat. 4.17Mc. 1.14
luându‐și începutul prin aceea că a fost vorbită de Domnul, a
2.3
Lc. 1.2
fost întărită față de noi de cei ce au auzit, 4Dumnezeu de asemenea dând
2.4
Mc. 16.20Fapte. 14.3
19.11Rom. 15.18,191 Cor. 2.4
mărturie împreună cu ei prin
2.4
Fapte. 2.22,43
semne și minuni și felurite puteri și prin împărțirile
2.4
1 Cor. 12.4,7,11
Duhului Sfânt după
2.4
Ef. 1.5,9
voia lui.

Dumnezeu i‐a supus totul

5Căci nu îngerilor a supus el pământul locuit

2.5
Cap. 6.5.
care are să vină și despre care vorbim. 6Dar cineva a mărturisit undeva zicând: Ce
2.6
Iov 7.17Ps. 8.4141.3
este omul ca să‐ți aduci aminte de el? Sau fiul omului că te uiți cu luare aminte spre el? 7L‐ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l‐ai încununat cu slavă și cinste și l‐ai pus peste lucrurile mâinilor tale. 8Ai supus toate
2.8
Mat. 28.181 Cor. 15.27Ef. 1.22
sub picioarele lui. Căci prin aceea că i‐a supus toate, n‐a lăsat nimic nesupus lui; acum însă nu
2.8
1 Cor. 15.25
vedem încă toate supuse lui. 9Dar vedem pe Isus
2.9
Fil. 2.7‐9
, care a fost făcut puțin mai prejos de îngeri, încununat
2.9
Fapte. 2.33
cu slavă și cinste pentru patima morții, pentru ca prin harul lui Dumnezeu să guste moarte pentru
2.9
In. 3.16
12.32Rom. 5.18
8.322 Cor. 5.151 Tim. 2.61 In. 2.2Ap. 5.9
fiecare. 10Căci aceluia pentru
2.10
Lc. 24.46
care sunt toate și prin care sunt toate, fiindcă duce pe mulți fii la slavă, i se cuvenea
2.10
Rom. 11.36
să desăvârșească
2.10
Fapte. 3.15
5.31
prin patimi pe începătorul mântuirii
2.10
Lc. 13.32
lor. 11Căci și cel
2.11
Cap. 10.10, 14.
ce sfințește și cei ce sunt
2.11
Fapte. 17.26
sfințiți, toți sunt dintr‐unul; din care pricină nu se
2.11
Mat. 28.10In. 20.17Rom. 8.29
rușinează să‐i numească frați, 12zicând: Voi vesti
2.12
Ps. 22.22,25
numele tău fraților mei, în mijlocul adunării îți voi cânta laudă.
2.12
Ps. 18.2Is. 12.2
13Și iarăși: Eu îmi voi pune încrederea în el. Și iarăși: Iată‐mă
2.13
Is. 8.18
, eu și copiii pe care
2.13
In. 10.29
17.6,9,11,12
mi i‐a dat Dumnezeu. 14Deci, fiindcă copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și
2.14
In. 1.14Rom. 8.3Fil. 2.7
el în chip asemănător a luat parte la ele, ca
2.14
1 Cor. 15.54,55Col. 2.152 Tim. 1.10
prin moarte să desființeze pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, 15și să izbăvească pe toți cei ce de frica morții
2.15
Lc. 1.74Rom. 8.152 Tim. 1.7
erau ținuți toată viața în robie. 16Căci negreșit nu de îngeri se îngrijește el, ci de sămânța lui Avraam se îngrijește. 17De aceea trebuia ca în toate să fie făcut asemenea
2.17
Fil. 2.7
fraților, ca să fie un mare preot milos
2.17
Cap. 4.15;
și credincios în cele către Dumnezeu, spre a ispăși păcatele poporului. 18Căci
2.18
Cap. 4.15, 16;
în ceea ce a suferit, fiind el însuși ispitit, poate să ajute celor ce sunt ispitiți.

3

Isus este mai mare decât Moise

31De aceea, frați sfinți, părtași ai chemării

3.1
Rom. 1.71 Cor. 1.2Ef. 4.1Fil. 3.142 Tes. 1.112 Tim. 1.92 Pet. 1.10
cerești, îndreptați‐vă luarea aminte la Apostolul
3.1
Rom. 15.84.14
5.5
6.20
8.1,9
11.10,21
și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, 2care este credincios celui ce l‐a rânduit cum a fost și Moise
3.2
Num. 12.7
în toată casa Lui. 3Căci el a fost învrednicit de o slavă cu atât mai mare decât Moise, cu cât cel ce
3.3
Zah. 6.12Mat. 16.18
a zidit casa are mai multă cinste decât casa. 4Căci orice casă este zidită de cineva, dar cel ce
3.4
Ef. 2.10
3.9
a zidit toate este Dumnezeu. 5Și într‐adevăr, Moise
3.5
Vers. 2.
a fost credincios în toată casa Lui ca slugă
3.5
Ex. 14.31Num. 12.7Deut. 3.24Ios. 1.2
8.31
, ca mărturie
3.5
Deut. 18.15
18.19
a celor ce aveau să fie vorbite mai târziu. 6Hristos însă este ca Fiu
3.6
Cap. 1.2.
peste
3.6
1 Cor. 3.16
6.192 Cor. 6.16Ef. 2.21,221 Tim. 3.151 Pet. 2.5
casa lui însuși, a cărui casă suntem noi, dacă
3.6
Mat. 10.22
24.13Rom. 5.2Col. 1.23
vom ține tare până la sfârșit îndrăzneala și pricina de laudă a nădejdii.

Să nu ne împietrim inima

7De aceea, după cum zice Duhul

3.7
2 Sam. 23.2Fapte. 1.16
Sfânt: Astăzi
3.7
Ps. 95.7
, dacă veți auzi glasul lui, 8nu vă învârtoșați inimile, ca în întărâtare, în ziua ispitirii în pustie, 9unde părinții voștri m‐au ispitit prin încercare și au văzut lucrările mele patruzeci de ani. 10De aceea m‐am mâniat pe neamul acesta și am zis: Ei totdeauna se rătăcesc cu inima și n‐au cunoscut căile mele! 11Cum am jurat în mânia mea: De vor intra ei în odihna mea! 12Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în cineva dintre voi o inimă rea de necredință ca să se depărteze de la Dumnezeul cel viu. 13Ci îndemnați‐vă unii pe alții, în fiecare zi pâna se zice încă: „Astăzi!” ca să nu fie învârtoșat cineva dintre voi prin înșelăciunea păcatului. 14Căci ne‐am făcut părtași lui Hristos, numai dacă
3.14
Vers. 6.
vom ține tare până la sfârșit începutul încrederii. 15Întrucât se zice: Astăzi
3.15
Vers. 7.
dacă veți auzi glasul lui, nu vă învârtoșați inimile ca în întărâtare. 16Căci cine
3.16
Num. 14.2,4,11,24,30Deut. 1.34,36,38
sunt cei ce au întărâtat după ce au auzit? Ci oare nu toți cei ce ieșiseră din Egipt prin Moise? 17Și pe cine s‐a mâniat el patruzeci de ani? Oare nu pe cei ce păcătuiseră, ale
3.17
Num. 14.22,2926.65Ps. 106.261 Cor. 10.5Iuda 5
căror ciolane au căzut în pustie? 18Și cărora
3.18
Num. 14.30Deut. 1.34,35
s‐a jurat el că n‐au să intre în odihna lui, dacă nu celor ce n‐au ascultat? 19Și vedem
3.19
Cap. 4.6.
că n‐au putut să intre din pricina necredinței.

4

Să intrăm în odihna lui

41Deci fiindcă rămâne încă o făgăduință spre a intra în odihna lui, să

4.1
Cap. 12.15.
ne temem ca nu cumva cineva dintre voi să pară că a rămas în urmă. 2Căci în adevăr și noi am avut o veste bună propovăduită nouă ca și ei; dar lor cuvântul care a fost auzit nu le‐a folosit, fiindcă n‐a fost amestecat cu credință la cei ce au auzit. 3Căci noi
4.3
Cap. 3.14.
cei ce am crezut intrăm în acea odihnă, după cum a zis: Cum am
4.3
Ps. 95.11
jurat în mânia mea: de vor intra ei în odihna mea! deși lucrările erau făcute de la întemeierea lumii. 4Căci despre ziua a șaptea a zis undeva astfel: Și Dumnezeu s‐a
4.4
Gen. 2.2Ex. 20.1
31.17
odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările lui. 5Și iarăși în acest loc: De vor intra ei în odihna mea! 6Deci, fiindcă rămâne încă să intre unii în ea, și cei
4.6
Cap. 3.19.
mai dinainte care au avut propovăduită vestea bună n‐au intrat din pricina neascultării, 7El hotărăște iar o zi anumită: „Astăzi”
4.7
Ps. 95.7
, zicând în David după atâta vreme, cum s‐a spus mai înainte: Astăzi dacă veți auzi glasul lui, nu vă învârtoșați inimile. 8Căci dacă Iosua le‐ar fi dat odihnă, n‐ar fi vorbit el după acestea de altă zi. 9Deci dar rămâne încă o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10Căci cine a intrat în odihnă lui, acela s‐a și odihnit de lucrările sale, ca Dumnezeu de ale lui. 11Să ne sârguim dar ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeași
4.11
Cap. 3.12, 18, 19.
pildă de neascultare. 12Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu
4.12
Is. 49.2Ier. 23.292 Cor. 10.4,51 Pet. 1.23
și lucrător și mai
4.12
Prov. 5.4
tăietor decât orice sabie
4.12
Ef. 6.17Ap. 1.16
2.16
cu două tăișuri și pătrunzând
4.12
1 Cor. 14.24,25
până la despărțirea sufletului și duhului, încheieturilor și măduvei și judecă cugetele și gândurile inimii. 13Și nicio
4.13
Ps. 33.13,14
90.8
139.11‐12
făptură nu este nearătată înaintea lui: ci toate sunt goale și dezvelite
4.13
Iov 26.6
34.21Prov. 15.11
înaintea ochilor celui cu care avem a face.

Isus ca mare preot

14Având deci un mare preot

4.14
Cap. 3.1.
care
4.14
Cap. 7.26;
a ștrăbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să
4.14
Cap. 10.23.
ne ținem bine mărturisirea. 15Căci n‐avem
4.15
Is. 53.3
un mare preot care nu poate suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în
4.15
Lc. 22.28
toate asemenea nouă, dar
4.15
2 Cor. 5.211 Pet. 2.221 In. 3.5
fără păcat. 16Deci să
4.16
Ef. 2.18
3.12
ne apropiem cu îndrăzneală de scaunul de domnie al harului, ca să luăm milă și să aflăm har spre ajutor la vreme de nevoie.