Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
3

Isus este mai mare decât Moise

31De aceea, frați sfinți, părtași ai chemării

3.1
Rom. 1.71 Cor. 1.2Ef. 4.1Fil. 3.142 Tes. 1.112 Tim. 1.92 Pet. 1.10
cerești, îndreptați‐vă luarea aminte la Apostolul
3.1
Rom. 15.84.14
5.5
6.20
8.1,9
11.10,21
și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, 2care este credincios celui ce l‐a rânduit cum a fost și Moise
3.2
Num. 12.7
în toată casa Lui. 3Căci el a fost învrednicit de o slavă cu atât mai mare decât Moise, cu cât cel ce
3.3
Zah. 6.12Mat. 16.18
a zidit casa are mai multă cinste decât casa. 4Căci orice casă este zidită de cineva, dar cel ce
3.4
Ef. 2.10
3.9
a zidit toate este Dumnezeu. 5Și într‐adevăr, Moise
3.5
Vers. 2.
a fost credincios în toată casa Lui ca slugă
3.5
Ex. 14.31Num. 12.7Deut. 3.24Ios. 1.2
8.31
, ca mărturie
3.5
Deut. 18.15
18.19
a celor ce aveau să fie vorbite mai târziu. 6Hristos însă este ca Fiu
3.6
Cap. 1.2.
peste
3.6
1 Cor. 3.16
6.192 Cor. 6.16Ef. 2.21,221 Tim. 3.151 Pet. 2.5
casa lui însuși, a cărui casă suntem noi, dacă
3.6
Mat. 10.22
24.13Rom. 5.2Col. 1.23
vom ține tare până la sfârșit îndrăzneala și pricina de laudă a nădejdii.

Să nu ne împietrim inima

7De aceea, după cum zice Duhul

3.7
2 Sam. 23.2Fapte. 1.16
Sfânt: Astăzi
3.7
Ps. 95.7
, dacă veți auzi glasul lui, 8nu vă învârtoșați inimile, ca în întărâtare, în ziua ispitirii în pustie, 9unde părinții voștri m‐au ispitit prin încercare și au văzut lucrările mele patruzeci de ani. 10De aceea m‐am mâniat pe neamul acesta și am zis: Ei totdeauna se rătăcesc cu inima și n‐au cunoscut căile mele! 11Cum am jurat în mânia mea: De vor intra ei în odihna mea! 12Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în cineva dintre voi o inimă rea de necredință ca să se depărteze de la Dumnezeul cel viu. 13Ci îndemnați‐vă unii pe alții, în fiecare zi pâna se zice încă: „Astăzi!” ca să nu fie învârtoșat cineva dintre voi prin înșelăciunea păcatului. 14Căci ne‐am făcut părtași lui Hristos, numai dacă
3.14
Vers. 6.
vom ține tare până la sfârșit începutul încrederii. 15Întrucât se zice: Astăzi
3.15
Vers. 7.
dacă veți auzi glasul lui, nu vă învârtoșați inimile ca în întărâtare. 16Căci cine
3.16
Num. 14.2,4,11,24,30Deut. 1.34,36,38
sunt cei ce au întărâtat după ce au auzit? Ci oare nu toți cei ce ieșiseră din Egipt prin Moise? 17Și pe cine s‐a mâniat el patruzeci de ani? Oare nu pe cei ce păcătuiseră, ale
3.17
Num. 14.22,2926.65Ps. 106.261 Cor. 10.5Iuda 5
căror ciolane au căzut în pustie? 18Și cărora
3.18
Num. 14.30Deut. 1.34,35
s‐a jurat el că n‐au să intre în odihna lui, dacă nu celor ce n‐au ascultat? 19Și vedem
3.19
Cap. 4.6.
că n‐au putut să intre din pricina necredinței.

4

Să intrăm în odihna lui

41Deci fiindcă rămâne încă o făgăduință spre a intra în odihna lui, să

4.1
Cap. 12.15.
ne temem ca nu cumva cineva dintre voi să pară că a rămas în urmă. 2Căci în adevăr și noi am avut o veste bună propovăduită nouă ca și ei; dar lor cuvântul care a fost auzit nu le‐a folosit, fiindcă n‐a fost amestecat cu credință la cei ce au auzit. 3Căci noi
4.3
Cap. 3.14.
cei ce am crezut intrăm în acea odihnă, după cum a zis: Cum am
4.3
Ps. 95.11
jurat în mânia mea: de vor intra ei în odihna mea! deși lucrările erau făcute de la întemeierea lumii. 4Căci despre ziua a șaptea a zis undeva astfel: Și Dumnezeu s‐a
4.4
Gen. 2.2Ex. 20.1
31.17
odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările lui. 5Și iarăși în acest loc: De vor intra ei în odihna mea! 6Deci, fiindcă rămâne încă să intre unii în ea, și cei
4.6
Cap. 3.19.
mai dinainte care au avut propovăduită vestea bună n‐au intrat din pricina neascultării, 7El hotărăște iar o zi anumită: „Astăzi”
4.7
Ps. 95.7
, zicând în David după atâta vreme, cum s‐a spus mai înainte: Astăzi dacă veți auzi glasul lui, nu vă învârtoșați inimile. 8Căci dacă Iosua le‐ar fi dat odihnă, n‐ar fi vorbit el după acestea de altă zi. 9Deci dar rămâne încă o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10Căci cine a intrat în odihnă lui, acela s‐a și odihnit de lucrările sale, ca Dumnezeu de ale lui. 11Să ne sârguim dar ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeași
4.11
Cap. 3.12, 18, 19.
pildă de neascultare. 12Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu
4.12
Is. 49.2Ier. 23.292 Cor. 10.4,51 Pet. 1.23
și lucrător și mai
4.12
Prov. 5.4
tăietor decât orice sabie
4.12
Ef. 6.17Ap. 1.16
2.16
cu două tăișuri și pătrunzând
4.12
1 Cor. 14.24,25
până la despărțirea sufletului și duhului, încheieturilor și măduvei și judecă cugetele și gândurile inimii. 13Și nicio
4.13
Ps. 33.13,14
90.8
139.11‐12
făptură nu este nearătată înaintea lui: ci toate sunt goale și dezvelite
4.13
Iov 26.6
34.21Prov. 15.11
înaintea ochilor celui cu care avem a face.

Isus ca mare preot

14Având deci un mare preot

4.14
Cap. 3.1.
care
4.14
Cap. 7.26;
a ștrăbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să
4.14
Cap. 10.23.
ne ținem bine mărturisirea. 15Căci n‐avem
4.15
Is. 53.3
un mare preot care nu poate suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în
4.15
Lc. 22.28
toate asemenea nouă, dar
4.15
2 Cor. 5.211 Pet. 2.221 In. 3.5
fără păcat. 16Deci să
4.16
Ef. 2.18
3.12
ne apropiem cu îndrăzneală de scaunul de domnie al harului, ca să luăm milă și să aflăm har spre ajutor la vreme de nevoie.

5

Hristos și Melhisedec

51Căci orice mare preot, fiind luat dintre oameni, este așezat

5.1
Cap. 8.3.
pentru oameni în
5.1
Cap. 2.17.
cele către Dumnezeu, ca
5.1
Cap. 8.3, 4;
să aducă daruri și jertfe pentru păcate, 2care
5.2
Cap. 2.18;
poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăcitori, fiindcă și
5.2
Cap. 7.28.
el însuși este împresurat de slăbiciune. 3Și din pricina
5.3
Lev. 4.3
9.7
16.6,15‐179.7
acestei slăbiciuni este dator să aducă pentru păcate, după cum pentru popor, așa și pentru sine. 4Și nimeni
5.4
2 Cron. 26.18In. 3.27
nu‐și ia cinstea aceasta pentru sine, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum a fost și Aaron
5.4
Ex. 28.1Num. 16.5,401 Cron. 23.13
. 5Așa
5.5
In. 8.54
și Hristosul nu s‐a slăvit pe sine însuși ca să fie făcut mare preot, ci cel ce i‐a zis: Tu ești Fiul
5.5
Ps. 2.7
meu, eu azi te‐am născut. 6După cum zice și în alt loc: Tu
5.6
Ps. 110.4
ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec. 7El în zilele cărnii sale, fiindcă a adus
5.7
Mat. 26.39,42,44Mc. 14.36,39In. 17.1
cereri și rugăciuni stăruitoare, cu
5.7
Ps. 22.1Mat. 27.46,50Mc. 15.34,37
strigăt tare și lacrimi către acela care
5.7
Mat. 26.53Mc. 14.36
putea să‐l mântuiască din
5.7
Mat. 26.37Mc. 14.33Lc. 22.43In. 12.27
moarte, și fiind ascultat pentru evlavia sa, 8deși
5.8
Cap. 3.6.
era Fiu, totuși a învățat ascultarea
5.8
Fil. 2.8
din cele ce a pătimit. 9Și fiind făcut desăvârșit
5.9
Cap. 2.10;
, s‐a făcut tuturor celor ce ascultă de el pricinuitorul mântuirii veșnice; 10fiind numit de Dumnezeu mare preot după
5.10
Vers. 6. Cap. 6.20.
rânduiala lui Melhisedec, 11despre care avem multe
5.11
In. 16.122 Pet. 3.16
de spus și cu anevoie de lămurit, fiindcă v‐ați făcut zăbavnici
5.11
Mat. 13.15
cu auzurile.

Pruncia cititorilor

12Căci deși din pricina vremii ar fi trebuit să fiți și învățători, aveți trebuință iarăși ca cineva să vă învețe cele

5.12
Cap. 6.1.
dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți trebuință de lapte
5.12
1 Cor. 3.1‐3
și nu de hrană tare. 13Căci cine are parte numai de lapte este neîncercat în cuvântul dreptății, căci este un prunc
5.13
1 Cor. 13.11
14.20Ef. 4.141 Pet. 2.2
; 14iar hrana tare este pentru cei desăvârșiți, care prin obișnuință au simțurile deprinse să deosebească
5.14
Is. 7.151 Cor. 2.14,15
binele și răul.