Hristos și Melhisedec
51Căci orice mare preot, fiind luat dintre oameni, este așezat
pentru oameni în
cele către Dumnezeu, ca
să aducă daruri și jertfe pentru păcate, 2care
poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăcitori, fiindcă și
el însuși este împresurat de slăbiciune. 3Și din pricina
9.7
16.6,15‐179.7
acestei slăbiciuni este dator să aducă pentru păcate, după cum pentru popor, așa și pentru sine. 4Și nimeni
nu‐și ia cinstea aceasta pentru sine, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum a fost și Aaron
. 5Așa
și Hristosul nu s‐a slăvit pe sine însuși ca să fie făcut mare preot, ci cel ce i‐a zis: Tu ești Fiul
meu, eu azi te‐am născut. 6După cum zice și în alt loc: Tu
ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec. 7El în zilele cărnii sale, fiindcă a adus
cereri și rugăciuni stăruitoare, cu
strigăt tare și lacrimi către acela care
putea să‐l mântuiască din
moarte, și fiind ascultat pentru evlavia sa, 8deși
era Fiu, totuși a învățat ascultarea
din cele ce a pătimit. 9Și fiind făcut desăvârșit
, s‐a făcut tuturor celor ce ascultă de el pricinuitorul mântuirii veșnice; 10fiind numit de Dumnezeu mare preot după
rânduiala lui Melhisedec, 11despre care avem multe
de spus și cu anevoie de lămurit, fiindcă v‐ați făcut zăbavnici
cu auzurile.
Pruncia cititorilor
12Căci deși din pricina vremii ar fi trebuit să fiți și învățători, aveți trebuință iarăși ca cineva să vă învețe cele
dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți trebuință de lapte
și nu de hrană tare. 13Căci cine are parte numai de lapte este neîncercat în cuvântul dreptății, căci este un prunc
14.20Ef. 4.141 Pet. 2.2
; 14iar hrana tare este pentru cei desăvârșiți, care prin obișnuință au simțurile deprinse să deosebească
binele și răul.