Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
4

Să intrăm în odihna lui

41Deci fiindcă rămâne încă o făgăduință spre a intra în odihna lui, să

4.1
Cap. 12.15.
ne temem ca nu cumva cineva dintre voi să pară că a rămas în urmă. 2Căci în adevăr și noi am avut o veste bună propovăduită nouă ca și ei; dar lor cuvântul care a fost auzit nu le‐a folosit, fiindcă n‐a fost amestecat cu credință la cei ce au auzit. 3Căci noi
4.3
Cap. 3.14.
cei ce am crezut intrăm în acea odihnă, după cum a zis: Cum am
4.3
Ps. 95.11
jurat în mânia mea: de vor intra ei în odihna mea! deși lucrările erau făcute de la întemeierea lumii. 4Căci despre ziua a șaptea a zis undeva astfel: Și Dumnezeu s‐a
4.4
Gen. 2.2Ex. 20.1
31.17
odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările lui. 5Și iarăși în acest loc: De vor intra ei în odihna mea! 6Deci, fiindcă rămâne încă să intre unii în ea, și cei
4.6
Cap. 3.19.
mai dinainte care au avut propovăduită vestea bună n‐au intrat din pricina neascultării, 7El hotărăște iar o zi anumită: „Astăzi”
4.7
Ps. 95.7
, zicând în David după atâta vreme, cum s‐a spus mai înainte: Astăzi dacă veți auzi glasul lui, nu vă învârtoșați inimile. 8Căci dacă Iosua le‐ar fi dat odihnă, n‐ar fi vorbit el după acestea de altă zi. 9Deci dar rămâne încă o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10Căci cine a intrat în odihnă lui, acela s‐a și odihnit de lucrările sale, ca Dumnezeu de ale lui. 11Să ne sârguim dar ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeași
4.11
Cap. 3.12, 18, 19.
pildă de neascultare. 12Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu
4.12
Is. 49.2Ier. 23.292 Cor. 10.4,51 Pet. 1.23
și lucrător și mai
4.12
Prov. 5.4
tăietor decât orice sabie
4.12
Ef. 6.17Ap. 1.16
2.16
cu două tăișuri și pătrunzând
4.12
1 Cor. 14.24,25
până la despărțirea sufletului și duhului, încheieturilor și măduvei și judecă cugetele și gândurile inimii. 13Și nicio
4.13
Ps. 33.13,14
90.8
139.11‐12
făptură nu este nearătată înaintea lui: ci toate sunt goale și dezvelite
4.13
Iov 26.6
34.21Prov. 15.11
înaintea ochilor celui cu care avem a face.

Isus ca mare preot

14Având deci un mare preot

4.14
Cap. 3.1.
care
4.14
Cap. 7.26;
a ștrăbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să
4.14
Cap. 10.23.
ne ținem bine mărturisirea. 15Căci n‐avem
4.15
Is. 53.3
un mare preot care nu poate suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în
4.15
Lc. 22.28
toate asemenea nouă, dar
4.15
2 Cor. 5.211 Pet. 2.221 In. 3.5
fără păcat. 16Deci să
4.16
Ef. 2.18
3.12
ne apropiem cu îndrăzneală de scaunul de domnie al harului, ca să luăm milă și să aflăm har spre ajutor la vreme de nevoie.

5

Hristos și Melhisedec

51Căci orice mare preot, fiind luat dintre oameni, este așezat

5.1
Cap. 8.3.
pentru oameni în
5.1
Cap. 2.17.
cele către Dumnezeu, ca
5.1
Cap. 8.3, 4;
să aducă daruri și jertfe pentru păcate, 2care
5.2
Cap. 2.18;
poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăcitori, fiindcă și
5.2
Cap. 7.28.
el însuși este împresurat de slăbiciune. 3Și din pricina
5.3
Lev. 4.3
9.7
16.6,15‐179.7
acestei slăbiciuni este dator să aducă pentru păcate, după cum pentru popor, așa și pentru sine. 4Și nimeni
5.4
2 Cron. 26.18In. 3.27
nu‐și ia cinstea aceasta pentru sine, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum a fost și Aaron
5.4
Ex. 28.1Num. 16.5,401 Cron. 23.13
. 5Așa
5.5
In. 8.54
și Hristosul nu s‐a slăvit pe sine însuși ca să fie făcut mare preot, ci cel ce i‐a zis: Tu ești Fiul
5.5
Ps. 2.7
meu, eu azi te‐am născut. 6După cum zice și în alt loc: Tu
5.6
Ps. 110.4
ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec. 7El în zilele cărnii sale, fiindcă a adus
5.7
Mat. 26.39,42,44Mc. 14.36,39In. 17.1
cereri și rugăciuni stăruitoare, cu
5.7
Ps. 22.1Mat. 27.46,50Mc. 15.34,37
strigăt tare și lacrimi către acela care
5.7
Mat. 26.53Mc. 14.36
putea să‐l mântuiască din
5.7
Mat. 26.37Mc. 14.33Lc. 22.43In. 12.27
moarte, și fiind ascultat pentru evlavia sa, 8deși
5.8
Cap. 3.6.
era Fiu, totuși a învățat ascultarea
5.8
Fil. 2.8
din cele ce a pătimit. 9Și fiind făcut desăvârșit
5.9
Cap. 2.10;
, s‐a făcut tuturor celor ce ascultă de el pricinuitorul mântuirii veșnice; 10fiind numit de Dumnezeu mare preot după
5.10
Vers. 6. Cap. 6.20.
rânduiala lui Melhisedec, 11despre care avem multe
5.11
In. 16.122 Pet. 3.16
de spus și cu anevoie de lămurit, fiindcă v‐ați făcut zăbavnici
5.11
Mat. 13.15
cu auzurile.

Pruncia cititorilor

12Căci deși din pricina vremii ar fi trebuit să fiți și învățători, aveți trebuință iarăși ca cineva să vă învețe cele

5.12
Cap. 6.1.
dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți trebuință de lapte
5.12
1 Cor. 3.1‐3
și nu de hrană tare. 13Căci cine are parte numai de lapte este neîncercat în cuvântul dreptății, căci este un prunc
5.13
1 Cor. 13.11
14.20Ef. 4.141 Pet. 2.2
; 14iar hrana tare este pentru cei desăvârșiți, care prin obișnuință au simțurile deprinse să deosebească
5.14
Is. 7.151 Cor. 2.14,15
binele și răul.

6

Cei căzuți de la credință

61De aceea să lăsăm

6.1
Fil. 3.12‐14
cuvântul începutului lui Hristos și să înaintăm cu sârguință spre desăvârșire, nepunând iarăși temelia pocăinței de faptele moarte
6.1
Cap. 9.14.
și a credinței în Dumnezeu, 2a învățăturii despre
6.2
Fapte. 19.4,5
botezuri și despre
6.2
Fapte. 8.14‐17
19.6
punerea mâinilor și despre învierea morților
6.2
Fapte. 17.31,32
și despre
6.2
Fapte. 24.25Rom. 2.16
judecata veșnică. 3Și aceasta o vom face, dacă
6.3
Fapte. 18.211 Cor. 4.19
va îngădui Dumnezeu. 4Căci este cu neputință ca cei ce au fost luminați
6.4
Mat. 12.31,322 Pet. 2.20,211 In. 5.16
odată și au gustat darul
6.4
Cap. 10.32.
ceresc și s‐au făcut părtași
6.4
In. 4.10
6.32Ef. 2.8
ai Duhului Sfânt 5și au gustat cuvântul bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor
6.5
Gal. 3.2,5
, 6și care totuși au căzut, să fie înnoiți iarăși
6.6
Cap. 2.5.
spre pocăință, fiindcă
6.6
Cap. 10.29.
ei răstignesc din nou pentru ei înșiși pe Fiul lui Dumnezeu și‐l dau de ocară. 7Căci pământul care a băut ploaia ce vine adesea peste el și care dă verdeață folositoare acelora pentru care și este lucrat are parte de binecuvântare
6.7
Ps. 65.10
de la Dumnezeu; 8dar
6.8
Is. 5.6
dacă face spini și pălămidă este lepădat și aproape de blestem și sfârșitul lui este să fie ars.

Făgăduința dată lui Avraam

9Dar despre voi, iubiților, suntem încredințați de mai bune lucruri și care țin de mântuire, chiar dacă vorbim astfel. 10Căci

6.10
Prov. 14.31Mat. 10.42
25.40In. 13.20
Dumnezeu
6.10
Rom. 3.42 Tes. 1.6,7
nu este nedrept ca să uite lucrul
6.10
1 Tes. 1.3
vostru și iubirea pe care ați arătat‐o pentru numele lui, întrucât ați slujit
6.10
Rom. 15.252 Cor. 8.4
9.1,122 Tim. 1.18
și slujiți sfinților. 11Dar dorim ca fiecare
6.11
Cap. 3.6, 14.
dintre voi să arate aceeași sârguință pentru încrederea
6.11
Col. 2.2
deplină a nădejdii până la sfârșit, 12ca să nu fiți trândavi, ci următori ai celor ce prin credință și îndelungă răbdare moștenesc
6.12
Cap. 10.36.
făgăduințele. 13Căci Dumnezeu, când a făcut făgăduința lui Avraam, fiindcă n‐avea să jure pe nimeni mai mare, a
6.13
Gen. 22.16,17Ps. 105.9Lc. 1.73
jurat pe sine însuși, 14zicând: Cu adevărat binecuvântând te voi binecuvânta și înmulțind te voi înmulți. 15Și astfel, fiindcă a avut îndelungă răbdare, a dobândit făgăduința. 16Căci oamenii jură pe cel ce este mai mare și jurământul
6.16
Ex. 22.11
le este sfârșitul oricărui cuvânt de împotrivire spre întărire. 17În aceasta Dumnezeu voind să arate și mai mult moștenitorilor
6.17
Cap. 11.9.
făgăduinței nestrămutarea
6.17
Rom. 11.29
sfatului său, a venit la mijloc cu un jurământ, 18ca prin două fapte nestrămutate, în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să avem puternica mângâiere, noi, care am scăpat ca să apucăm nădejdea pusă
6.18
Cap. 12.1.
înaintea noastră, 19pe care o avem ca o ancoră neclintită tare a sufletului și care
6.19
Lev. 16.15
intră până în ceea ce este în lăuntrul perdelei, 20unde
6.20
Cap. 4.14;
Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, fiind făcut
6.20
Cap. 3.1;
mare preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.