Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
7

Melhisedec mai mare decât Levi

71Căci acest Melhisedec

7.1
Gen. 14.18
, împărat al Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam care se întorcea de la tăierea împăraților și l‐a binecuvântat, 2căruia Avraam i‐a împărțit și zeciuială din toate (însemnează mai întâi Împărat al dreptății, iar apoi și Împărat al Salemului, adică Împărat al păcii, 3fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început de zile, nici sfârșit al vieții, dar fiind făcut asemenea Fiului lui Dumnezeu), rămâne preot pururea. 4Vedeți dar cât de mare este acest om, căruia
7.4
Gen. 14.20
Avraam i‐a dat zeciuială din cele mai bune prăzi, el, patriarhul! 5Și într‐adevăr cei
7.5
Num. 18.21,26
din fiii lui Levi care primesc preoția au poruncă potrivit legii să ia zeciuieli de la popor, adică de la frații lor, măcar că și aceștia au ieșit din coapsa lui Avraam: 6iar cel ce nu‐și trage obârșia din ei, prin spiță de neam, a luat zeciuială de la Avraam și
7.6
Gen. 14.19
a binecuvântat pe
7.6
Rom. 4.13Gal. 3.16
cel ce are făgăduințele. 7Dar fără vreun cuvânt de împotrivire, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8Și aici oameni care mor iau zeciuieli, iar acolo unul care
7.8
Cap. 5.6;
are mărturia că trăiește. 9Și cum am zice, prin Avraam a dat zeciuială și Levi, care ia zeciuieli: 10căci era încă în coapsa tatălui său, când l‐a întâmpinat Melhisedec.

Preoția lui Hristos și preoția levitică

11Deci dar, dacă

7.11
Gal. 2.21
desăvârșirea era prin preoția levitică, (căci poporul pe temeiul ei a primit legea,) ce trebuință mai era ca să se ridice un altfel de preot după rânduiala lui Melhisedec și care nu se zice după rânduiala lui Aaron? 12Căci fiind schimbată preoția, este de neapărată trebuință să se facă și o schimbare a legii. 13Căci acela cu privire la care sunt zise acestea face parte dintr‐o altă seminție din care nimeni n‐a slujit altarului. 14Pentru că este prea învederat că Domnul nostru a răsărit din
7.14
Is. 11.1Mat. 1.3Lc. 3.33Rom. 1.3Ap. 5.5
Iuda, seminție cu privire la care Moise n‐a zis nimic despre preoți. 15Și încă aceasta este cu mult mai învederat dacă, după asemănarea lui Melhisedec, se ridică un altfel de preot, 16care s‐a făcut nu după legea unei porunci ce ține de carne, ci după puterea unei vieți nepieritoare. 17Căci i se dă mărturia aceasta: Tu
7.17
Ps. 110.4
ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec. 18Căci este desființarea poruncii care a fost mai înainte, din pricina slăbiciunii
7.18
Rom. 8.3Gal. 4.9
și a nefolosului ei, 19(căci legea
7.19
Fapte. 13.39Rom. 3.20,21,28
8.3Gal. 2.16
n‐a dus nimic la desăvârșire) și aducerea peste ea a unei nădejdi
7.19
Cap. 6.18;
mai bune, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20Și întrucât aceasta nu se face fără jurământ, 21căci aceia au fost făcuți preoți fără jurământ, iar acesta cu jurământ, prin cel ce îi zice: Domnul a jurat
7.21
Ps. 110.4
și nu se va căi: Tu ești preot în veac! 22Prin chiar aceasta Isus s‐a făcut
7.22
Cap. 8.6;
chezaș al unui legământ cu atât mai bun. 23Și aceia într‐adevăr erau mai mulți făcuți preoți, pentru că erau împiedicați prin moarte să rămână pururea, 24dar el, pentru că rămâne în veac, are preoția nestrămutată. 25De aceea și poate să mântuiască până la desăvârșire pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin el, căci el trăiește totdeauna ca să mijlocească
7.25
Rom. 8.341 Tim. 2.51 In. 2.1
pentru ei. 26Căci un astfel de mare preot ni se cuvenea nouă, sfânt
7.26
Cap. 4.15.
, fără răutate, fără pată, deosebit de păcătoși și
7.26
Ef. 1.20
4.10
fiind făcut mai înalt decât cerurile, 27care nu are în fiecare zi neapărată trebuință, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe mai întâi
7.27
Lev. 9.7
16.6,119.7
pentru păcatele sale și
7.27
Lev. 16.15
apoi pentru ale poporului; căci a făcut aceasta
7.27
Rom. 6.1010.12
odată pentru totdeauna aducându‐se pe sine însuși. 28Căci legea pune mari preoți oameni
7.28
Cap. 5.1, 2.
care au slăbiciune, dar cuvântul jurământului care este în urma legii pune pe Fiu, care
7.28
Cap. 2.10;
este făcut desăvârșit pentru veșnicie.

8

Isus și noul legământ

81Iar ca vârf la cele ce zicem: noi avem un astfel de mare preot, care

8.1
Ef. 1.20Col. 3.1
s‐a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măreției în ceruri, 2ca slujitor al locurilor sfinte
8.2
Cap. 9–8, 12, 24.
și al cortului
8.2
Cap. 9.11.
adevărat pe care l‐a înfipt Domnul, nu omul. 3Căci orice mare preot
8.3
Cap. 5.1.
este pus ca să aducă daruri și jertfe; de aceea era
8.3
Ef. 5.2
de neapărată trebuință ca și acest mare preot să fi avut ceva ce să aducă. 4Deci dacă ar fi pe pământ, nici n‐ar fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile potrivit legii, 5care slujesc unei închipuituri și unei umbre
8.5
Col. 2.17
a celor cerești, după cum a fost înștiințat Moise de Dumnezeu, când avea să facă cortul; căci: Vezi
8.5
Ex. 25.40
26.30
27.8Num. 8.4Fapte. 7.41
, zice, să faci toate potrivit pildei ce ți‐a fost arătată pe munte. 6Acum însă Hristos a dobândit
8.6
2 Cor. 3.6,8,9
o slujbă cu atât mai deosebită cu cât este și mijlocitor al unui legământ mai bun, care este legiuit pe temeiul unor făgăduințe mai bune.

Pieirea vechiului legământ

7Căci

8.7
Cap. 7.11, 18.
dacă cel dintâi legământ ar fi fost desăvârșit, nu s‐ar fi căutat loc pentru un al doilea. 8Căci mustrându‐i zice: Iată
8.8
Ier. 31.31‐34
vin zile, zice Domnul, și voi săvârși un nou legământ pentru casa lui Israel și pentru casa lui Iuda; 9nu după legământul pe care l‐am făcut cu părinții lor în ziua când i‐am apucat de mână ca să‐i scot din țara Egiptului, pentru că n‐au stăruit în legământul meu și mie nu mi‐a păsat de ei, zice Domnul. 10Pentru că acesta
8.10
Cap. 10.16.
este legământul pe care‐l voi încheia cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile mele în gândul lor și le voi scrie și pe inima lor și
8.10
Zah. 8.8
le voi fi Dumnezeu și ei îmi vor fi popor. 11Și nu
8.11
Is. 54.13In. 6.451 In. 2.27
vor mai învăța fiecare pe concetățeanul său și fiecare pe fratele său zicând: Cunoaște pe Domnul! pentru că toți mă vor cunoaște de la mic până la mare dintre ei. 12Pentru că voi fi milostiv cu nedreptățile lor și
8.12
Rom. 11.27
nu‐mi voi mai aduce deloc aminte de păcatele lor și de fărădelegile lor. 13Prin aceea că zice
8.13
2 Cor. 5.17
un „Nou legământ”, a învechit pe cel dintâi; iar ce este învechit și îmbătrânit este aproape de pieire.

9

Zugrăvirea vechiului cort

91Deci și cel dintâi legământ avea întocmiri pentru slujba dumnezeiască și pentru sfântul locaș

9.1
Ex. 25.8
din lumea aceasta. 2Căci
9.2
Ex. 26.1
a fost întocmit un cort
9.2
Ex. 26.35
40.4
, cel dintâi, care se numește Sfânta, în care era sfeșnicul
9.2
Ex. 25.31
și masa
9.2
Ex. 25.23,30Lev. 24.5,6
și punerea înainte a pâinilor; 3iar după
9.3
Ex. 26.31,33
40.3,21
perdeaua a doua, cortul care se numește Sfânta sfintelor, 4având tămâietoarea de aur și
9.4
Ex. 25.10
26.36
40.3,21
chivotul legământului ferecat peste tot cu aur, în care era un vas
9.4
Ex. 16.33,34
de aur care avea mana, și toiagul lui Aaron
9.4
Num. 17.10
, care odrăslise și tablele
9.4
Ex. 25.16,21
34.29
40.20Deut. 10.2,51 Reg. 8.9,212 Cron. 5.10
legământului. 5Iar deasupra
9.5
Ex. 25.18,22Lev. 16.21 Reg. 8.6,7
lui heruvimii slavei umbrind scaunul îndurării; despre acestea nu este acum de vorbit cu de‐amănuntul. 6Și acestea fiind întocmite astfel, preoții
9.6
Num. 28.3Dan. 8.11
intră totdeauna în întâiul cort, săvârșind slujbele dumnezeiești, 7iar în al doilea, numai marele preot, o dată
9.7
Ex. 30.10Lev. 16.2,11,12,15,34
pe an, nu fără sânge, pe
9.7
Cap. 5.3;
care‐l aduce pentru sine și pentru greșelile din neștiință ale poporului. 8Duhul Sfânt
9.8
Cap. 10.19, 20.
învederând aceasta că
9.8
In. 14.6
nu era încă arătată calea Sfintei sfintelor câtă vreme își mai are locul său întâiul cort, 9care este o asemănare față de vremea de acum, în care se aduc daruri și jertfe care
9.9
Gal. 3.21
nu pot desăvârși în ce privește cugetul pe cel ce face slujba dumnezeiască, 10slujbă care stă numai în mâncări
9.10
Lev. 11.2Col. 2.16
și băuturi și felurite
9.10
Num. 19.7
spălări, întocmiri ale cărnii, puse până
9.10
Ef. 2.15Col. 2.20
la o vreme de îndreptare.

Hristos și jertfa lui

11Dar Hristos venit ca mare preot

9.11
Cap. 3.1.
al bunurilor
9.11
Cap. 10.1.
viitoare, prin
9.11
Cap. 8.2.
cortul mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adică nu din aceeași zidire, 12nici cu
9.12
Cap. 10.4.
sânge de țapi și viței, ci
9.12
Fapte. 20.28Ef. 1.7Col. 1.141 Pet. 1.19Ap. 1.5
5.9
cu sângele său însuși, a intrat odată pentru totdeauna în Sfânta sfintelor, după ce a dobândit
9.12
Zah. 3.9
o răscumpărare veșnică
9.12
Dan. 9.24
. 13Căci dacă sângele
9.13
Lev. 16.14,16
de țapi și de tauri și
9.13
Num. 19.2,17
cenușa unei junci cu care se stropește peste cei întinați sfințește pentru curățirea cărnii, 14cu cât mai mult sângele
9.14
1 Pet. 1.191 In. 1.7Ap. 1.5
lui Hristos, care
9.14
Rom. 1.41 Pet. 3.18
prin Duhul cel veșnic s‐a adus pe sine
9.14
Ef. 5.2Tit 2.14
însuși fără cusur lui Dumnezeu, va
9.14
Cap. 1.3;
curăți cugetul vostru de faptele
9.14
Cap. 6.1.
moarte ca să slujiți
9.14
Lc. 1.74Rom. 6.13,221 Pet. 4.2
Dumnezeului celui viu? 15Și pentru
9.15
1 Tim. 2.5
aceasta el este mijlocitor
9.15
Cap. 7.22;
al unui legământ nou, încât prin aceea că s‐a făcut o moarte pentru
9.15
Rom. 3.25
5.61 Pet. 3.18
răscumpărarea de abaterile de sub întâiul legământ, cei
9.15
Cap. 3.1.
ce au fost chemați să capete făgăduința moștenirii veșnice. 16Căci unde este un testament, este de neapărată trebuință ca să fie adusă moartea celui ce l‐a făcut. 17Pentru că un testament
9.17
Gal. 3.15
are putere la cei morți, fiindcă niciodată n‐are tărie când trăiește cel ce l‐a făcut. 18De aceea
9.18
Ex. 24.6
nici întâiul legământ n‐a fost început fără sânge. 19Căci, după ce fiecare poruncă, potrivit legii, a fost rostită de Moise către tot poporul, după ce a luat
9.19
Ex. 24.5,6,8Lev. 16.14,15,18
sângele vițeilor și al țapilor, cu
9.19
Lev. 14.4,6,7,49,51,52
apă și lână stacojie și isop, a stropit atât cartea însăși cât și pe tot poporul, 20zicând: Acesta
9.20
Ex. 24.8Mat. 26.28
este sângele legământului pe care vi l‐a poruncit Dumnezeu. 21Și a stropit de asemenea cu sânge cortul
9.21
Ex. 29.12,36Lev. 8.15,19
16.14,15,16,18,19
și toate vasele pentru slujba dumnezeiască. 22Și aproape toate sunt curățite prin sânge potrivit legii, și
9.22
Lev. 17.11
fără vărsare de sânge nu este iertare. 23Deci era într‐adevăr de neapărată trebuință ca închipuirile
9.23
Cap. 8.5.
celor ce sunt în ceruri să fie curățite prin acestea, iar înseși cele cerești prin jertfe mai bune decât acestea. 24Căci
9.24
Cap. 6.20.
Hristosul a intrat nu într‐o Sfânta sfintelor făcută de mâini, icoană
9.24
Cap. 8.2.
a celor adevărate, ci chiar în cer, ca să se
9.24
Rom. 8.341 In. 2.1
înfățișeze acum pentru noi înaintea feței lui Dumnezeu; 25nici ca să se aducă de mai multe ori jertfă pe sine însuși, după cum marele preot
9.25
Vers. 7.
intră în Sfânta sfintelor în fiecare an, cu sânge străin; 26fiindcă altfel trebuia să fi pătimit de mai multe ori de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârșitul
9.26
Vers. 12. Cap. 7.27;
veacurilor, s‐a arătat o dată
9.26
1 Cor. 10.11Gal. 4.4Ef. 1.10
pentru desființarea păcatului prin jertfa sa. 27Și
9.27
Gen. 3.19Ecl. 3.20
întrucât este hotărât oamenilor să moară o dată, iar
9.27
2 Cor. 5.10Ap. 20.12,13
după aceea vine judecata, 28astfel și Hristosul
9.28
Rom. 6.101 Pet. 3.18
, fiind adus
9.28
1 Pet. 2.241 In. 3.5
o dată ca să poarte păcatele multora
9.28
Mat. 26.28Rom. 5.15
, se va arăta a doua oară, deosebit de păcat, spre mântuire celor ce
9.28
Tit 2.132 Pet. 3.12
îl așteaptă.