Zugrăvirea vechiului cort
91Deci și cel dintâi legământ avea întocmiri pentru slujba dumnezeiască și pentru sfântul locaș
din lumea aceasta. 2Căci
a fost întocmit un cort
40.4
, cel dintâi, care se numește Sfânta, în care era sfeșnicul
și masa
și punerea înainte a pâinilor; 3iar după
40.3,21
perdeaua a doua, cortul care se numește Sfânta sfintelor, 4având tămâietoarea de aur și
26.36
40.3,21
chivotul legământului ferecat peste tot cu aur, în care era un vas
de aur care avea mana, și toiagul lui Aaron
, care odrăslise și tablele
34.29
40.20Deut. 10.2,51 Reg. 8.9,212 Cron. 5.10
legământului. 5Iar deasupra
lui heruvimii slavei umbrind scaunul îndurării; despre acestea nu este acum de vorbit cu de‐amănuntul. 6Și acestea fiind întocmite astfel, preoții
intră totdeauna în întâiul cort, săvârșind slujbele dumnezeiești, 7iar în al doilea, numai marele preot, o dată
pe an, nu fără sânge, pe
care‐l aduce pentru sine și pentru greșelile din neștiință ale poporului. 8Duhul Sfânt
învederând aceasta că
nu era încă arătată calea Sfintei sfintelor câtă vreme își mai are locul său întâiul cort, 9care este o asemănare față de vremea de acum, în care se aduc daruri și jertfe care
nu pot desăvârși în ce privește cugetul pe cel ce face slujba dumnezeiască, 10slujbă care stă numai în mâncări
și băuturi și felurite
spălări, întocmiri ale cărnii, puse până
la o vreme de îndreptare.
Hristos și jertfa lui
11Dar Hristos venit ca mare preot
al bunurilor
viitoare, prin
cortul mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adică nu din aceeași zidire, 12nici cu
sânge de țapi și viței, ci
5.9
cu sângele său însuși, a intrat odată pentru totdeauna în Sfânta sfintelor, după ce a dobândit
o răscumpărare veșnică
. 13Căci dacă sângele
de țapi și de tauri și
cenușa unei junci cu care se stropește peste cei întinați sfințește pentru curățirea cărnii, 14cu cât mai mult sângele
lui Hristos, care
prin Duhul cel veșnic s‐a adus pe sine
însuși fără cusur lui Dumnezeu, va
curăți cugetul vostru de faptele
moarte ca să slujiți
Dumnezeului celui viu? 15Și pentru
aceasta el este mijlocitor
al unui legământ nou, încât prin aceea că s‐a făcut o moarte pentru
5.61 Pet. 3.18
răscumpărarea de abaterile de sub întâiul legământ, cei
ce au fost chemați să capete făgăduința moștenirii veșnice. 16Căci unde este un testament, este de neapărată trebuință ca să fie adusă moartea celui ce l‐a făcut. 17Pentru că un testament
are putere la cei morți, fiindcă niciodată n‐are tărie când trăiește cel ce l‐a făcut. 18De aceea
nici întâiul legământ n‐a fost început fără sânge. 19Căci, după ce fiecare poruncă, potrivit legii, a fost rostită de Moise către tot poporul, după ce a luat
sângele vițeilor și al țapilor, cu
apă și lână stacojie și isop, a stropit atât cartea însăși cât și pe tot poporul, 20zicând: Acesta
este sângele legământului pe care vi l‐a poruncit Dumnezeu. 21Și a stropit de asemenea cu sânge cortul
16.14,15,16,18,19
și toate vasele pentru slujba dumnezeiască. 22Și aproape toate sunt curățite prin sânge potrivit legii, și
fără vărsare de sânge nu este iertare. 23Deci era într‐adevăr de neapărată trebuință ca închipuirile
celor ce sunt în ceruri să fie curățite prin acestea, iar înseși cele cerești prin jertfe mai bune decât acestea. 24Căci
Hristosul a intrat nu într‐o Sfânta sfintelor făcută de mâini, icoană
a celor adevărate, ci chiar în cer, ca să se
înfățișeze acum pentru noi înaintea feței lui Dumnezeu; 25nici ca să se aducă de mai multe ori jertfă pe sine însuși, după cum marele preot
intră în Sfânta sfintelor în fiecare an, cu sânge străin; 26fiindcă altfel trebuia să fi pătimit de mai multe ori de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârșitul
veacurilor, s‐a arătat o dată
pentru desființarea păcatului prin jertfa sa. 27Și
întrucât este hotărât oamenilor să moară o dată, iar
după aceea vine judecata, 28astfel și Hristosul
, fiind adus
o dată ca să poarte păcatele multora
, se va arăta a doua oară, deosebit de păcat, spre mântuire celor ce
îl așteaptă.