Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
9

Zugrăvirea vechiului cort

91Deci și cel dintâi legământ avea întocmiri pentru slujba dumnezeiască și pentru sfântul locaș

9.1
Ex. 25.8
din lumea aceasta. 2Căci
9.2
Ex. 26.1
a fost întocmit un cort
9.2
Ex. 26.35
40.4
, cel dintâi, care se numește Sfânta, în care era sfeșnicul
9.2
Ex. 25.31
și masa
9.2
Ex. 25.23,30Lev. 24.5,6
și punerea înainte a pâinilor; 3iar după
9.3
Ex. 26.31,33
40.3,21
perdeaua a doua, cortul care se numește Sfânta sfintelor, 4având tămâietoarea de aur și
9.4
Ex. 25.10
26.36
40.3,21
chivotul legământului ferecat peste tot cu aur, în care era un vas
9.4
Ex. 16.33,34
de aur care avea mana, și toiagul lui Aaron
9.4
Num. 17.10
, care odrăslise și tablele
9.4
Ex. 25.16,21
34.29
40.20Deut. 10.2,51 Reg. 8.9,212 Cron. 5.10
legământului. 5Iar deasupra
9.5
Ex. 25.18,22Lev. 16.21 Reg. 8.6,7
lui heruvimii slavei umbrind scaunul îndurării; despre acestea nu este acum de vorbit cu de‐amănuntul. 6Și acestea fiind întocmite astfel, preoții
9.6
Num. 28.3Dan. 8.11
intră totdeauna în întâiul cort, săvârșind slujbele dumnezeiești, 7iar în al doilea, numai marele preot, o dată
9.7
Ex. 30.10Lev. 16.2,11,12,15,34
pe an, nu fără sânge, pe
9.7
Cap. 5.3;
care‐l aduce pentru sine și pentru greșelile din neștiință ale poporului. 8Duhul Sfânt
9.8
Cap. 10.19, 20.
învederând aceasta că
9.8
In. 14.6
nu era încă arătată calea Sfintei sfintelor câtă vreme își mai are locul său întâiul cort, 9care este o asemănare față de vremea de acum, în care se aduc daruri și jertfe care
9.9
Gal. 3.21
nu pot desăvârși în ce privește cugetul pe cel ce face slujba dumnezeiască, 10slujbă care stă numai în mâncări
9.10
Lev. 11.2Col. 2.16
și băuturi și felurite
9.10
Num. 19.7
spălări, întocmiri ale cărnii, puse până
9.10
Ef. 2.15Col. 2.20
la o vreme de îndreptare.

Hristos și jertfa lui

11Dar Hristos venit ca mare preot

9.11
Cap. 3.1.
al bunurilor
9.11
Cap. 10.1.
viitoare, prin
9.11
Cap. 8.2.
cortul mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adică nu din aceeași zidire, 12nici cu
9.12
Cap. 10.4.
sânge de țapi și viței, ci
9.12
Fapte. 20.28Ef. 1.7Col. 1.141 Pet. 1.19Ap. 1.5
5.9
cu sângele său însuși, a intrat odată pentru totdeauna în Sfânta sfintelor, după ce a dobândit
9.12
Zah. 3.9
o răscumpărare veșnică
9.12
Dan. 9.24
. 13Căci dacă sângele
9.13
Lev. 16.14,16
de țapi și de tauri și
9.13
Num. 19.2,17
cenușa unei junci cu care se stropește peste cei întinați sfințește pentru curățirea cărnii, 14cu cât mai mult sângele
9.14
1 Pet. 1.191 In. 1.7Ap. 1.5
lui Hristos, care
9.14
Rom. 1.41 Pet. 3.18
prin Duhul cel veșnic s‐a adus pe sine
9.14
Ef. 5.2Tit 2.14
însuși fără cusur lui Dumnezeu, va
9.14
Cap. 1.3;
curăți cugetul vostru de faptele
9.14
Cap. 6.1.
moarte ca să slujiți
9.14
Lc. 1.74Rom. 6.13,221 Pet. 4.2
Dumnezeului celui viu? 15Și pentru
9.15
1 Tim. 2.5
aceasta el este mijlocitor
9.15
Cap. 7.22;
al unui legământ nou, încât prin aceea că s‐a făcut o moarte pentru
9.15
Rom. 3.25
5.61 Pet. 3.18
răscumpărarea de abaterile de sub întâiul legământ, cei
9.15
Cap. 3.1.
ce au fost chemați să capete făgăduința moștenirii veșnice. 16Căci unde este un testament, este de neapărată trebuință ca să fie adusă moartea celui ce l‐a făcut. 17Pentru că un testament
9.17
Gal. 3.15
are putere la cei morți, fiindcă niciodată n‐are tărie când trăiește cel ce l‐a făcut. 18De aceea
9.18
Ex. 24.6
nici întâiul legământ n‐a fost început fără sânge. 19Căci, după ce fiecare poruncă, potrivit legii, a fost rostită de Moise către tot poporul, după ce a luat
9.19
Ex. 24.5,6,8Lev. 16.14,15,18
sângele vițeilor și al țapilor, cu
9.19
Lev. 14.4,6,7,49,51,52
apă și lână stacojie și isop, a stropit atât cartea însăși cât și pe tot poporul, 20zicând: Acesta
9.20
Ex. 24.8Mat. 26.28
este sângele legământului pe care vi l‐a poruncit Dumnezeu. 21Și a stropit de asemenea cu sânge cortul
9.21
Ex. 29.12,36Lev. 8.15,19
16.14,15,16,18,19
și toate vasele pentru slujba dumnezeiască. 22Și aproape toate sunt curățite prin sânge potrivit legii, și
9.22
Lev. 17.11
fără vărsare de sânge nu este iertare. 23Deci era într‐adevăr de neapărată trebuință ca închipuirile
9.23
Cap. 8.5.
celor ce sunt în ceruri să fie curățite prin acestea, iar înseși cele cerești prin jertfe mai bune decât acestea. 24Căci
9.24
Cap. 6.20.
Hristosul a intrat nu într‐o Sfânta sfintelor făcută de mâini, icoană
9.24
Cap. 8.2.
a celor adevărate, ci chiar în cer, ca să se
9.24
Rom. 8.341 In. 2.1
înfățișeze acum pentru noi înaintea feței lui Dumnezeu; 25nici ca să se aducă de mai multe ori jertfă pe sine însuși, după cum marele preot
9.25
Vers. 7.
intră în Sfânta sfintelor în fiecare an, cu sânge străin; 26fiindcă altfel trebuia să fi pătimit de mai multe ori de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârșitul
9.26
Vers. 12. Cap. 7.27;
veacurilor, s‐a arătat o dată
9.26
1 Cor. 10.11Gal. 4.4Ef. 1.10
pentru desființarea păcatului prin jertfa sa. 27Și
9.27
Gen. 3.19Ecl. 3.20
întrucât este hotărât oamenilor să moară o dată, iar
9.27
2 Cor. 5.10Ap. 20.12,13
după aceea vine judecata, 28astfel și Hristosul
9.28
Rom. 6.101 Pet. 3.18
, fiind adus
9.28
1 Pet. 2.241 In. 3.5
o dată ca să poarte păcatele multora
9.28
Mat. 26.28Rom. 5.15
, se va arăta a doua oară, deosebit de păcat, spre mântuire celor ce
9.28
Tit 2.132 Pet. 3.12
îl așteaptă.