Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
8

Isus și noul legământ

81Iar ca vârf la cele ce zicem: noi avem un astfel de mare preot, care

8.1
Ef. 1.20Col. 3.1
s‐a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măreției în ceruri, 2ca slujitor al locurilor sfinte
8.2
Cap. 9–8, 12, 24.
și al cortului
8.2
Cap. 9.11.
adevărat pe care l‐a înfipt Domnul, nu omul. 3Căci orice mare preot
8.3
Cap. 5.1.
este pus ca să aducă daruri și jertfe; de aceea era
8.3
Ef. 5.2
de neapărată trebuință ca și acest mare preot să fi avut ceva ce să aducă. 4Deci dacă ar fi pe pământ, nici n‐ar fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile potrivit legii, 5care slujesc unei închipuituri și unei umbre
8.5
Col. 2.17
a celor cerești, după cum a fost înștiințat Moise de Dumnezeu, când avea să facă cortul; căci: Vezi
8.5
Ex. 25.40
26.30
27.8Num. 8.4Fapte. 7.41
, zice, să faci toate potrivit pildei ce ți‐a fost arătată pe munte. 6Acum însă Hristos a dobândit
8.6
2 Cor. 3.6,8,9
o slujbă cu atât mai deosebită cu cât este și mijlocitor al unui legământ mai bun, care este legiuit pe temeiul unor făgăduințe mai bune.

Pieirea vechiului legământ

7Căci

8.7
Cap. 7.11, 18.
dacă cel dintâi legământ ar fi fost desăvârșit, nu s‐ar fi căutat loc pentru un al doilea. 8Căci mustrându‐i zice: Iată
8.8
Ier. 31.31‐34
vin zile, zice Domnul, și voi săvârși un nou legământ pentru casa lui Israel și pentru casa lui Iuda; 9nu după legământul pe care l‐am făcut cu părinții lor în ziua când i‐am apucat de mână ca să‐i scot din țara Egiptului, pentru că n‐au stăruit în legământul meu și mie nu mi‐a păsat de ei, zice Domnul. 10Pentru că acesta
8.10
Cap. 10.16.
este legământul pe care‐l voi încheia cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile mele în gândul lor și le voi scrie și pe inima lor și
8.10
Zah. 8.8
le voi fi Dumnezeu și ei îmi vor fi popor. 11Și nu
8.11
Is. 54.13In. 6.451 In. 2.27
vor mai învăța fiecare pe concetățeanul său și fiecare pe fratele său zicând: Cunoaște pe Domnul! pentru că toți mă vor cunoaște de la mic până la mare dintre ei. 12Pentru că voi fi milostiv cu nedreptățile lor și
8.12
Rom. 11.27
nu‐mi voi mai aduce deloc aminte de păcatele lor și de fărădelegile lor. 13Prin aceea că zice
8.13
2 Cor. 5.17
un „Nou legământ”, a învechit pe cel dintâi; iar ce este învechit și îmbătrânit este aproape de pieire.

9

Zugrăvirea vechiului cort

91Deci și cel dintâi legământ avea întocmiri pentru slujba dumnezeiască și pentru sfântul locaș

9.1
Ex. 25.8
din lumea aceasta. 2Căci
9.2
Ex. 26.1
a fost întocmit un cort
9.2
Ex. 26.35
40.4
, cel dintâi, care se numește Sfânta, în care era sfeșnicul
9.2
Ex. 25.31
și masa
9.2
Ex. 25.23,30Lev. 24.5,6
și punerea înainte a pâinilor; 3iar după
9.3
Ex. 26.31,33
40.3,21
perdeaua a doua, cortul care se numește Sfânta sfintelor, 4având tămâietoarea de aur și
9.4
Ex. 25.10
26.36
40.3,21
chivotul legământului ferecat peste tot cu aur, în care era un vas
9.4
Ex. 16.33,34
de aur care avea mana, și toiagul lui Aaron
9.4
Num. 17.10
, care odrăslise și tablele
9.4
Ex. 25.16,21
34.29
40.20Deut. 10.2,51 Reg. 8.9,212 Cron. 5.10
legământului. 5Iar deasupra
9.5
Ex. 25.18,22Lev. 16.21 Reg. 8.6,7
lui heruvimii slavei umbrind scaunul îndurării; despre acestea nu este acum de vorbit cu de‐amănuntul. 6Și acestea fiind întocmite astfel, preoții
9.6
Num. 28.3Dan. 8.11
intră totdeauna în întâiul cort, săvârșind slujbele dumnezeiești, 7iar în al doilea, numai marele preot, o dată
9.7
Ex. 30.10Lev. 16.2,11,12,15,34
pe an, nu fără sânge, pe
9.7
Cap. 5.3;
care‐l aduce pentru sine și pentru greșelile din neștiință ale poporului. 8Duhul Sfânt
9.8
Cap. 10.19, 20.
învederând aceasta că
9.8
In. 14.6
nu era încă arătată calea Sfintei sfintelor câtă vreme își mai are locul său întâiul cort, 9care este o asemănare față de vremea de acum, în care se aduc daruri și jertfe care
9.9
Gal. 3.21
nu pot desăvârși în ce privește cugetul pe cel ce face slujba dumnezeiască, 10slujbă care stă numai în mâncări
9.10
Lev. 11.2Col. 2.16
și băuturi și felurite
9.10
Num. 19.7
spălări, întocmiri ale cărnii, puse până
9.10
Ef. 2.15Col. 2.20
la o vreme de îndreptare.

Hristos și jertfa lui

11Dar Hristos venit ca mare preot

9.11
Cap. 3.1.
al bunurilor
9.11
Cap. 10.1.
viitoare, prin
9.11
Cap. 8.2.
cortul mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adică nu din aceeași zidire, 12nici cu
9.12
Cap. 10.4.
sânge de țapi și viței, ci
9.12
Fapte. 20.28Ef. 1.7Col. 1.141 Pet. 1.19Ap. 1.5
5.9
cu sângele său însuși, a intrat odată pentru totdeauna în Sfânta sfintelor, după ce a dobândit
9.12
Zah. 3.9
o răscumpărare veșnică
9.12
Dan. 9.24
. 13Căci dacă sângele
9.13
Lev. 16.14,16
de țapi și de tauri și
9.13
Num. 19.2,17
cenușa unei junci cu care se stropește peste cei întinați sfințește pentru curățirea cărnii, 14cu cât mai mult sângele
9.14
1 Pet. 1.191 In. 1.7Ap. 1.5
lui Hristos, care
9.14
Rom. 1.41 Pet. 3.18
prin Duhul cel veșnic s‐a adus pe sine
9.14
Ef. 5.2Tit 2.14
însuși fără cusur lui Dumnezeu, va
9.14
Cap. 1.3;
curăți cugetul vostru de faptele
9.14
Cap. 6.1.
moarte ca să slujiți
9.14
Lc. 1.74Rom. 6.13,221 Pet. 4.2
Dumnezeului celui viu? 15Și pentru
9.15
1 Tim. 2.5
aceasta el este mijlocitor
9.15
Cap. 7.22;
al unui legământ nou, încât prin aceea că s‐a făcut o moarte pentru
9.15
Rom. 3.25
5.61 Pet. 3.18
răscumpărarea de abaterile de sub întâiul legământ, cei
9.15
Cap. 3.1.
ce au fost chemați să capete făgăduința moștenirii veșnice. 16Căci unde este un testament, este de neapărată trebuință ca să fie adusă moartea celui ce l‐a făcut. 17Pentru că un testament
9.17
Gal. 3.15
are putere la cei morți, fiindcă niciodată n‐are tărie când trăiește cel ce l‐a făcut. 18De aceea
9.18
Ex. 24.6
nici întâiul legământ n‐a fost început fără sânge. 19Căci, după ce fiecare poruncă, potrivit legii, a fost rostită de Moise către tot poporul, după ce a luat
9.19
Ex. 24.5,6,8Lev. 16.14,15,18
sângele vițeilor și al țapilor, cu
9.19
Lev. 14.4,6,7,49,51,52
apă și lână stacojie și isop, a stropit atât cartea însăși cât și pe tot poporul, 20zicând: Acesta
9.20
Ex. 24.8Mat. 26.28
este sângele legământului pe care vi l‐a poruncit Dumnezeu. 21Și a stropit de asemenea cu sânge cortul
9.21
Ex. 29.12,36Lev. 8.15,19
16.14,15,16,18,19
și toate vasele pentru slujba dumnezeiască. 22Și aproape toate sunt curățite prin sânge potrivit legii, și
9.22
Lev. 17.11
fără vărsare de sânge nu este iertare. 23Deci era într‐adevăr de neapărată trebuință ca închipuirile
9.23
Cap. 8.5.
celor ce sunt în ceruri să fie curățite prin acestea, iar înseși cele cerești prin jertfe mai bune decât acestea. 24Căci
9.24
Cap. 6.20.
Hristosul a intrat nu într‐o Sfânta sfintelor făcută de mâini, icoană
9.24
Cap. 8.2.
a celor adevărate, ci chiar în cer, ca să se
9.24
Rom. 8.341 In. 2.1
înfățișeze acum pentru noi înaintea feței lui Dumnezeu; 25nici ca să se aducă de mai multe ori jertfă pe sine însuși, după cum marele preot
9.25
Vers. 7.
intră în Sfânta sfintelor în fiecare an, cu sânge străin; 26fiindcă altfel trebuia să fi pătimit de mai multe ori de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârșitul
9.26
Vers. 12. Cap. 7.27;
veacurilor, s‐a arătat o dată
9.26
1 Cor. 10.11Gal. 4.4Ef. 1.10
pentru desființarea păcatului prin jertfa sa. 27Și
9.27
Gen. 3.19Ecl. 3.20
întrucât este hotărât oamenilor să moară o dată, iar
9.27
2 Cor. 5.10Ap. 20.12,13
după aceea vine judecata, 28astfel și Hristosul
9.28
Rom. 6.101 Pet. 3.18
, fiind adus
9.28
1 Pet. 2.241 In. 3.5
o dată ca să poarte păcatele multora
9.28
Mat. 26.28Rom. 5.15
, se va arăta a doua oară, deosebit de păcat, spre mântuire celor ce
9.28
Tit 2.132 Pet. 3.12
îl așteaptă.

10

Hristos și voia lui Dumnezeu

101Căci legea, având umbra

10.1
Col. 2.17
bunurilor
10.1
Cap. 9.11.
viitoare, nu însăși icoana lucrurilor, nu
10.1
Cap. 9.9.
poate niciodată prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an să desăvârșească
10.1
Vers. 14.
pe cei ce se apropie. 2Fiindcă n‐ar fi încetat ele oare să fie aduse, din pricină că închinătorii fiind curățiți odată n‐ar mai fi avut nicio cunoștință de vină de păcate? 3Dar
10.3
Lev. 16.21
astfel în aceste jertfe este în fiecare an o aducere aminte de păcate. 4Căci este cu neputință
10.4
Mica 6.6,7
ca sângele de tauri și de țapi să ridice păcatele. 5De aceea când intră în lume zice: N‐ai voit jertfă și dar, ci mi‐ai întocmit un trup; 6nu ți‐au plăcut arderi de tot
10.6
Ps. 40.650.8Is. 1.11Ier. 6.20Amos 5.21,22
și jertfe pentru păcat. 7Atunci am zis: Iată, eu vin (în sulul cărții este scris despre mine) ca să fac voia ta, Dumnezeule. 8Zicând mai sus: N‐ai voit și nu ți‐au plăcut jertfe, daruri și arderi de tot și jertfe pentru păcat (care sunt aduse potrivit legii), 9atunci a zis: Iată eu vin ca să fac voia ta. El desființează deci ce este întâi ca să statornicească ce este a doua oară. 10Prin
10.10
In. 17.19
această „voie” am fost sfințiți noi prin
10.10
Cap. 9.12.
darul trupului lui Isus Hristos odată pentru totdeauna. 11Și într‐adevăr oricare preot stă în picioare în fiecare
10.11
Num. 28.3
zi slujind și aducând de mai multe ori aceleași jertfe care
10.11
Vers. 4.
nu pot niciodată să înlăture cu totul păcatele. 12Acesta
10.12
Col. 3.1
însă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, s‐a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, 13așteptând de acum înainte până ce vrăjmașii
10.13
Ps. 110.1Fapte. 2.351 Cor. 15.25
săi vor fi puși așternut picioarelor sale. 14Căci printr‐un singur dar a desăvârșit
10.14
Vers. 1.
pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. 15Dar și Duhul Sfânt ne mărturisește: căci după ce a zis: 16Acesta este legământul
10.16
Ier. 31.33,34
pe care‐l voi întocmi pentru ei, după acele zile, zice Domnul: dând legile mele în inimile lor, le voi scrie și pe gândul lor, adaugă: 17Și nu‐mi voi mai aduce aminte de păcatele lor și de fărădelegile lor. 18Unde este deci iertare a acestora, nu mai este dar pentru păcate.

Îndemn la încredere și tărie

19Având deci, fraților, îndrăzneală

10.19
Rom. 5.2Ef. 2.18
3.12
ca să intrăm în Sfânta sfintelor prin sângele
10.19
Cap. 9.8, 12.
lui Isus, 20pe calea
10.20
In. 10.9
14.6
cea nouă și vie pe care a deschis‐o pentru noi prin
10.20
Cap. 9.3.
perdeauă, adică, prin carnea lui, 21și având un mare preot
10.21
Cap. 4.14.
peste casa
10.21
1 Tim. 3.15
lui Dumnezeu, 22
10.22
Cap. 4.16.
ne apropiem cu inimă adevărată, în deplină
10.22
Ef. 3.12Iac. 1.61 In. 3.21
încredere de credință, fiindcă suntem curățiți
10.22
Cap. 9.14.
în inimile noastre de un cuget rău și fiindcă suntem scăldați
10.22
Ezec. 36.252 Cor. 7.1
cu trupul în apă curată: 23
10.23
Cap. 4.14.
ținem cu tărie mărturisirea nădejdii noastre neclintită, căci cel ce a făgăduit este credincios
10.23
1 Cor. 1.9
10.131 Tes. 5.242 Tes. 3.3
. 24Și să luăm aminte unii asupra altora, să ne întărâtăm la iubire și fapte bune, 25nepărăsind
10.25
Fapte. 2.42Iuda 19
strângerea noastră laolaltă, după cum au unii obiceiul, ci îndemnându‐ne unii pe alții, și cu
10.25
Rom. 13.11
atât mai mult cu cât vedeți apropiindu‐se
10.25
Fil. 4.52 Pet. 3.9,11,14
ziua. 26Căci dacă
10.26
Num. 15.30
păcătuim cu voia după ce
10.26
2 Pet. 2.20,21
am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate, 27ci o înfricoșătoare așteptare a judecății și iuțimea
10.27
Ezec. 36.5Țef. 1.18
3.82 Tes. 1.8
focului care va mistui pe potrivnici. 28Cine
10.28
Cap. 2.2.
a disprețuit legea lui Moise moare fără milă pe temeiul a doi sau trei martori
10.28
Deut. 17.2,6
19.15Mat. 18.16In. 8.172 Cor. 13.1
. 29De cât
10.29
Cap. 2.3;
mai rea pedeapsă vi se pare că va fi învrednicit cel ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit de rând
10.29
1 Cor. 11.29
sângele legământului, prin care fusese sfințit, și care a batjocorit
10.29
Mat. 12.31,32Ef. 4.30
pe Duhul harului? 30Căci știm pe cel ce a zis: A
10.30
Deut. 32.35Rom. 12.19
mea este răzbunarea, eu voi răsplăti. Și iarăși: Domnul
10.30
Deut. 32.36Ps. 50.4
135.14
va judeca pe poporul său. 31Înfricoșător
10.31
Lc. 12.5
este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu.

Lupta de la început a cititorilor

32Aduceți‐vă

10.32
Gal. 3.42 In. 8
dar aminte de zilele de mai înainte, în care, după ce ați fost luminați
10.32
Cap. 6.4.
, ați răbdat o mare
10.32
Fil. 1.29,30Col. 2.1
luptă de suferințe, 33fie că ați fost puși spre priveliște
10.33
1 Cor. 4.9
prin mustrări și necazuri, fie că v‐ați făcut părtași
10.33
Fil. 1.7
4.141 Tes. 2.11
ai celor ce se aflau astfel. 34Căci ați suferit împreună cu cei închiși
10.34
Fil. 1.72 Tim. 1.16
și ați primit cu bucurie răpirea
10.34
Mat. 5.12Fapte. 5.41Iac. 1.2
averilor voasțre, cunoscând că aveți
10.34
Mat. 6.20
19.21Lc. 12.331 Tim. 6.19
pentru voi o avere mai bună și care
10.34
Mat. 5.12
10.32
rămâne. 35Deci nu dați la o parte îndrăzneala voastră care are o mare răsplătire. 36Căci
10.36
Lc. 21.19Gal. 6.9
aveți trebuință de răbdare ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să luați
10.36
Col. 3.241 Pet. 1.9
cu voi făgăduința. 37Căci încă
10.37
Lc. 18.82 Pet. 3.9
puțin, foarte puțin, cel ce
10.37
Hab. 2.3,4
vine va veni și nu va întârzia; 38Dar dreptul
10.38
Rom. 1.17Gal. 3.11
meu va trăi din credință și dacă dă înapoi, sufletul meu n‐are plăcere în el. 39Dar noi nu suntem ai dării înapoi
10.39
2 Pet. 2.20,21
spre pieire, ci ai credinței
10.39
Fapte 16.30, 31.
, spre dobândirea sufletului.