Mustrarea stricăciunii poporului
71Când am voit să vindec pe Israel, atunci s‐a descoperit nelegiuirea lui Efraim și răutatea Samariei. Căci ei fac înșelăciune
: și hoțul intră și ceata tâlharilor se lățește pe afară. 2Și ei nu zic în inimile lor că eu țin minte
toată nelegiuirea lor. Acum faptele lor
îi împresoară; ele sunt înaintea
feței mele. 3Ei desfată pe împărat în răutatea lor și pe cei mari cu minciunile
lor. 4Toți
preacurvesc, ca un cuptor aprins al brutarului, care încetează să ațâțe focul după ce a început să frământe aluatul până la dospirea lui. 5În ziua împăratului nostru, mai marii au slăbit de aprinderea vinului; el a întins mâna sa batjocoritorilor. 6Căci și‐au apropiat inima ca un cuptor stând la pândă; brutarul lor doarme toată noaptea; dimineața arde ca un foc înflăcărat. 7Toți sunt aprinși ca un cuptor și sfâșie pe judecătorii lor. Toți împărații
lor au căzut
; nu este între ei cine
să strige către mine. 8Efraim se amestecă
cu popoarele; Efraim este o turtă neîntoarsă. 9Străinii
i‐au mâncat puterea și el nu știe; da, peri albi s‐au ivit ici‐colo pe el și nu știe. 10Și mândria
lui Israel mărturisește înaintea feței sale; și cu toate acestea ei nu se întorc
la Domnul Dumnezeul lor, nici nu‐l caută. 11Și Efraim
este ca o porumbiță proastă, fără pricepere. Ei cheamă Egiptul
17.49.3
12.1
, merg în Asiria. 12Când vor merge, îmi voi întinde
lațul asupra lor, îi voi doborî ca pe păsările cerurilor, îi voi pedepsi după cum a auzit
adunarea lor. 13Vai de ei! Căci au rătăcit de la mine. Pierzare lor! căci au făcut fărădelege împotriva mea. Și eu voiam să‐i răscumpăr
, dar ei vorbesc minciuni împotriva mea. 14Și n‐au strigat
către mine în inima lor, când urlau pe paturile lor: se adună pentru grâu și must; s‐au depărtat de la mine. 15I‐am deprins în adevăr, le‐am întărit brațele, dar ei cugetă rău împotriva mea. 16Se întorc
, dar nu la Cel Preaînalt; sunt
ca un arc amăgitor. Mai marii lor cad de sabie pentru turbarea
limbii lor; aceasta va fi batjocura lor în țara Egiptului
.