Stricăciunea și pedeapsa lui Israel
11Vedenia
lui Isaia, fiul lui Amoț, pe care a văzut‐o despre Iuda și Ierusalim în zilele lui Ozia, Iotam, Ahaz și Ezechia, împărați ai lui Iuda. 2Auziți
6.19,22,29Ezec. 36.4Mica 1.2
6.1,2
, ceruri și pleacă urechea, pământule! Căci Domnul a vorbit: Am hrănit și am crescut copii
și ei s‐au răzvrătit împotriva mea. 3Boul
cunoaște pe stăpânul său și măgarul ieslea domnului său: dar Israel nu
cunoaște, poporul meu
n‐are pricepere. 4Ah, neam păcătos, popor încărcat de nelegiuire, sămânță
de făcători de rele, copii care se strică! Au părăsit pe Domnul, au disprețuit pe Sfântul lui Israel, s‐au înstrăinat, au dat înapoi. 5De ce
să mai fiți loviți? Veți adăuga răzvrătire! Tot capul este bolnav și toată inima moleșită. 6De la talpa piciorului până la cap nu este sănătate în el; ci răni și vânătăi și bube deschise: n‐au fost stoarse
, nici legate, nici muiate cu untdelemn. 7Țara
voastră este pustiită; cetățile voastre arse de foc; pământul vostru vi‐l mănâncă străinii înaintea ochilor voștri și este pustiit ca răsturnat de străini. 8Și fata Sionului a rămas ca
o colibă în vie, ca o covercă într‐un câmp de castraveți, ca
o cetate împresurată. 9Dacă
nu ne‐ar fi lăsat Domnul oștirilor o foarte mică rămășiță, am fi fost ca Sodoma
, ne‐am fi asemănat cu Gomora.
Nu jertfe și sărbători
10Ascultați cuvântul Domnului, domni
ai Sodomei! Plecați urechea la legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! 11Ce‐mi trebuie mulțimea jertfelor
51.16Prov. 15.8
21.27Ier. 6.20
7.21Amos 5.21,22Mica 6.7
voastre? zice Domnul: Sunt sătul de arderile de tot de berbeci și de grăsimea celor îngrășate și nu am plăcere de sângele taurilor și al mieilor și al țapilor. 12Când veniți să
34.23
vă arătați înaintea mea, cine a cerut aceasta din mâna voastră, ca să călcați curțile mele? 13Nu mai aduceți un dar
de deșertăciune. Tămâia îmi este o urâciune; luna nouă și sabatul
2.15
, chemarea adunărilor, — nu pot suferi nelegiuirea și adunarea de sărbătoare. 14Lunile
voastre cele noi și sărbătorile
voastre sufletul meu le urăște, îmi sunt o sarcină
. Am obosit purtându‐le. 15Și când
vă veți întinde mâinile, îmi voi ascunde ochii de voi; chiar dacă vă veți
înmulți rugăciunea, nu voi auzi: mâinile voastre sunt pline de sânge
. 16Spălați‐vă
, curățiți‐vă; depărtați răutatea faptelor voastre dinaintea ochilor mei; încetați
37.27Amos 5.15Rom. 12.91 Pet. 3.11
să faceți rău. 17Învățați‐vă să faceți bine; căutați
8.16
judecata, ușurați pe cel apăsat, faceți judecată orfanului, apărați pricina văduvei.
Îndemn la pocăință
18Veniți acum și să
ne judecăm, zice Domnul. Dacă vor fi păcatele voastre ca și cârmâzul, se vor face
albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, vor fi ca lâna. 19Dacă veți voi și veți asculta, veți mânca bunătatea pământului; 20dar dacă nu veți voi și vă veți răzvrăti, veți fi înghițiți de sabie; căci
gura Domnului a vorbit. 21Cum s‐a făcut curvă cetatea
cea credincioasă! Era plină de judecată, dreptatea mânea în ea, iar acum ucigașii. 22Argintul
tău s‐a făcut zgură, vinul tău este amestecat cu apă; 23mai
marii tăi sunt răzvrătitori și tovarăși
ai hoților: fiecare
7.3
iubește daruri și umblă după plăți. Nu fac judecată orfanului
și pricina văduvei nu vine până la ei. 24De aceea Domnul Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel, zice: Ah, mă voi ușura
pe potrivnicii mei și mă voi răzbuna asupra vrăjmașilor mei. 25Și‐mi voi întoarce mâna împotriva ta și‐ți voi curăți zgura ca și cu leșie și‐ți
9.7Mal. 3.3
voi depărta tot plumbul. 26Și voi așeza iarăși pe judecătorii tăi ca
mai înainte și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea te vei numi
cetatea dreptății, oraș credincios. 27Sionul va fi răscumpărat prin judecată și cei ce se întorc ai lui prin dreptate. 28Dar dărâmarea
5.6
73.27
92.9
104.35
celor fărădelege și a păcătoșilor va fi deodată și cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri. 29Căci se vor rușina de terebinții
pe care i‐ați dorit și
vă veți roși de grădinile pe care le‐ați ales. 30Căci veți fi ca un terebint a cărui frunză se veștejește și ca o grădină care n‐are apă. 31Și cel
tare va fi ca
un câlț și lucrul său ca o scânteie și amândoi vor arde împreună și nu‐i va stinge nimeni.
Domnia Domnului
21Cuvântul pe care l‐a văzut Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim. 2Și
va fi așa: în
zilele de pe urmă muntele
casei Domnului va fi întărit în vârful munților și se va înălța peste dealuri; și
toate neamurile vor curge la el. 3Și multe popoare vor merge și vor zice: Veniți
50.5Zah. 8.21,23
și să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov; și el ne va învăța în căile lui și vom umbla în cărările lui. Căci
din Sion va ieși legea și cuvântul Domnului din Ierusalim. 4Și el va judeca între neamuri și va hotărî între multe popoare. Și își vor
bate săbiile în fiare de plug și sulițele în cosoare; un neam nu va ridica sabia împotriva unui neam, nici nu
vor mai învăța războiul. 5Casă a lui Iacov, veniți și să umblăm
în lumina Domnului! 6Căci ai părăsit pe poporul tău, pe casa lui Iacov, pentru că s‐au umplut de ceea ce vine din
răsărit și fac
vrăjitorii ca filistenii și
bat palma cu copiii străinilor. 7Și țara lor este plină
de argint și aur și visteriile lor n‐au sfârșit. Și țara lor este plină de cai și carele lor n‐au sfârșit; 8și țara lor este plină
de idoli; se închină la lucrul mâinilor lor, ceea ce au făcut degetele lor. 9Și omul de rând se pleacă și bărbatul cel mare se smerește: de aceea nu‐i ierta. 10Intră
în stâncă și ascunde‐te în pulbere dinaintea groazei Domnului și dinaintea slavei măreției sale. 11Ochii cei
mândri ai omului vor fi smeriți și trufia bărbaților va fi plecată și Domnul singur va fi înălțat
în ziua aceea. 12Căci va fi o zi a Domnului oștirilor peste oricine este mândru și înalt și peste oricine este falnic, și va fi smerit; 13și peste toți cedrii
Libanului care sunt înalți și falnici și peste toți stejarii din Basan 14și peste
toți munții cei înalți și peste toate dealurile care sunt falnice; 15și peste orice turn înalt și peste
orice zid întărit 16și peste toate corăbiile Tarsisului și peste toate lucrările de plăcere. 17Și mândria
omului va fi plecată și trufia bărbaților va fi smerită și Domnul singur va fi înălțat în
ziua aceea. 18Și idolii vor pieri de tot; 19și oamenii vor intra în peșterile
stâncilor și în găurile țărânii dinaintea groazei
Domnului și dinaintea slavei măreției sale, când se va scula să
clatine cu putere pământul. 20În
ziua aceea omul își va arunca idolii de argint și idolii de aur, pe care și i‐a făcut ca să se închine, la cârtițe și la lilieci: 21ca
să intre în găurile stâncilor și în crăpăturile pietrelor dinaintea groazei
Domnului și dinaintea slavei măreției lui, când se va scula să clatine cu putere pământul. 22Isprăviți
dar cu omul a
cărui suflare este în nările lui, căci ce socoteală se poate ținea de el?