Pedeapsa judecătorilor nedrepți
101Vai de cei ce hotărăsc
94.20
hotărârile nelegiuite și de scriitorii care scriu apăsarea 2ca să depărteze pe sărac de la judecată și să răpească dreptul celor necăjiți ai poporului meu, ca văduvele să fie prada lor și să despoaie pe orfani! 3Și ce
veți face în ziua cercetării
și în pieirea năprăznică ce va veni de departe? La cine veți fugi după ajutor și unde vă veți lăsa slava? 4Doar se vor pleca sub cei prinși și vor cădea sub cei uciși. Cu
9.12,17,21
toate acestea mânia sa nu se întoarce și mâna sa tot întinsă este.
Obrăznicia și smerirea lui Asur
5Ah, Asirianul, nuiaua mâniei mele! Și toiagul
care este în mâna lui este urgia mea. 6Îl voi trimite împotriva unui neam
fățarnic și îi voi da porunci
împotriva poporului mâniei mele ca să prade prăzi și să răpească răpiri și să‐i calce ca noroiul de pe ulițe. 7Dar
el nu cugetă așa și inima lui nu se gândește astfel; ci în inima lui este să nimicească și să stârpească nu puține neamuri. 8Căci
zice: Oare nu toți mai marii mei sunt împărați? 9Oare nu este Calnoul
ca
și Carchemișul? Oare nu este Hamatul ca și Arpadul? Oare nu este Samaria ca
și Damascul? 10După cum mâna mea a ajuns împărățiile idolilor și chipurile lor cioplite erau mai multe decât ale Ierusalimului și ale Samariei, 11cum am făcut Samariei și idolilor săi, oare nu tot astfel voi face Ierusalimului și chipurilor sale? 12Și va fi așa: după ce Domnul va împlini tot lucrul său peste
muntele Sion și peste Ierusalim, voi
pedepsi rodul îngâmfării inimii împăratului Asiriei și slava ochilor săi semeți. 13Fiindcă
a zis: Prin puterea mâinii mele am făcut‐o și prin înțelepciunea mea căci am pricepere; și am strămutat hotarele popoarelor și le‐am prădat comorile și am surpat, ca un puternic, pe cei ce șed pe scaune de domnie; 14și mâna
mea a ajuns ca pe un cuib, bogăția popoarelor, și cum strânge cineva ouăle părăsite, așa am strâns eu tot pământul și n‐a fost nimeni care să bată din aripă, sau să‐și deschidă gura sau să cârâiască. 15Oare se va făli
securea împotriva celui ce taie cu ea? Se va mândri fierăstrăul împotriva celui ce‐l mișcă? Ca și când toiagul ar mișca pe cei ce‐l ridică! Ca și când bățul ar ridica pe cel ce nu este lemn. 16De aceea Domnul Dumnezeul oștirilor va trimite slăbire printre cei grași
ai săi și sub slava lui va aprinde o ardere, ca arderea focului: 17Și lumina lui Israel va fi un foc și Sfântul său o flacără; și
27.4
va aprinde și va înghiți spinii săi și scaii săi într‐o singură zi, 18și va mistui slava pădurii sale și a mănoasei sale câmpii
, suflet și carne; și vor fi ca un bolnav care piere. 19Și rămășița copacilor pădurii sale va fi puțină: un copil îi va putea scrie. 20Și va fi așa: în ziua aceea rămășița lui Israel și cei scăpați ai casei lui Iacov nu
se vor mai rezema pe cel ce i‐a lovit ci se vor rezema pe Domnul, Sfântul lui Israel, în adevăr. 21Rămășița
se va întoarce, rămășița lui Iacov, la Dumnezeul cel puternic. 22Căci chiar
dacă ar fi poporul tău Israel ca nisipul mării
, numai o rămășiță din el se va întoarce; nimicirea
hotărâtă se va vărsa în dreptate: 23Căci Domnul Dumnezeul oștirilor va face în mijlocul țării întregi o
Dan. 9.27Rom. 9.28
nimicire, da, și hotărâtă. 24De aceea așa zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Nu
te teme, poporul meu, care locuiești în Sion, de Asirian. El te va lovi cu toiag și va ridica bățul său asupra ta în felul Egiptului
. 25Căci
încă foarte puțin și urgia
va fi împlinită și mânia mea spre nimicirea lor. 26Și Domnul oștirilor va stârni un bici
împotriva lui, ca în bătaia
Madianului la stânca Oreb. Și toiagul
său va fi peste mare și‐l va înălța în felul Egiptului. 27Și va fi așa: în ziua aceea sarcina sa se
va depărta de pe umărul tău și jugul său de pe grumazul tău și jugul se va sfărâma de mult untdelemn
. 28El a venit la Aiat, a trecut prin Migron, își lasă calabalâcul în Micmaș. 29Au trecut trecătoarea
; își fac popasul în Gheba
; Rama se cutremură, Ghibea lui Saul a fugit. 30Înalță‐ți glasul, fiică
a Galimului! Ascultă, Laiso
! Sărmane
Anatot! 31Madmena
fuge; locuitorii Ghebimului fug la adăpost, 32chiar azi se va opri în
22.19Neem. 11.32
Nob. El își clatină
mâna la muntele fiicei
Sionului, dealul Ierusalimului… 33Iată, Domnul Dumnezeul oștirilor taie ramurile cu groază și cei înalți la statură vor fi tăiați și cei
semeți se vor smeri 34și va face luminiș în desimea pădurii cu fierul și Libanul va cădea prin unul măreț.