Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
13

Timpuri mesianice

131Sarcina

13.1
Cap. 21.1;
Babilonului, pe care a văzut‐o Isaia, fiul lui Amoț. 2Ridicați
13.2
Cap. 5.26;
un steag pe
13.2
Ier. 51.25
muntele pleșuv! Înălțați glasul spre ei, faceți
13.2
Cap. 10.32.
cu mâna, ca să intre în porțile celor aleși. 3Am poruncit sfinților mei, da, am chemat pentru mânia mea pe vitejii
13.3
Ioel 3.11
mei, pe cei ce
13.3
Ps. 149.2,5,6
se bucură în măreția mea. 4Glas de mulțime pe munți, ca de mare popor, glas de vuiet al împărățiilor popoarelor adunate împreună! Domnul oștirilor cercetează oastea de luptă. 5Ei vin dintr‐o țară depărtată, de la marginea cerurilor, Domnul și uneltele mâniei sale ca să strice toată țara. 6Urlați, căci ziua
13.6
Țef. 1.7Ap. 6.17
Domnului este aproape
13.6
Iov 31.23Ioel 1.15
; va veni ca o dărăpănare de la Cel Atotputernic. 7De aceea toate mâinile vor slăbi și orice inimă de om se va topi 8și se vor înspăimânta: îi vor apuca dureri și chinuri
13.8
Ps. 48.6
, se vor suci ca o femeie în facere; vor încremeni unul la altul, fețele lor vor fi fețe de flăcări. 9Iată, ziua
13.9
Mal. 4.1
Domnului vine nemiloasă cu urgie și cu aprinderea mâniei, ca să pustiască pământul și va stârpi de pe el pe păcătoși
13.9
Ps. 104.35Prov. 2.22
. 10Căci stelele cerurilor și orionii lor nu‐și vor da lumina lor, soarele se va întuneca
13.10
Cap. 24.21, 23.
în răsăritul său și luna nu‐și va răspândi lumina. 11Și voi pedepsi lumea pentru răutatea ei și pe cei răi pentru nelegiuirea lor. Și voi
13.11
Cap. 2.17.
face să înceteze trufia celor semeți și voi smeri îngâmfarea celor aprigi. 12Voi face pe bărbat mai scump decât aurul curat, și pe om decât aurul de Ofir. 13De aceea
13.13
Hag. 2.6
voi cutremura cerurile și pământul va fi clătinat din locul său de urgia Domnului oștirilor și în ziua
13.13
Ps. 110.5Plâng. 1.12
aprinderii mâniei lui. 14Și va fi așa: ca o căprioară urmărită și ca o turmă pe care n‐o adună nimeni, fiecare se
13.14
Ier. 50.16
51.9
va întoarce la poporul său și fiecare va fugi în țara sa. 15Toți cei ce vor fi găsiți, vor fi străpunși și toți cei uniți cu ei vor cădea de sabie. 16Și pruncii lor vor fi zdrobiți
13.16
Ps. 137.9Naum 3.10Zah. 14.2
înaintea ochilor lor, casele lor prădate și nevestele lor siluite. 17Iată
13.17
Cap. 21.2.
, voi stârni împotriva lor pe Mezi, care nu se uită la argint și n‐au plăcere de aur. 18Și arcurile lor vor doborî pe tineri și nu vor avea milă de rodul pântecelui. Ochiul lor nu va cruța pe copii. 19Și
13.19
Cap. 14.4, 22.
Babilonul, slava împărățiilor, fala mândriei Haldeilor, va fi ca atunci când a nimicit Dumnezeu Sodoma
13.19
Gen. 19.24,25Deut. 29.23Ier. 49.18
50.40
și Gomora. 20În veac nu va fi locuit
13.20
Ier. 50.3,39
51.29,62
și nu va locui nimeni în el din neam în neam. Și Arabul nu‐și va întinde acolo cortul, nici păstorii nu‐și vor culca turmele acolo. 21Ci
13.21
Cap. 34.11, 15.
fiarele pustiei se vor culca acolo și bufnițele vor umplea casele lor. Acolo vor locui struții și caprele păroase vor juca acolo. 22Și șacalii vor urla unul la altul în palatele lor și câinii sălbatici în castelele plăcute. Și vremea lui este aproape
13.22
Ier. 51.33
să vină și zilele lui nu se vor lungi.

14

Cântare pentru căderea Babilonului.

141Căci

14.1
Ps. 102.13
Domnul va avea milă de Iacov și iarăși
14.1
Zah. 1.17
2.12
va alege pe Israel și‐i va așeza în odihnă în țara lor și străinul
14.1
Cap. 60.4.5, 10.
de loc se va însoți cu ei și se vor lipi de casa lui Iacov. 2Și popoarele îi vor lua și‐i
14.2
Cap. 49.22;
vor aduce la locul lor și casa lui Israel îi va stăpâni
14.2
Cap. 60.14.
în țara Domnului, ca slugi și slujnice. Și vor lua robi pe cei ce i‐au robit și vor stăpâni peste apăsătorii lor. 3Și va fi așa: în ziua când Domnul îți va da odihnă de necazul tău și de tulburarea ta și de robia grea la care ai fost supus 4vei rosti
14.4
Cap. 13.19.
acest cuvânt cu tâlc asupra împăratului Babilonului și vei zice: Cum a încetat apăsătorul
14.4
Ap. 18.16
, a încetat stoarcerea. 5Domnul a sfărâmat toiagul
14.5
Ps. 125.3
celor răi, toiagul de domnie al cârmuitorilor! 6Cel ce lovea popoare în urgie, cu o lovitură necurmată; cel ce cârmuia în mânie peste neamuri, cu o prigonire fără contenire! 7Tot pământul se odihnește, este liniștit: ei izbucnesc în strigăt de bucurie. 8Chiar și chiparoșii și cedrii Libanului se
14.8
Cap. 55.12.
bucură de tine zicând: De când ești coborât tu; niciun tăietor nu s‐a suit împotriva noastră! 9Șeolul
14.9
Ezec. 32.21
de desubt se mișcă pentru tine ca să te întâmpine la venirea ta. Pentru tine a deșteptat umbrele, pe toți mai marii pământului; a sculat de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor. 10Toți aceștia vor răspunde și‐ți vor zice: Și tu ai ajuns neputincios ca noi? și tu ai ajuns ca noi? 11Fala ta s‐a coborât în Șeol și sunetul harpelor tale. Molia este așternută sub tine și viermii te acopăr. 12Cum
14.12
Cap. 34.4.
ai căzut din cer, luceafărule, fiu al zorilor! Ești aruncat la pământ, tu, cel ce călcai popoarele! 13Și tu ziceai în inima ta: Mă voi sui
14.13
Mat. 11.23
în cer, îmi voi înălța
14.13
Dan. 8.10
scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ședea pe muntele adunării în fundul miazănoaptei. 14Mă voi sui peste
14.14
Ps. 48.2
înălțimile norilor, voi
14.14
Cap. 47.8.
fi asemenea Celui Prea Înalt. 15Dar vei fi coborât în Șeol
14.15
Mat. 11.23
, în fundul gropii! 16Cei ce te vor vedea se vor uita țintă la tine, te vor privi, zicând: Acesta este omul care a făcut să se cutremure pământul, care făcea să se clatine împărății, 17care a prefăcut lumea într‐o pustie și‐i nimicea cetățile, care nu dădea drumul acasă prinșilor săi? 18Toți împărații neamurilor, da, toți stau culcați în slavă, fiecare în casa lui. 19Dar tu ești azvârlit afară din mormânt, ca o ramură urâcioasă, acoperit cu cei uciși, cu cei străpunși de sabie, care se coboară la pietrele gropii, ca un trup mort călcat sub picior. 20Nu te vei uni cu ei în înmormântare căci ți‐ai pustiit țara, ți‐ai ucis poporul. Sămânța
14.20
Iov 18.19Ps. 21.10
37.28
109.13
făcătorilor de rele nu se va pomeni în veac. 21Pregătiți junghierea copiilor lui, pentru
14.21
Ex. 20.5Mat. 23.35
nelegiuirea părinților lor ca să nu se scoale și să stăpânească pământul, nici să umple fața lumii cu cetăți. 22Și eu mă voi scula împotriva lor, zice Domnul oștirilor, și voi stârpi din Babilon numele
14.22
Prov. 10.7Ier. 51.62
și rămășița
14.22
1 Reg. 14.10
, pe fiu
14.22
Iov 18.19
și pe nepot, zice Domnul. 23Și‐l voi
14.23
Cap. 34.11.
face o stăpânire a ariciului și bălți de apă și‐l voi mătura cu mătura nimicirii, zice Domnul oștirilor. 24Domnul oștirilor a jurat, zicând: Da, cum am gândit, așa se va face și cum am hotărât, așa va rămâne: 25că voi sfărâma pe Asirian în țara mea și‐l voi călca în picioare pe munții mei și jugul
14.25
Cap. 10.27.
lui se va depărta de pe ei și sarcina lui se va depărta de pe umerii săi. 26Acesta este sfatul pe care l‐am hotărât cu privire la tot pământul și aceasta este mâna care este întinsă asupra tuturor neamurilor. 27Căci Domnul oștirilor a hotărât
14.27
2 Cron. 20.6Iov 9.12
23.13Ps. 33.11Prov. 19.21
21.20
și cine va zădărnici? Și mâna lui este întinsă și cine o va întoarce? 28În anul în care a murit împăratul
14.28
2 Reg. 16.20
Ahaz, a fost această sarcină. 29Nu te bucura, toată Filistia, pentru că
14.29
2 Cron. 26.6
s‐a sfărâmat nuiaua care te‐a lovit. Căci din rădăcina șarpelui va ieși o năpârcă și
14.29
2 Reg. 18.8
rodul său va fi un șarpe zburător de foc. 30Si întâii născuți ai săracilor vor paște și cei nevoiași se vor culca la adăpost, dar voi omorî rădăcina ta cu foamete și rămășița ta va fi ucisă. 31Urlă, poartă! Țipă, cetate! Toată Filistia, ești topită, căci un fum vine de la miazănoapte și niciun om nu este răzleț de cetele sale. 32Și ce se va răspunde solilor neamului? Că Domnul
14.32
Ps. 87.1,5
102.16
a întemeiat Sionul și săracii
14.32
Țef. 3.12Zah. 11.11
poporului său își vor pune încrederea în el.

15

Căderea Moabului

151Sarcina

15.1
Ier. 48.1Ezec. 25.8‐11Amos 2.1
Moabului. Căci noaptea este pustiit Arul Moabului
15.1
Num. 21.28
și prăpădit; căci noaptea este pustiit Chirul Moabului și este prăpădit!… 2S‐au
15.2
Cap. 16.12.
suit la Bait și la Dibon, la înălțimi, ca să plângă. Moabul urlă pentru Nebo și pentru Medeba; pe toate
15.2
Lev. 21.522.12Ier. 17.5
48.1,37,38Ezec. 7.18
capetele lor este chelie, orice barbă este tăiată. 3În ulițele lor se încing cu sac, fiecare urlă pe
15.3
Ier. 48.38
acoperișurile lor și în ulițele lor, topindu‐se de plâns. 4Și Hesbonul se vaită și
15.4
Cap. 16.9.
Elealeul; glasul lor se aude până la Iahaț. De aceea cei înarmați ai Moabului se bocesc: îi tremură sufletul în el. 5Inima
15.5
Cap. 16.11. Ier. 18.31.
mea jelește pentru Moab; mai marii lor fug până la Țoar, până la
15.5
Cap. 16.14.
Eglat‐Șelișia: căci la suișul
15.5
Ier. 48.5
Luhitului se suie plângând, căci în calea Horonaimului înalță strigare de nimicire. 6Căci apele Nimrimului
15.6
Num. 32.36
vor fi pustii, căci iarba s‐a veștejit, verdeața s‐a dus, nu mai este nimic verde. 7De aceea belșugul pe care l‐au câștigat și ceea ce au păstrat, duc la pârâul sălciilor. 8Căci strigarea înconjură hotarele Moabului; urletul său este până la Eglaim și urletul său până la Beer‐Elim. 9Căci apele Dimonului sunt pline de sânge: căci voi pune și mai mult asupra Dimonului: un leu
15.9
2 Reg. 17.25
asupra celor scăpați din Moab și asupra rămășiței țării.