Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
15

Căderea Moabului

151Sarcina

15.1
Ier. 48.1Ezec. 25.8‐11Amos 2.1
Moabului. Căci noaptea este pustiit Arul Moabului
15.1
Num. 21.28
și prăpădit; căci noaptea este pustiit Chirul Moabului și este prăpădit!… 2S‐au
15.2
Cap. 16.12.
suit la Bait și la Dibon, la înălțimi, ca să plângă. Moabul urlă pentru Nebo și pentru Medeba; pe toate
15.2
Lev. 21.522.12Ier. 17.5
48.1,37,38Ezec. 7.18
capetele lor este chelie, orice barbă este tăiată. 3În ulițele lor se încing cu sac, fiecare urlă pe
15.3
Ier. 48.38
acoperișurile lor și în ulițele lor, topindu‐se de plâns. 4Și Hesbonul se vaită și
15.4
Cap. 16.9.
Elealeul; glasul lor se aude până la Iahaț. De aceea cei înarmați ai Moabului se bocesc: îi tremură sufletul în el. 5Inima
15.5
Cap. 16.11. Ier. 18.31.
mea jelește pentru Moab; mai marii lor fug până la Țoar, până la
15.5
Cap. 16.14.
Eglat‐Șelișia: căci la suișul
15.5
Ier. 48.5
Luhitului se suie plângând, căci în calea Horonaimului înalță strigare de nimicire. 6Căci apele Nimrimului
15.6
Num. 32.36
vor fi pustii, căci iarba s‐a veștejit, verdeața s‐a dus, nu mai este nimic verde. 7De aceea belșugul pe care l‐au câștigat și ceea ce au păstrat, duc la pârâul sălciilor. 8Căci strigarea înconjură hotarele Moabului; urletul său este până la Eglaim și urletul său până la Beer‐Elim. 9Căci apele Dimonului sunt pline de sânge: căci voi pune și mai mult asupra Dimonului: un leu
15.9
2 Reg. 17.25
asupra celor scăpați din Moab și asupra rămășiței țării.

16

Proorocia împotriva Moabului

161Trimiteți

16.1
2 Reg. 3.4
mieii domnitorului țării de la
16.1
2 Reg. 14.7
Sela care este spre pustie, la muntele fiicei Sionului! 2Și va fi așa: ca pasărea care se rătăcește, ca un cuib risipit, așa vor fi și fiicele Moabului la vadurile Arnonului
16.2
Num. 21.13
: 3Sfătuiește‐te, fă dreptate; fă‐ți umbra ca noaptea în amiaza zilei; ascunde pe cei goniți, nu da pe față pe fugari. 4Cei goniți ai mei să rămână la tine, Moab; tu să le fii adăpost de fața pustiitorului; căci asupritorul este nimicit, a încetat pustiirea; încălcătorul este prăpădit din țară. 5Și un scaun de domnie
16.5
Dan. 7.14,27Mica 4.7Lc. 1.33
va fi întărit prin îndurare: și în cortul lui David va ședea pe el, în adevăr, unul
16.5
Ps. 72.2
96.13
98.9
care judecă și caută judecata și se grăbește să facă dreptate. 6Noi am auzit de îngâmfarea
16.6
Ier. 48.29Țef. 2.10
Moabului, (este foarte mândru), de mândria lui și de îngâmfarea
16.6
Cap. 28.15.
lui și de mânia lui: lăudăroșiile lui sunt zadarnice. 7De aceea Moabul va urla
16.7
Ier. 48.20
pentru Moab. Fiecare din ei vor urla, vor boci pentru turtele de struguri ale Chir‐Haresetului
16.7
2 Reg. 3.25
, foarte întristați. 8Căci câmpiile
16.8
Cap. 24.7.
Hesbonului sunt veștejite și via
16.8
Vers. 9.
Sibmei. Stăpânii neamurilor i‐au nimicit sadurile cele mai alese: ajungeau până la Iaezer, rătăceau prin pustie; ramurile ei se întindeau, treceau marea. 9De aceea voi plânge cu plânsul Iaezerului via Sibmei; te voi uda
16.9
Ier. 48.32
cu lacrimile mele, Hesbonule
16.9
Cap. 15.4.
și Elealeule, căci un strigăt a căzut asupra roadelor tale de vară și asupra secerișului tău. 10Și bucuria și veselia s‐a
16.10
Cap. 24.8. Ier. 18.33.
luat din câmpia cea mănoasă și în vii nu se va cânta, nici nu se va chiui. Călcătorii nu vor călca vin în linuri: am făcut să înceteze strigătul de la cules. 11De aceea
16.11
Cap. 15.5;
măruntaiele mele sună ca o harpă pentru Moab și lăuntrul meu pentru Chir‐Hares. 12Și va fi așa: când se va înfățișa Moabul și se va obosi pe înălțimi
16.12
Cap. 15.2.
și va intra în locașul său sfințit ca să se roage, nu va izbuti. 13Acesta este cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul despre Moab de atunci. 14Și acum Domnul vorbește, zicând: În trei ani, ca
16.14
Cap. 21.16.
anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită cu toată acea mare mulțime; și rămășița va fi puțină, micșorată, nebăgată în seamă.

17

Proorocie împotriva Damascului

171Sarcina

17.1
Ier. 49.23Amos 1.3Zah. 9.1
Damascului. Iată, Damascul încetează de a fi o cetate și va fi o grămadă de dărâmături. 2Cetățile Aroerului sunt părăsite: vor fi pentru turme; și se vor culca și nimeni nu le va
17.2
Ier. 7.33
speria. 3Și cetățuia
17.3
Cap. 7.16;
va înceta din Efraim și împărăția din Damasc și rămășița Siriei: vor fi ca slava copiilor lui Israel, zice Domnul oștirilor. 4Și va fi așa: în ziua aceea slava lui Iacov se va subția și grăsimea
17.4
Cap. 10.16.
cărnii sale va slăbi. 5Și va fi ca secerătorul care strânge grâul și seceră spicele cu brațul său; da, va
17.5
Ier. 51.33
fi ca cel ce adună spice în valea Refaimului. 6Dar vor
17.6
Cap. 24.13.
rămâne în ea după cules, ca la bătutul măslinului: două, trei boabe sus pe vârful pomului; patru, cinci pe crengile sale roditoare, zice Domnul Dumnezeul lui Israel. 7În ziua aceea omul va privi
17.7
Mica 7.7
, spre Făcătorul său și ochii lui se vor uita la Sfântul lui Israel. 8Și nu va privi la altare, lucrul mâinilor sale, nici nu se va uita la ce au făcut degetele sale, nici la Astartee, nici la chipurile soarelui. 9În ziua aceea cetățile sale întărite vor fi ca locurile părăginite dintr‐o pădure și ca vârful muntelui pe care l‐au părăsit ei în fața copiilor lui Israel. Și va fi o pustiire. 10Căci ai uitat pe Dumnezeul
17.10
Ps. 68.19
mântuirii tale și nu ți‐ai adus aminte de stânca puterii tale. De aceea sădești saduri plăcute și le pui cu lăstari străini. 11În ziua sădirii tale le îngrădești și dimineața faci să‐ți înflorească sămânța; dar secerișul fuge în ziua durerii și întristării deznădăjduite.

Proorocie împotriva lui Israel

12Ah! vuiet de multe popoare! Vuiesc ca

17.12
Ier. 6.23
vuietul mărilor și mugetul neamurilor! Mugesc ca mugetul apelor mari. 13Neamurile mugesc ca mugetul multor ape: dar El le va mustra
17.13
Ps. 9.5
și vor fugi departe. Vor fi gonite
17.13
Ps. 83.13Osea 13.3
ca pleava munților înaintea vântului și ca vârtejul de pulbere înaintea furtunii. 14Către seară, iată tulburare; înainte de dimineață nu sunt. Aceasta este partea celor ce ne prădează și sorțul celor ce ne jefuiesc.