Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
16

Proorocia împotriva Moabului

161Trimiteți

16.1
2 Reg. 3.4
mieii domnitorului țării de la
16.1
2 Reg. 14.7
Sela care este spre pustie, la muntele fiicei Sionului! 2Și va fi așa: ca pasărea care se rătăcește, ca un cuib risipit, așa vor fi și fiicele Moabului la vadurile Arnonului
16.2
Num. 21.13
: 3Sfătuiește‐te, fă dreptate; fă‐ți umbra ca noaptea în amiaza zilei; ascunde pe cei goniți, nu da pe față pe fugari. 4Cei goniți ai mei să rămână la tine, Moab; tu să le fii adăpost de fața pustiitorului; căci asupritorul este nimicit, a încetat pustiirea; încălcătorul este prăpădit din țară. 5Și un scaun de domnie
16.5
Dan. 7.14,27Mica 4.7Lc. 1.33
va fi întărit prin îndurare: și în cortul lui David va ședea pe el, în adevăr, unul
16.5
Ps. 72.2
96.13
98.9
care judecă și caută judecata și se grăbește să facă dreptate. 6Noi am auzit de îngâmfarea
16.6
Ier. 48.29Țef. 2.10
Moabului, (este foarte mândru), de mândria lui și de îngâmfarea
16.6
Cap. 28.15.
lui și de mânia lui: lăudăroșiile lui sunt zadarnice. 7De aceea Moabul va urla
16.7
Ier. 48.20
pentru Moab. Fiecare din ei vor urla, vor boci pentru turtele de struguri ale Chir‐Haresetului
16.7
2 Reg. 3.25
, foarte întristați. 8Căci câmpiile
16.8
Cap. 24.7.
Hesbonului sunt veștejite și via
16.8
Vers. 9.
Sibmei. Stăpânii neamurilor i‐au nimicit sadurile cele mai alese: ajungeau până la Iaezer, rătăceau prin pustie; ramurile ei se întindeau, treceau marea. 9De aceea voi plânge cu plânsul Iaezerului via Sibmei; te voi uda
16.9
Ier. 48.32
cu lacrimile mele, Hesbonule
16.9
Cap. 15.4.
și Elealeule, căci un strigăt a căzut asupra roadelor tale de vară și asupra secerișului tău. 10Și bucuria și veselia s‐a
16.10
Cap. 24.8. Ier. 18.33.
luat din câmpia cea mănoasă și în vii nu se va cânta, nici nu se va chiui. Călcătorii nu vor călca vin în linuri: am făcut să înceteze strigătul de la cules. 11De aceea
16.11
Cap. 15.5;
măruntaiele mele sună ca o harpă pentru Moab și lăuntrul meu pentru Chir‐Hares. 12Și va fi așa: când se va înfățișa Moabul și se va obosi pe înălțimi
16.12
Cap. 15.2.
și va intra în locașul său sfințit ca să se roage, nu va izbuti. 13Acesta este cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul despre Moab de atunci. 14Și acum Domnul vorbește, zicând: În trei ani, ca
16.14
Cap. 21.16.
anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită cu toată acea mare mulțime; și rămășița va fi puțină, micșorată, nebăgată în seamă.

17

Proorocie împotriva Damascului

171Sarcina

17.1
Ier. 49.23Amos 1.3Zah. 9.1
Damascului. Iată, Damascul încetează de a fi o cetate și va fi o grămadă de dărâmături. 2Cetățile Aroerului sunt părăsite: vor fi pentru turme; și se vor culca și nimeni nu le va
17.2
Ier. 7.33
speria. 3Și cetățuia
17.3
Cap. 7.16;
va înceta din Efraim și împărăția din Damasc și rămășița Siriei: vor fi ca slava copiilor lui Israel, zice Domnul oștirilor. 4Și va fi așa: în ziua aceea slava lui Iacov se va subția și grăsimea
17.4
Cap. 10.16.
cărnii sale va slăbi. 5Și va fi ca secerătorul care strânge grâul și seceră spicele cu brațul său; da, va
17.5
Ier. 51.33
fi ca cel ce adună spice în valea Refaimului. 6Dar vor
17.6
Cap. 24.13.
rămâne în ea după cules, ca la bătutul măslinului: două, trei boabe sus pe vârful pomului; patru, cinci pe crengile sale roditoare, zice Domnul Dumnezeul lui Israel. 7În ziua aceea omul va privi
17.7
Mica 7.7
, spre Făcătorul său și ochii lui se vor uita la Sfântul lui Israel. 8Și nu va privi la altare, lucrul mâinilor sale, nici nu se va uita la ce au făcut degetele sale, nici la Astartee, nici la chipurile soarelui. 9În ziua aceea cetățile sale întărite vor fi ca locurile părăginite dintr‐o pădure și ca vârful muntelui pe care l‐au părăsit ei în fața copiilor lui Israel. Și va fi o pustiire. 10Căci ai uitat pe Dumnezeul
17.10
Ps. 68.19
mântuirii tale și nu ți‐ai adus aminte de stânca puterii tale. De aceea sădești saduri plăcute și le pui cu lăstari străini. 11În ziua sădirii tale le îngrădești și dimineața faci să‐ți înflorească sămânța; dar secerișul fuge în ziua durerii și întristării deznădăjduite.

Proorocie împotriva lui Israel

12Ah! vuiet de multe popoare! Vuiesc ca

17.12
Ier. 6.23
vuietul mărilor și mugetul neamurilor! Mugesc ca mugetul apelor mari. 13Neamurile mugesc ca mugetul multor ape: dar El le va mustra
17.13
Ps. 9.5
și vor fugi departe. Vor fi gonite
17.13
Ps. 83.13Osea 13.3
ca pleava munților înaintea vântului și ca vârtejul de pulbere înaintea furtunii. 14Către seară, iată tulburare; înainte de dimineață nu sunt. Aceasta este partea celor ce ne prădează și sorțul celor ce ne jefuiesc.

18

Etiopia dă cinste lui Dumnezeu

181Ah, țară

18.1
Cap. 20.4, 5.
care umbrești cu aripi, care ești dincolo de râurile Etiopiei, 2care trimiți împuterniciți pe mare și în corăbii de papir pe ape zicând: Mergeți, soli iuți, la un neam
18.2
Vers. 7.
înalt și neted, la un popor groaznic de la început încolo; la un neam care măsoară cu frânghie și calcă în picioare, pe a cărui țară o împart râurile. 3Voi toți locuitorii lumii și locuitorii de pe pământ, când se va înălța steagul pe munți, vedeți, și când
18.3
Cap. 3.26.
se va sufla din trâmbiță, auziți! 4Căci așa mi‐a zis Domnul: Mă voi odihni și voi privi în locuința mea, ca o arșiță curată la lumina soarelui, ca norul de rouă în arșița secerișului. 5Căci înainte de seceriș, când a trecut floarea și floarea se face aguridă, el va tăia mlădițele cu cosoarele și va lua și va tăia ramurile de viță, care se întind. 6Vor fi lăsate împreună păsărilor răpitoare ale munților și fiarelor pământului ca să văreze peste ele păsările răpitoare și să ierneze peste ele toate fiarele pământului. 7În vremea aceea se va aduce
18.7
Ps. 68.31
72.10Țef. 3.10Mal. 1.11
un dar Domnului oștirilor de la un popor înalt și neted, de la poporul cel groaznic din început încolo, un neam care măsoară cu frânghie și calcă în picioare, pe a cărui țară o împart râurile, la locul numelui Domnului oștirilor, la muntele Sion.