Asur împotriva Egiptului și Etiopiei
201În anul când a venit Tartan
în Asdod, când l‐a trimis Sargon, împăratul Asiriei, și s‐a luptat împotriva Asdodului și l‐a luat, 2în vremea aceea Domnul a vorbit prin Isaia, fiul lui Amoț, zicând: Du‐te, și desleagă‐ți sacul de la coapse
și scoate‐ți încălțămintea din picior. Și el a făcut așa, umblând
gol și desculț. 3Și Domnul a zis: Cum a umblat robul meu Isaia gol și desculț, trei ani, drept
semn și minune cu privire la Egipt și cu privire la Etiopia; 4așa va duce împăratul Asiriei pe prinșii Egiptului și pe surghiuniții Etiopiei, tineri și bătrâni, goi și desculți, și
cu șezutul gol spre rușinea Egiptului. 5Și
se vor înspăimânta și se vor rușina de Etiopia, încrederea lor, și de Egipt, slava lor. 6Și locuitorii acestui țărm vor zice în ziua aceea: Iată, așa este încrederea noastră la care am fugit după ajutor ca să fim izbăviți de împăratul Asiriei; și noi, cum vom scăpa?
Împotriva Babilonului
211Sarcina pustiei mării. Cum
mătură vârtejurile în Miazăzi, așa vine el din pustie, dintr‐o țară groaznică. 2Aspră vedenie mi s‐a descoperit: vânzătorul lucrează cu vânzare și prădătorul
prădează. Suie‐te
, Elame! Impresoară, Medio! Am făcut să înceteze toată suspinarea lui. 3De aceea coapsele
mi s‐au umplut de durere, m‐au apucat chinuri
ca chinurile unei femei în facere. Sunt plecat în jos de nu pot auzi; sunt tulburat de nu pot vedea. 4Inima îmi bate, groaza mă înspăimântă: amurgul
desfătării mele mi s‐a schimbat în tremur. 5Ei
pregătesc masa, pândesc, mănâncă, beau: Sculați‐vă, mai marilor, ungeți scutul! 6Căci așa mi‐a zis Domnul: Du‐te, pune un păzitor să spună ce a văzut. 7Și
a văzut care, călăreți, câte doi, un car cu măgari, un car cu cămile. Și a ascultat cu luare aminte, cu multă băgare de seamă. 8Și a strigat ca un leu: Doamne, stau mereu la turnul de
strajă ziua și sunt pus de strajă toate nopțile. 9Și iată, vine un car cu oameni, călăreți câte doi! Și el a răspuns și a zis: A
18.2
căzut Babilonul! Și toate
chipurile cioplite ale dumnezeilor săi sunt sfărâmate la pământ. 10O
, treieratul meu, și rodul ariei mele! Ceea ce am auzit de la Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, v‐am spus.
Împotriva Edomului și Arabiei
11Sarcina
Dumei. Cineva strigă către mine din Seir: Păzitorule, cât este din noapte? Păzitorule, cât este din noapte? 12Păzitorul a zis: Vine dimineața și noaptea. Dacă voiți să întrebați, întrebați; întoarceți‐vă, veniți. 13Sarcina
împotriva Arabiei. În pădurea Arabiei veți mânea noaptea, caravane ale Dedaniților
! 14Aduceți apă în întâmpinarea celui însetat. Locuitorii țării Tema ies cu pâinea lor înaintea celui fugar. 15Căci ei fug înaintea sabiei, înaintea sabiei scoase și înaintea arcului întins și înaintea greutății războiului. 16Căci așa mi‐a zis Domnul: Într‐un an, după
anii unui simbriaș, va pieri toată slava Chedarului
. 17Și rămășița numărului arcașilor celor puternici ai copiilor Chedarului se va împuțina. Căci Domnul Dumnezeul lui Israel a vorbit.
Împresurarea Ierusalimului
221Sarcina văii vedeniei. Ce‐ți este, de te sui toată pe acoperișuri? 2Tu, cea plină de vuiet, cetate
zgomotoasă, cetate voioasă! Oamenii uciși ai tăi nu sunt uciși de sabie, nici n‐au murit în luptă. 3Toți mai marii tăi au fugit împreună, sunt luați legați fără arc. Toți cei ce se află în tine sunt legați cu toții; ei fugeau în depărtare. 4De aceea am zis: Priviți încolo de la mine, să plâng
9.1
cu amar. Nu vă grăbiți să mă mângâiați pentru pierderea fiicei poporului meu. 5Căci
este o zi de tulburare și de
2.2
strivire și de încurcătură de la Domnul Dumnezeul oștirilor în valea vedeniei; o surpare a zidurilor și o strigare spre munți. 6Și Elamul
poartă tolba cu care de bărbați și de călăreți și Chirul
dezvelește scutul. 7Și va fi așa: văile tale cele mai alese se vor umplea de care și călăreții se vor așeza în șir la poartă. 8Și el ridică mahrama lui Iuda și te‐ai uitat în ziua aceea la armele din
10.17
casa pădurii. 9Și ați văzut
că spărturile cetății lui David sunt multe și ați adunat apele iazului de jos. 10Și ați numărat casele Ierusalimului și ați stricat casele ca să întăriți zidul. 11Și ați făcut
un șanț între cele donă ziduri pentru apele iazului celui vechi, dar nu v‐ați uitat la făcătorul
său, nici nu v‐ați uitat la cel ce din vechime l‐a întocmit. 12Și în ziua aceea Domnul Dumnezeul oștirilor a chemat
la plâns și la bocet și la pleșuvie
și la încingere cu sac. 13Și iată, bucuria și veselia, înjunghierea boilor și tăierea oilor, mâncarea cărnii și băutul vinului: Să mâncăm
și să bem căci mâine vom muri. 14Și s‐a
descoperit în urechile mele de la Domnul oștirilor: Cu adevărat nelegiuirea aceasta nu
vi se va ierta până la moartea voastră, zice Domnul Dumnezeul oștirilor.
Șebna este alungat
15Așa zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Du‐te, intră la economul acela, la Șebna
care este mai mare
peste casă și zi: 16Ce faci aici? Și pe cine ai aici de ți‐ai săpat aici un mormânt ca cel ce‐și sapă mormântul
sus, tăindu‐și în stâncă o locuință pentru sine? 17Iată, Domnul te va arunca cu puterea
unui om puternic și te va face rotocol. 18Te va învârti ca pe un ghem și te va asvârli ca pe o minge într‐o țară largă. Acolo vei muri și acolo vor fi carele slavei tale, tu, rușinea casei domnului tău. 19Și te voi alunga din slujba ta și el te va smulge din starea ta. 20Și va fi așa: în ziua aceea voi chema pe robul meu Eliachim
, fiul lui Hilchia, 21și‐l voi îmbrăca cu cămașa ta, și‐l voi întări cu cingătoarea ta și voi da domnia ta în mâna lui și el va fi un tată locuitorilor Ierusalimului și casei lui Iuda. 22Și voi pune pe umărul său cheia casei lui David și va deschide și nimeni nu va închide
și va închide și nimeni nu va deschide. 23Și‐l voi întări ca pe un
cui într‐un loc tare și va fi ca un scaun de domnie de slavă pentru casa tatălui său. 24Și vor atârna pe el toată slava casei tatălui său, pe urmașii și vlăstarele sale, toate vasele cele mici, de la potire până la ulcioare. 25În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, cuiul care a fost înțepenit în locul tare va fi îndepărtat și va fi tăiat și va cădea și sarcina care este deasupra lui va fi stârpită; căci Domnul a vorbit.
