Iuda pustiit
241Iată! Domnul golește pământul și‐l pustiește și răstoarnă și risipește pe locuitorii lui! 2Și va fi poporului ca și preotului
, slujitorului ca și domnului său, slujnicei ca și doamnei sale, cumpărătorului
ca și vânzătorului, celui ce împrumută ca și celui împrumutat, cămătarului ca și datornicului. 3Țara va fi golită de tot și pustiită de tot. Căci Domnul a vorbit cuvântul acesta. 4Pământul jelește și se veștejește; lumea lâncezește și se veștejește; poporul trufaș al țării lâncezește. 5Și pământul
este pângărit sub locuitorii săi: căci au călcat legile, au schimbat așezământul, au rupt legământul cel veșnic. 6Pentru aceasta blestemul
înghite pământul și locuitorii din el sunt socotiți vinovați; pentru aceasta locuitorii pământului sunt arși și au rămas puțini oameni. 7Mustul
jelește, via lâncezește, toți cei ce erau cu inima voioasă suspină. 8Veselia timpanelor
16.9
25.10Ezec. 26.13Osea 2.11Ap. 18.22
încetează, vuietul celor ce se veselesc se sfârșește, bucuria harfei încetează. 9Nu beau vin cu un cântec: băutura tare este amară celor ce o beau. 10Cetatea pustie este sfărâmată; fiecare casă este închisă că nimeni nu intră în ea. 11În ulițe este o strigare pentru vin. Orice bucurie este întunecată, veselia țării s‐a dus în robie. 12Pustiirea rămâne în cetate și poarta este lovită cu o dărâmătură, 13căci așa va fi în mijlocul pământului: între popoare, ca
scuturatul unui măslin, ca strângerea boabelor după sfârșitul culesului viei. 14Aceștia își vor înălța glasul, vor chiui; pentru măreția Domnului vor striga tare de la mare. 15De aceea slăviți pe Domnul în răsărit, numele
Domnului Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării. 16De la marginea pământului noi am auzit cântări: Slavă celui Drept. Și eu am zis: Vai, mă sting! Mă sting! Vai de mine! Vânzătorii
s‐au purtat ca vânzători; da, vânzătorii s‐au purtat ca foarte vânzători. 17Groaza
și groapa și cursa sunt asupra ta, locuitor al țării. 18Și va fi așa: cel ce fuge de vuietul fricii va cădea în groapă și cel ce se ridică din mijlocul gropii se va prinde în cursă: căci ferestrele
cerurilor de sus sunt deschise și temeliile
pământului se clatină. 19Pământul
este sfărâmat, pământul se desface, pământul este zguduit cu putere. 20Pământul se
clatină încoace și încolo ca cel beat și se mișcă încoace și încolo ca o colibă de noapte; și abaterea lui este grea peste el și cade și nu se mai ridică. 21Și va fi așa: în ziua aceea Domnul va pedepsi oștirea celor înalți în înălțime și pe împărații
pământului de pe pământ. 22Și vor fi strânși ca adunarea celor întemnițați pentru groapă și vor fi închiși în închisoare și după multe zile vor fi cercetați. 23Și luna
va roși și soarele se va rușina. Căci Domnul oștirilor va împărăți
pe muntele
Sion și în Ierusalim și înaintea bătrânilor săi în slavă.
Preamărirea Domnului
251Doamne, tu ești Dumnezeul meu; te
voi înălța; voi lăuda numele tău căci
ai făcut lucruri minunate, adică sfaturi
de demult în credincioșie și adevăr. 2Căci ai făcut din cetate o
movilă, din cetatea întărită o dărâmătură, un palat al străinilor ca să nu fie cetate, niciodată nu se va zidi. 3De aceea poporul cel puternic te va slăvi
, cetatea de neamuri îngrozitoare se va teme de tine. 4Căci tu ai fost o cetățuie
celui sărac, o cetățuie celui nevoiaș în strâmtorarea lui, un loc de scăpare de furtună, o umbră împotriva arșiței. Căci suflarea celor groaznici a fost ca furtuna pentru un zid. 5Ca arșița în uscăciune vei supune zarva străinilor: ca arșița de umbra norului, așa va fi smerită cântarea celor groaznici. 6Și Domnul
oștirilor va face pe acest
munte tuturor
popoarelor un ospăț de mâncări grase, ospăț de vinuri pe drojdii, de mâncări grase, pline de măduvă, de vinuri bine limpezite de drojdii. 7Și va înghiți în muntele acesta învelitoarea
care învelește toate popoarele și mahrama care acoperă toate neamurile. 8El a înghițit
21.4
moartea pe veci. Și Domnul Dumnezeu va șterge
21.4
lacrimile de pe toate fețele și va depărta ocara poporului său de pe tot pământul. Căci Domnul a vorbit. 9Și în ziua aceea se va zice: Iată, acesta este Dumnezeul nostru; l‐am așteptat
și ne va mântui. Acesta este Domnul: l‐am așteptat, ne vom bucura
și ne vom desfăta în mântuirea lui. 10Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta și Moabul va fi călcat sub el, cum se calcă paiele în bălegar. 11Și își va întinde mâinile în mijlocul lui, cum le întinde înotătorul ca să înoate și va coborî mândria lui cu meșteșugurile mâinilor lui. 12Și va pleca cetățuia înaltă
a zidurilor tale, o va coborî, o va arunca la pământ, în țărână.
Cântarea de laudă a poporului lui Dumnezeu
261În ziua
aceea în țara lui Iuda se va cânta cântarea aceasta: Avem o Cetate tare; mântuirea
va fi pusă drept ziduri și întărituri. 2Deschideți
porțile și va intra neamul cel drept, care păzește credincioșia. 3Tu vei păzi în pace desăvârșită mintea care se sprijinește pe tine, căci se încrede în tine. 4Încredeți‐vă în Domnul pururea: căci
în Domnul Dumnezeu este o stâncă veșnică. 5Căci el coboară pe cei ce locuiesc în înălțime, el pleacă cetatea
cea înălțată, o pleacă până la pământ și o aruncă în pulbere. 6Piciorul o va călca, picioarele celor necăjiți și pașii celor săraci. 7Calea
dreptului este neprihănire. Tu, cel neprihănit, netezești calea dreptului. 8Da, în calea
judecăților tale, Doamne, te‐am așteptat: dorința sufletului nostru este după numele tău și după amintirea ta. 9Sufletul
meu te dorește noaptea; da, duhul meu înăuntrul meu te caută de timpuriu, căci, când judecățile tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea. 10Dacă
se va face îndurare celui rău, nu învață dreptatea; în pământul
dreptății el va nedreptăți și nu se va uita la măreția Domnului. 11Mâna ta, Doamne, este înălțată, ei
n‐o văd; dar vor vedea râvna ta pentru poporul tău și vor fi rușinați; da, focul va mistui pe potrivnicii tăi. 12Doamne, tu vei porunci pace pentru noi, căci ai săvârșit toate lucrurile noastre pentru noi. 13Doamne Dumnezeul nostru, alți
domni afară de tine au domnit peste noi; dar numai prin tine vom pomeni numele tău. 14Ei sunt morți: nu vor trăi. Sunt umbră, nu se vor scula, căci i‐ai cercetat și i‐ai stârpit și le‐ai pierdut toată pomenirea. 15Ai înmulțit neamul, Doamne, ai înmulțit neamul: tu ești slăvit. Ai lărgit toate marginile țării. 16Doamne, în strâmtorare
te‐au căutat, și‐au vărsat în șoaptă rugăciunea când pedeapsa ta era asupra lor. 17Ca o femeie însărcinată
, aproape de facere, în dureri de facere, care strigă în durerile sale, așa am fost noi înaintea ta, Doamne. 18Am fost însărcinați, am fost în dureri de facere; am născut oarecum vânt; n‐am făcut izbăvire pe pământ și locuitorii
lumii n‐au căzut. 19Morții
tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor scula. Treziți‐vă
și cântați, locuitori ai pulberii! Căci roua ta este ca roua ierburilor și pământul va arunca afară umbrele. 20Vino, poporul meu, intră
în cămările tale și închide‐ți ușile după tine. Ascunde‐te
pentru puțină vreme, până va trece mânia. 21Căci, iată, Domnul iese
din locul său ca să cerceteze nelegiuirea locuitorilor pământului în ei și pământul va descoperi sângele său și nu va mai acoperi pe ucișii săi.