Preamărirea Domnului
251Doamne, tu ești Dumnezeul meu; te
voi înălța; voi lăuda numele tău căci
ai făcut lucruri minunate, adică sfaturi
de demult în credincioșie și adevăr. 2Căci ai făcut din cetate o
movilă, din cetatea întărită o dărâmătură, un palat al străinilor ca să nu fie cetate, niciodată nu se va zidi. 3De aceea poporul cel puternic te va slăvi
, cetatea de neamuri îngrozitoare se va teme de tine. 4Căci tu ai fost o cetățuie
celui sărac, o cetățuie celui nevoiaș în strâmtorarea lui, un loc de scăpare de furtună, o umbră împotriva arșiței. Căci suflarea celor groaznici a fost ca furtuna pentru un zid. 5Ca arșița în uscăciune vei supune zarva străinilor: ca arșița de umbra norului, așa va fi smerită cântarea celor groaznici. 6Și Domnul
oștirilor va face pe acest
munte tuturor
popoarelor un ospăț de mâncări grase, ospăț de vinuri pe drojdii, de mâncări grase, pline de măduvă, de vinuri bine limpezite de drojdii. 7Și va înghiți în muntele acesta învelitoarea
care învelește toate popoarele și mahrama care acoperă toate neamurile. 8El a înghițit
21.4
moartea pe veci. Și Domnul Dumnezeu va șterge
21.4
lacrimile de pe toate fețele și va depărta ocara poporului său de pe tot pământul. Căci Domnul a vorbit. 9Și în ziua aceea se va zice: Iată, acesta este Dumnezeul nostru; l‐am așteptat
și ne va mântui. Acesta este Domnul: l‐am așteptat, ne vom bucura
și ne vom desfăta în mântuirea lui. 10Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta și Moabul va fi călcat sub el, cum se calcă paiele în bălegar. 11Și își va întinde mâinile în mijlocul lui, cum le întinde înotătorul ca să înoate și va coborî mândria lui cu meșteșugurile mâinilor lui. 12Și va pleca cetățuia înaltă
a zidurilor tale, o va coborî, o va arunca la pământ, în țărână.