Preamărirea Domnului
251Doamne, tu ești Dumnezeul meu; te
voi înălța; voi lăuda numele tău căci
ai făcut lucruri minunate, adică sfaturi
de demult în credincioșie și adevăr. 2Căci ai făcut din cetate o
movilă, din cetatea întărită o dărâmătură, un palat al străinilor ca să nu fie cetate, niciodată nu se va zidi. 3De aceea poporul cel puternic te va slăvi
, cetatea de neamuri îngrozitoare se va teme de tine. 4Căci tu ai fost o cetățuie
celui sărac, o cetățuie celui nevoiaș în strâmtorarea lui, un loc de scăpare de furtună, o umbră împotriva arșiței. Căci suflarea celor groaznici a fost ca furtuna pentru un zid. 5Ca arșița în uscăciune vei supune zarva străinilor: ca arșița de umbra norului, așa va fi smerită cântarea celor groaznici. 6Și Domnul
oștirilor va face pe acest
munte tuturor
popoarelor un ospăț de mâncări grase, ospăț de vinuri pe drojdii, de mâncări grase, pline de măduvă, de vinuri bine limpezite de drojdii. 7Și va înghiți în muntele acesta învelitoarea
care învelește toate popoarele și mahrama care acoperă toate neamurile. 8El a înghițit
21.4
moartea pe veci. Și Domnul Dumnezeu va șterge
21.4
lacrimile de pe toate fețele și va depărta ocara poporului său de pe tot pământul. Căci Domnul a vorbit. 9Și în ziua aceea se va zice: Iată, acesta este Dumnezeul nostru; l‐am așteptat
și ne va mântui. Acesta este Domnul: l‐am așteptat, ne vom bucura
și ne vom desfăta în mântuirea lui. 10Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta și Moabul va fi călcat sub el, cum se calcă paiele în bălegar. 11Și își va întinde mâinile în mijlocul lui, cum le întinde înotătorul ca să înoate și va coborî mândria lui cu meșteșugurile mâinilor lui. 12Și va pleca cetățuia înaltă
a zidurilor tale, o va coborî, o va arunca la pământ, în țărână.
Cântarea de laudă a poporului lui Dumnezeu
261În ziua
aceea în țara lui Iuda se va cânta cântarea aceasta: Avem o Cetate tare; mântuirea
va fi pusă drept ziduri și întărituri. 2Deschideți
porțile și va intra neamul cel drept, care păzește credincioșia. 3Tu vei păzi în pace desăvârșită mintea care se sprijinește pe tine, căci se încrede în tine. 4Încredeți‐vă în Domnul pururea: căci
în Domnul Dumnezeu este o stâncă veșnică. 5Căci el coboară pe cei ce locuiesc în înălțime, el pleacă cetatea
cea înălțată, o pleacă până la pământ și o aruncă în pulbere. 6Piciorul o va călca, picioarele celor necăjiți și pașii celor săraci. 7Calea
dreptului este neprihănire. Tu, cel neprihănit, netezești calea dreptului. 8Da, în calea
judecăților tale, Doamne, te‐am așteptat: dorința sufletului nostru este după numele tău și după amintirea ta. 9Sufletul
meu te dorește noaptea; da, duhul meu înăuntrul meu te caută de timpuriu, căci, când judecățile tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea. 10Dacă
se va face îndurare celui rău, nu învață dreptatea; în pământul
dreptății el va nedreptăți și nu se va uita la măreția Domnului. 11Mâna ta, Doamne, este înălțată, ei
n‐o văd; dar vor vedea râvna ta pentru poporul tău și vor fi rușinați; da, focul va mistui pe potrivnicii tăi. 12Doamne, tu vei porunci pace pentru noi, căci ai săvârșit toate lucrurile noastre pentru noi. 13Doamne Dumnezeul nostru, alți
domni afară de tine au domnit peste noi; dar numai prin tine vom pomeni numele tău. 14Ei sunt morți: nu vor trăi. Sunt umbră, nu se vor scula, căci i‐ai cercetat și i‐ai stârpit și le‐ai pierdut toată pomenirea. 15Ai înmulțit neamul, Doamne, ai înmulțit neamul: tu ești slăvit. Ai lărgit toate marginile țării. 16Doamne, în strâmtorare
te‐au căutat, și‐au vărsat în șoaptă rugăciunea când pedeapsa ta era asupra lor. 17Ca o femeie însărcinată
, aproape de facere, în dureri de facere, care strigă în durerile sale, așa am fost noi înaintea ta, Doamne. 18Am fost însărcinați, am fost în dureri de facere; am născut oarecum vânt; n‐am făcut izbăvire pe pământ și locuitorii
lumii n‐au căzut. 19Morții
tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor scula. Treziți‐vă
și cântați, locuitori ai pulberii! Căci roua ta este ca roua ierburilor și pământul va arunca afară umbrele. 20Vino, poporul meu, intră
în cămările tale și închide‐ți ușile după tine. Ascunde‐te
pentru puțină vreme, până va trece mânia. 21Căci, iată, Domnul iese
din locul său ca să cerceteze nelegiuirea locuitorilor pământului în ei și pământul va descoperi sângele său și nu va mai acoperi pe ucișii săi.
Strângerea lui Israel
271În ziua aceea Domnul va pedepsi cu sabia sa cea grea și mare și tare pe Leviatan
, pe șarpele cel iute, da, pe Leviatan, pe șarpele cel inelat și va ucide pe balaurul
din mare. 2În ziua aceea va fi o vie de vin curat; cântați
despre
ea: 3Eu
, Domnul, o păzesc, o voi uda în orice clipă, ca nimeni să n‐o vatăme și o voi păzi noaptea și ziua. 4Urgie nu este în mine. O, de s‐ar lupta spinii
și scaii cu mine! M‐aș repezi împotriva lor, i‐aș arde pe toți. 5Sau să se apuce
de tăria mea; să facă
pace cu mine; da, să facă pace cu mine! 6În viitor Iacov va
prinde rădăcină, Israel va îmboboci și va înflori și va umplea fața lumii cu roadă. 7Oare l‐a lovit pe el cum a lovit pe cei ce l‐au lovit pe el? Sau el este ucis cu uciderea celor uciși de el? 8Cu măsură
30.11
46.281 Cor. 10.13
te‐ai certat cu ea când i‐ai dat drumul: el a îndepărtat‐o
cu vântul său puternic, în ziua vântului de răsărit. 9Deci cu aceasta se va ispăși nelegiuirea lui Iacov și aceasta este tot rodul îndepărtării păcatului său: când va face toate pietrele altarului ca pietrele de var care sunt fărâmate bucăți, Astarteele și chipurile soarelui nu se vor mai ridica. 10Căci cetatea cea întărită este singuratică, o locuință lăsată și părăsită ca o pustie. Acolo
va paște vițelul și acolo se va culca și va mânca ramurile ei. 11Când ramurile ei se vor usca, se vor rupe. Femeile vor veni și le vor pune pe foc. Căci este un popor fără
pricepere. De aceea Făcătorul său nu va avea milă de el și Cel ce
l‐a întocmit nu se va îndura de el. 12Și va fi așa: în ziua aceea Domnul va bate roadele de la cursul Râului până la părâul Egiptului și veți fi adunați unul câte unul, copii ai lui Israel. 13Și va fi așa: în
ziua aceea se
va sufla din trâmbița cea mare și vor veni cei gata să fie pierduți în țara Asiriei și cei lepădați în țara Egiptului și se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfânt, la Ierusalim.