Cântarea de laudă a poporului lui Dumnezeu
261În ziua
aceea în țara lui Iuda se va cânta cântarea aceasta: Avem o Cetate tare; mântuirea
va fi pusă drept ziduri și întărituri. 2Deschideți
porțile și va intra neamul cel drept, care păzește credincioșia. 3Tu vei păzi în pace desăvârșită mintea care se sprijinește pe tine, căci se încrede în tine. 4Încredeți‐vă în Domnul pururea: căci
în Domnul Dumnezeu este o stâncă veșnică. 5Căci el coboară pe cei ce locuiesc în înălțime, el pleacă cetatea
cea înălțată, o pleacă până la pământ și o aruncă în pulbere. 6Piciorul o va călca, picioarele celor necăjiți și pașii celor săraci. 7Calea
dreptului este neprihănire. Tu, cel neprihănit, netezești calea dreptului. 8Da, în calea
judecăților tale, Doamne, te‐am așteptat: dorința sufletului nostru este după numele tău și după amintirea ta. 9Sufletul
meu te dorește noaptea; da, duhul meu înăuntrul meu te caută de timpuriu, căci, când judecățile tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea. 10Dacă
se va face îndurare celui rău, nu învață dreptatea; în pământul
dreptății el va nedreptăți și nu se va uita la măreția Domnului. 11Mâna ta, Doamne, este înălțată, ei
n‐o văd; dar vor vedea râvna ta pentru poporul tău și vor fi rușinați; da, focul va mistui pe potrivnicii tăi. 12Doamne, tu vei porunci pace pentru noi, căci ai săvârșit toate lucrurile noastre pentru noi. 13Doamne Dumnezeul nostru, alți
domni afară de tine au domnit peste noi; dar numai prin tine vom pomeni numele tău. 14Ei sunt morți: nu vor trăi. Sunt umbră, nu se vor scula, căci i‐ai cercetat și i‐ai stârpit și le‐ai pierdut toată pomenirea. 15Ai înmulțit neamul, Doamne, ai înmulțit neamul: tu ești slăvit. Ai lărgit toate marginile țării. 16Doamne, în strâmtorare
te‐au căutat, și‐au vărsat în șoaptă rugăciunea când pedeapsa ta era asupra lor. 17Ca o femeie însărcinată
, aproape de facere, în dureri de facere, care strigă în durerile sale, așa am fost noi înaintea ta, Doamne. 18Am fost însărcinați, am fost în dureri de facere; am născut oarecum vânt; n‐am făcut izbăvire pe pământ și locuitorii
lumii n‐au căzut. 19Morții
tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor scula. Treziți‐vă
și cântați, locuitori ai pulberii! Căci roua ta este ca roua ierburilor și pământul va arunca afară umbrele. 20Vino, poporul meu, intră
în cămările tale și închide‐ți ușile după tine. Ascunde‐te
pentru puțină vreme, până va trece mânia. 21Căci, iată, Domnul iese
din locul său ca să cerceteze nelegiuirea locuitorilor pământului în ei și pământul va descoperi sângele său și nu va mai acoperi pe ucișii săi.
Strângerea lui Israel
271În ziua aceea Domnul va pedepsi cu sabia sa cea grea și mare și tare pe Leviatan
, pe șarpele cel iute, da, pe Leviatan, pe șarpele cel inelat și va ucide pe balaurul
din mare. 2În ziua aceea va fi o vie de vin curat; cântați
despre
ea: 3Eu
, Domnul, o păzesc, o voi uda în orice clipă, ca nimeni să n‐o vatăme și o voi păzi noaptea și ziua. 4Urgie nu este în mine. O, de s‐ar lupta spinii
și scaii cu mine! M‐aș repezi împotriva lor, i‐aș arde pe toți. 5Sau să se apuce
de tăria mea; să facă
pace cu mine; da, să facă pace cu mine! 6În viitor Iacov va
prinde rădăcină, Israel va îmboboci și va înflori și va umplea fața lumii cu roadă. 7Oare l‐a lovit pe el cum a lovit pe cei ce l‐au lovit pe el? Sau el este ucis cu uciderea celor uciși de el? 8Cu măsură
30.11
46.281 Cor. 10.13
te‐ai certat cu ea când i‐ai dat drumul: el a îndepărtat‐o
cu vântul său puternic, în ziua vântului de răsărit. 9Deci cu aceasta se va ispăși nelegiuirea lui Iacov și aceasta este tot rodul îndepărtării păcatului său: când va face toate pietrele altarului ca pietrele de var care sunt fărâmate bucăți, Astarteele și chipurile soarelui nu se vor mai ridica. 10Căci cetatea cea întărită este singuratică, o locuință lăsată și părăsită ca o pustie. Acolo
va paște vițelul și acolo se va culca și va mânca ramurile ei. 11Când ramurile ei se vor usca, se vor rupe. Femeile vor veni și le vor pune pe foc. Căci este un popor fără
pricepere. De aceea Făcătorul său nu va avea milă de el și Cel ce
l‐a întocmit nu se va îndura de el. 12Și va fi așa: în ziua aceea Domnul va bate roadele de la cursul Râului până la părâul Egiptului și veți fi adunați unul câte unul, copii ai lui Israel. 13Și va fi așa: în
ziua aceea se
va sufla din trâmbița cea mare și vor veni cei gata să fie pierduți în țara Asiriei și cei lepădați în țara Egiptului și se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfânt, la Ierusalim.
Pedeapsa semințiilor Efraim și Iuda
281Vai
de cununa de mândrie a bețivilor lui Efraim și de floarea ce se veștejește a podoabei lui slăvite
care este pe capul văii grase a celor doborîți de vin! 2Iată, Domnul are unul tare și puternic, ca
o ploaie de grindină, o furtună stricăcioasă; ca o furtună de ape puternice care năpădesc, o va surpa la pământ cu mâna. 3Cununa
de mândrie a bețivilor lui Efraim va fi călcată în picioare: 4și floarea veștejită a podoabei lui slăvite
, care este pe capul văii grase va fi ca o smochină timpurie înaintea verii: de îndată ce o vede cineva, abia este în mână sa și o înghite. 5În ziua aceea Domnul oștirilor va fi o cunună de slavă și o cunună împărătească de frumusețe pentru rămășița poporului său 6și un duh de judecată pentru cel ce șade la judecată și tărie celor ce dau înapoi lupta la poartă. 7Dar și aceștia se
rătăcesc de vin și se clatină de băutura tare
. Preotul și prorocul s‐au rătăcit de băutura tare. Sunt înghițiți de vin, se clatină de băutura tare; se rătăcesc în vedenie, s‐au poticnit în judecată. 8Căci toate mesele sunt pline de vărsătură scârboasă; nu este niciun loc curat. 9Pe
cine să învețe el cunoștința? Și pe cine să facă el să înțeleagă solia? Oare pe cei înțercați de la lapte și opriți de la țâțe? 10Căci este poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, orânduire peste orânduire, orânduire peste orânduire, puțin aici, puțin acolo. 11Căci prin buze
gângave și printr‐o limbă străină va vorbi acestui popor 12căruia i‐a zis: Aceasta este odihna! Dați odihnă celui ostenit. Și aceasta este răcorirea! Dar ei n‐au voit să asculte. 13De aceea cuvântul Domnului va fi către ei: Poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, orânduire peste orânduire, orânduire peste orânduire, puțin aici, puțin acolo, ca să umble și să cadă pe dinapoi și să se sfărâme și să cadă în cursă și să se prindă. 14Pentru aceasta ascultați cuvântul Domnului, oameni batjocoritori, care cârmuiți poporul acesta care este în Ierusalim! 15Pentru că ați zis: Noi am făcut legământ cu moartea și am făcut învoială cu Șeolul, când va trece biciul revărsării nu va veni la noi, căci
ne‐am făcut minciunile locul nostru de scăpare și ne‐am ascuns sub neadevăr. 16Pentru aceasta așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, pun ca temelie în Sion o piatră
10.11Ef. 2.201 Pet. 2.6,7,8
, o piatră cercată, o piatră scumpă din unghi, o temelie puternică: cel ce crede nu se va grăbi! 17Și voi pune judecata în linie și dreptatea în cumpănă. Și grindina va mătura locul
de scăpare al minciunilor și apele vor năpădi locul de ascundere. 18Și legământul vostru cu moartea va fi desființat și învoiala voastră cu Șeolul nu va sta; când va trece biciul revărsării, veți fi călcați de el. 19Oridecâteori va trece, vă va lua. Căci dimineață după dimineață va trece, zi și noapte; și va fi o groază numai să auzi știrea. 20Căci patul e prea scurt ca să te întinzi și învelitoarea prea îngustă ca să te înfășori în ea. 21Căci Domnul se va scula ca pe muntele Perațim
, se va mânia ca în valea Gabaonului
ca să‐și facă lucrarea
sa, lucrarea sa ciudată și să îndeplinească fapta sa, fapta sa ciudată. 22Și acum nu fiți batjocoritori, ca legăturile voastre să nu se facă mai tari. Căci am auzit de la Domnul Dumnezeul oștirilor o nimicire și ea este hotărâtă
peste toată țara. 23Plecați urechea și auziți glasul meu, ascultați și auziți cuvântul meu! 24Oare ară plugarul în toate zilele, ca să semene? Oare necontenit își brăzdează și grăpează el țarina? 25Oare după ce i‐a netezit fața, nu va arunca el măzăriche și nu va presăra el chimenul și va pune grâul în rânduri și orzul la locul său și alacul în hotarul său? 26Căci Dumnezeul său îl îndrumă în judecată și‐l învață. 27Căci măzărichea nu se treieră în leasă și roata carului nu se învârtește asupra chimenului, ci măzărichea se bate cu bățul și chimenul cu nuiaua. 28Grâul se mărunțește pentru pâine, căci treierând nu vrea să‐l treiere necontenit; nu‐l mărunțește gonind pe deasupra roatele carului și cailor săi. 29Și aceasta iese de la Domnul oștirilor. El este minunat
în sfat, mare în înțelepciune.
