Pedeapsa semințiilor Efraim și Iuda
281Vai
de cununa de mândrie a bețivilor lui Efraim și de floarea ce se veștejește a podoabei lui slăvite
care este pe capul văii grase a celor doborîți de vin! 2Iată, Domnul are unul tare și puternic, ca
o ploaie de grindină, o furtună stricăcioasă; ca o furtună de ape puternice care năpădesc, o va surpa la pământ cu mâna. 3Cununa
de mândrie a bețivilor lui Efraim va fi călcată în picioare: 4și floarea veștejită a podoabei lui slăvite
, care este pe capul văii grase va fi ca o smochină timpurie înaintea verii: de îndată ce o vede cineva, abia este în mână sa și o înghite. 5În ziua aceea Domnul oștirilor va fi o cunună de slavă și o cunună împărătească de frumusețe pentru rămășița poporului său 6și un duh de judecată pentru cel ce șade la judecată și tărie celor ce dau înapoi lupta la poartă. 7Dar și aceștia se
rătăcesc de vin și se clatină de băutura tare
. Preotul și prorocul s‐au rătăcit de băutura tare. Sunt înghițiți de vin, se clatină de băutura tare; se rătăcesc în vedenie, s‐au poticnit în judecată. 8Căci toate mesele sunt pline de vărsătură scârboasă; nu este niciun loc curat. 9Pe
cine să învețe el cunoștința? Și pe cine să facă el să înțeleagă solia? Oare pe cei înțercați de la lapte și opriți de la țâțe? 10Căci este poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, orânduire peste orânduire, orânduire peste orânduire, puțin aici, puțin acolo. 11Căci prin buze
gângave și printr‐o limbă străină va vorbi acestui popor 12căruia i‐a zis: Aceasta este odihna! Dați odihnă celui ostenit. Și aceasta este răcorirea! Dar ei n‐au voit să asculte. 13De aceea cuvântul Domnului va fi către ei: Poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, orânduire peste orânduire, orânduire peste orânduire, puțin aici, puțin acolo, ca să umble și să cadă pe dinapoi și să se sfărâme și să cadă în cursă și să se prindă. 14Pentru aceasta ascultați cuvântul Domnului, oameni batjocoritori, care cârmuiți poporul acesta care este în Ierusalim! 15Pentru că ați zis: Noi am făcut legământ cu moartea și am făcut învoială cu Șeolul, când va trece biciul revărsării nu va veni la noi, căci
ne‐am făcut minciunile locul nostru de scăpare și ne‐am ascuns sub neadevăr. 16Pentru aceasta așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, pun ca temelie în Sion o piatră
10.11Ef. 2.201 Pet. 2.6,7,8
, o piatră cercată, o piatră scumpă din unghi, o temelie puternică: cel ce crede nu se va grăbi! 17Și voi pune judecata în linie și dreptatea în cumpănă. Și grindina va mătura locul
de scăpare al minciunilor și apele vor năpădi locul de ascundere. 18Și legământul vostru cu moartea va fi desființat și învoiala voastră cu Șeolul nu va sta; când va trece biciul revărsării, veți fi călcați de el. 19Oridecâteori va trece, vă va lua. Căci dimineață după dimineață va trece, zi și noapte; și va fi o groază numai să auzi știrea. 20Căci patul e prea scurt ca să te întinzi și învelitoarea prea îngustă ca să te înfășori în ea. 21Căci Domnul se va scula ca pe muntele Perațim
, se va mânia ca în valea Gabaonului
ca să‐și facă lucrarea
sa, lucrarea sa ciudată și să îndeplinească fapta sa, fapta sa ciudată. 22Și acum nu fiți batjocoritori, ca legăturile voastre să nu se facă mai tari. Căci am auzit de la Domnul Dumnezeul oștirilor o nimicire și ea este hotărâtă
peste toată țara. 23Plecați urechea și auziți glasul meu, ascultați și auziți cuvântul meu! 24Oare ară plugarul în toate zilele, ca să semene? Oare necontenit își brăzdează și grăpează el țarina? 25Oare după ce i‐a netezit fața, nu va arunca el măzăriche și nu va presăra el chimenul și va pune grâul în rânduri și orzul la locul său și alacul în hotarul său? 26Căci Dumnezeul său îl îndrumă în judecată și‐l învață. 27Căci măzărichea nu se treieră în leasă și roata carului nu se învârtește asupra chimenului, ci măzărichea se bate cu bățul și chimenul cu nuiaua. 28Grâul se mărunțește pentru pâine, căci treierând nu vrea să‐l treiere necontenit; nu‐l mărunțește gonind pe deasupra roatele carului și cailor săi. 29Și aceasta iese de la Domnul oștirilor. El este minunat
în sfat, mare în înțelepciune.
Ierusalimul va fi îngrozit și mântuit
291Vai de Ariel
, de Ariel, cetatea
unde a tăbărât David! Adăugați an la an; să se întoarcă sărbătorile în cerc: 2atunci voi strâmtora Arielul și va fi durere și întristare și‐mi va fi ca un Ariel. 3Și voi tăbărî împotriva ta de jur împrejur și te voi împresura cu străji și voi ridica întărituri împotriva ta. 4Și vei fi coborât și vei vorbi din pământ
și vorba ta va fi slabă din pulbere, și glasul tău va fi ca al celui ce cheamă duhurile morților din pământ, și vorba ta va fi o șoaptă din țărână. 5Și mulțimea vrăjmașilor
tăi va fi ca pulberea măruntă și mulțimea celor groaznici ca
pleava care trece: și va fi într‐o clipă
, deodată. 6Va
fi cercetată de Domnul oștirilor, cu tunet și cu cutremur și cu vuiet mare, cu vifor și furtună și flacără de foc mistuitor. 7Și mulțimea
tuturor neamurilor care se luptă împotriva Arielului, toți care se vor lupta împotriva lui, împotriva întăririlor lui și‐l vor strâmtora, vor fi ca visul unei vedenii de noapte. 8Și va fi ca flămândul care visează
, și iată, mănâncă și se deșteaptă și sufletul lui este gol. Sau ca cel însetat care visează
și iată, bea; și se deșteaptă și iată este leșinat, și sufletul lui lihnit: așa va fi mulțimea tuturor neamurilor, care luptă împotriva muntelui Sion. 9Înmărmuriți și înlemniți, orbiți‐vă și fiți orbi! Sunt
beți, dar nu de vin; se clatină, dar
nu de băutură tare. 10Căci
Domnul a vărsat asupra voastră un duh de somn adânc și v‐a închis
ochii; pe proroci și capii voștri, pe văzători
, i‐a învelit. 11Și orice vedenie a ajuns pentru voi ca cuvintele unei cărți
care este pecetluită, pe care o dai cuiva care știe să citească, zicând: Citește aceasta, rogu‐te. Și el
6.1
zice: Nu pot, căci este pecetluită. 12Și dai cartea celui ce nu știe să citească, zicând: Citește aceasta, rogu‐te. Și el zice: Nu știu să citesc. 13Și Domnul a zis: Fiindcă
poporul acesta se apropie de mine cu gura lui și mă cinstește cu buzele lui, dar inima lui este departe de mine și frica lui de mine este o poruncă
învățată de oameni: 14de
aceea, iată voi începe să fac lucruri minunate cu poporul acesta, minunate și strașnice: și
înțelepciunea înțelepților lui va fi pierdută și priceperea celor pricepuți ai lui se va ascunde. 15Vai
de cei ce‐și ascund planul adânc, departe de Domnul și faptele lor sunt în întuneric și zic
: Cine ne vede? Și cine ne cunoaște? 16O, stricăciunea voastră!… Fi‐va oare socotit olarul ca lutul ca să zică lucrul făcut
despre cel ce l‐a făcut: Nu el m‐a făcut? Sau va zice lucrul întocmit despre cel ce l‐a întocmit: El n‐are nicio pricepere? 17Oare nu este încă foarte puțină vreme și Libanul
se va schimba într‐o câmpie roditoare și câmpia roditoare va fi socotită ca o pădure? 18Și în
ziua aceea surzii vor auzi cuvintele cărții și ochii orbilor vor vedea din întunecime și din întuneric; 19și cei
blânzi își vor înmulți bucuria în Domnul și cei nevoiași
între oameni se vor desfăta în Sfântul lui Israel. 20Căci cel groaznic se va sfârși și cel batjocoritor
va înceta și toți cei ce veghează
pentru nelegiuire vor fi stârpiți, 21cei ce socot vinovat pe om pentru un cuvânt și pun
cursă celui ce mustră la poartă și abat
pe cel drept prin lucruri de nimic. 22De aceea așa zice Domnul, care
a răscumpărat pe Avraam, despre casa lui Iacov: Iacov nu se va rușina de acum și fața lui nu se va îngălbeni de acum. 23Căci, când va vedea pe copiii săi, lucrarea
mâinilor mele, în mijlocul lui, vor sfinți numele meu și vor sfinți pe Sfântul lui Iacov și se vor teme de Dumnezeul lui Israel. 24Și cei rătăciți
cu duhul vor cunoaște priceperea și cei neascultători vor învăța învățătură.
Vai de cei ce se adăpostese la Egipteni
301Vai de copiii răzvrătitori, zice Domnul, care
iau sfat dar nu de la mine; și
care fac legăminte dar nu prin duhul meu, ca să grămădească păcat peste păcat; 2care
se duc și se coboară în Egipt și
42.2,20
n‐au întrebat gura mea; ca să se întărească cu tăria lui Faraon și să‐și pună încrederea în umbra Egiptului! 3De aceea
tăria lui Faraon va fi rușinea voastră și încrederea în umbra Egiptului, ocara voastră. 4Căci mai marii lor au fost la Toan
și solii lor au venit la Hanes. 5Toți
se vor rușina de un popor care nu le folosește, care nu sunt niciun ajutor, niciun folos, ci o rușine și o ocară. 6Sarcina dobitoacelor
de la miazăzi. Prin țara întristării și strâmtorării, de unde vine leoaica și leul, năpârca
și șarpele zburător cel văpăios, ei își duc avuțiile pe umerii măgarilor și visteriile pe ghebul cămilelor la un popor care nu le va folosi. 7Căci
Egiptul ajută în zadar și fără folos. De aceea am numit‐o: Îndrăzneală
care nu face nimic. 8Acum du‐te, scrie
aceasta înaintea lor pe o tablă, sapă‐o într‐o carte ca să fie pentru zilele viitoare în veci de veci. 9Căci acesta
este un popor răzvrătitor, copii mincinoși, copii care nu vor să audă legea Domnului, 10care
7.13Mica 2.6
zic către văzători: Nu vedeți! Și către proroci: Nu ne prorociți lucruri drepte, vorbiți‐ne
lucruri plăcute, prorociți înșelăciuni. 11Depărtați‐vă din cale, dați‐vă în lături din cărare, faceți să înceteze dinaintea noastră Sfântul lui Israel. 12De aceea așa zice Sfântul lui Israel: Fiindcă nesocotiți cuvântul acesta și vă încredeți în apăsare și îndărătnicie și vă rezemați pe ele, 13de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca
o spărtură gata să cadă, ca o umflătură într‐un zid înalt a cărui prăbușire va veni
deodată, într‐o clipă. 14Și‐l va sfărâma cum se
sfărâmă vasul olarului care se sfărâmă fără milă și nu se mai găsește niciun ciob în sfărâmăturile lui cu care să se ia foc din vatră sau să se scoată apă din puț. 15Căci așa zice Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: În întoarcere și odihnă veți fi mântuiți, în liniște
și încredere va fi puterea voastră: dar
n‐ați voit. 16Și ați zis: Nu, ci vom fugi pe cai. De aceea veți fugi. Și: Vom încăleca pe cai iuți. De aceea cei ce vă vor urmări vor fi iuți. 17O
32.30Ios. 23.10
mie vor fugi la amenințarea unuia; veți fugi la amenințarea a cinci: până când veți rămâne ca o prăjină pe vârful unui munte și ca un steag pe un deal. 18Și de aceea Domnul va aștepta să aibă milă de voi, și de aceea va fi înălțat ca să se îndure de voi, căci Domnul este un Dumnezeu al judecății. Ferice
34.8Prov. 16.20Ier. 17.7
de toți cei ce‐l așteaptă. 19Căci poporul va locui în Sion, la
Ierusalim. Nu vei mai plânge; el se va îndura mult de tine la glasul strigării tale: cum va auzi, îți va răspunde. 20Și Domnul vă va da pâinea
strâmtorării și apa apăsării; totuși învățătorii tăi nu se vor mai ascunde ci ochii tăi vor vedea pe învățătorii
tăi. 21Și când vă veți abate la dreapta și când vă veți abate
la stânga, urechile tale vor auzi un cuvânt înapoia ta zicând: Aceasta este calea, umblați în ea. 22Și veți
pângări poleiala chipurilor voastre de argint și pojghița chipurilor voastre turnate de aur; le vei arunca departe ca pe o zdreanță necurată: Afară
! îi vei zice. 23Și
el va da ploaia seminței tale cu care îți vei semăna țarina și pâine, venitul ogorului, și va fi grasă și bogată. În ziua aceea vitele tale vor paște în pășuni întinse. 24Și boii și măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreț sărat, vânturat cu lopata și cu vânturătorul. 25Și pe
orice munte înalt și pe orice deal ridicat vor fi pâraie și râuri de apă în ziua măcelului celui mare, când vor cădea turnurile. 26Și lumina
lunei va fi ca lumina soarelui și lumina soarelui va fi de șapte ori pe atâta, ca lumina a șapte zile, în ziua în care Domnul va lega spărtura poporului său și va vindeca rana loviturii sale.
Pedeapsa asupra lui Asur
27Iată, numele Domnului vine de departe arzând cu mânia lui, și într‐un fum ce se ridică gros. Buzele lui sunt pline de furie și limba lui este ca focul mistuitor. 28Și suflarea
lui este ca râul ce se varsă, care ajunge
chiar până la grumaz ca să cearnă neamurile cu sita pieirii și să pună un frâu
al rătăcirii în fălcile popoarelor. 29Dar pentru voi va fi o cântare ca în noaptea sărbătoririi
unei serbări și bucurie de inimă ca a unuia care merge cu un fluier ca să vină la muntele
Domnului, la Stânca lui Israel. 30Și
Domnul va face să se audă măreția glasului său și va arăta coborârea brațului său cu aprindere de urgie și cu flacără de foc mistuitor, cu vijelie și furtună și pietre
de grindină. 31Căci prin
glasul Domnului Asirianul va fi dărâmat: îl
va bate cu toiagul. 32Și orice lovitură a toiagului hotărât pe care‐l va pune Domnul asupra sa, va fi cu timpane și harfe: și în lupte se va lupta cu ei cu vuietul brațului
. 33Căci Tofetul
19.6
este de mult pregătit; da, este pregătit pentru împărat; el l‐a făcut adânc și lat. Rugul său are foc și lemn mult: suflarea Domnului îl aprinde ca pe un râu de pucioasă.
