301Vai de copiii răzvrătitori, zice Domnul, care
iau sfat dar nu de la mine; și
care fac legăminte dar nu prin duhul meu, ca să grămădească păcat peste păcat; 2care
se duc și se coboară în Egipt și
42.2,20
n‐au întrebat gura mea; ca să se întărească cu tăria lui Faraon și să‐și pună încrederea în umbra Egiptului! 3De aceea
tăria lui Faraon va fi rușinea voastră și încrederea în umbra Egiptului, ocara voastră. 4Căci mai marii lor au fost la Toan
și solii lor au venit la Hanes. 5Toți
se vor rușina de un popor care nu le folosește, care nu sunt niciun ajutor, niciun folos, ci o rușine și o ocară. 6Sarcina dobitoacelor
de la miazăzi. Prin țara întristării și strâmtorării, de unde vine leoaica și leul, năpârca
și șarpele zburător cel văpăios, ei își duc avuțiile pe umerii măgarilor și visteriile pe ghebul cămilelor la un popor care nu le va folosi. 7Căci
Egiptul ajută în zadar și fără folos. De aceea am numit‐o: Îndrăzneală
care nu face nimic. 8Acum du‐te, scrie
aceasta înaintea lor pe o tablă, sapă‐o într‐o carte ca să fie pentru zilele viitoare în veci de veci. 9Căci acesta
este un popor răzvrătitor, copii mincinoși, copii care nu vor să audă legea Domnului, 10care
7.13Mica 2.6
zic către văzători: Nu vedeți! Și către proroci: Nu ne prorociți lucruri drepte, vorbiți‐ne
lucruri plăcute, prorociți înșelăciuni. 11Depărtați‐vă din cale, dați‐vă în lături din cărare, faceți să înceteze dinaintea noastră Sfântul lui Israel. 12De aceea așa zice Sfântul lui Israel: Fiindcă nesocotiți cuvântul acesta și vă încredeți în apăsare și îndărătnicie și vă rezemați pe ele, 13de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca
o spărtură gata să cadă, ca o umflătură într‐un zid înalt a cărui prăbușire va veni
deodată, într‐o clipă. 14Și‐l va sfărâma cum se
sfărâmă vasul olarului care se sfărâmă fără milă și nu se mai găsește niciun ciob în sfărâmăturile lui cu care să se ia foc din vatră sau să se scoată apă din puț. 15Căci așa zice Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: În întoarcere și odihnă veți fi mântuiți, în liniște
și încredere va fi puterea voastră: dar
n‐ați voit. 16Și ați zis: Nu, ci vom fugi pe cai. De aceea veți fugi. Și: Vom încăleca pe cai iuți. De aceea cei ce vă vor urmări vor fi iuți. 17O
32.30Ios. 23.10
mie vor fugi la amenințarea unuia; veți fugi la amenințarea a cinci: până când veți rămâne ca o prăjină pe vârful unui munte și ca un steag pe un deal. 18Și de aceea Domnul va aștepta să aibă milă de voi, și de aceea va fi înălțat ca să se îndure de voi, căci Domnul este un Dumnezeu al judecății. Ferice
34.8Prov. 16.20Ier. 17.7
de toți cei ce‐l așteaptă. 19Căci poporul va locui în Sion, la
Ierusalim. Nu vei mai plânge; el se va îndura mult de tine la glasul strigării tale: cum va auzi, îți va răspunde. 20Și Domnul vă va da pâinea
strâmtorării și apa apăsării; totuși învățătorii tăi nu se vor mai ascunde ci ochii tăi vor vedea pe învățătorii
tăi. 21Și când vă veți abate la dreapta și când vă veți abate
la stânga, urechile tale vor auzi un cuvânt înapoia ta zicând: Aceasta este calea, umblați în ea. 22Și veți
pângări poleiala chipurilor voastre de argint și pojghița chipurilor voastre turnate de aur; le vei arunca departe ca pe o zdreanță necurată: Afară
! îi vei zice. 23Și
el va da ploaia seminței tale cu care îți vei semăna țarina și pâine, venitul ogorului, și va fi grasă și bogată. În ziua aceea vitele tale vor paște în pășuni întinse. 24Și boii și măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreț sărat, vânturat cu lopata și cu vânturătorul. 25Și pe
orice munte înalt și pe orice deal ridicat vor fi pâraie și râuri de apă în ziua măcelului celui mare, când vor cădea turnurile. 26Și lumina
lunei va fi ca lumina soarelui și lumina soarelui va fi de șapte ori pe atâta, ca lumina a șapte zile, în ziua în care Domnul va lega spărtura poporului său și va vindeca rana loviturii sale.
27Iată, numele Domnului vine de departe arzând cu mânia lui, și într‐un fum ce se ridică gros. Buzele lui sunt pline de furie și limba lui este ca focul mistuitor. 28Și suflarea
lui este ca râul ce se varsă, care ajunge
chiar până la grumaz ca să cearnă neamurile cu sita pieirii și să pună un frâu
al rătăcirii în fălcile popoarelor. 29Dar pentru voi va fi o cântare ca în noaptea sărbătoririi
unei serbări și bucurie de inimă ca a unuia care merge cu un fluier ca să vină la muntele
Domnului, la Stânca lui Israel. 30Și
Domnul va face să se audă măreția glasului său și va arăta coborârea brațului său cu aprindere de urgie și cu flacără de foc mistuitor, cu vijelie și furtună și pietre
de grindină. 31Căci prin
glasul Domnului Asirianul va fi dărâmat: îl
va bate cu toiagul. 32Și orice lovitură a toiagului hotărât pe care‐l va pune Domnul asupra sa, va fi cu timpane și harfe: și în lupte se va lupta cu ei cu vuietul brațului
. 33Căci Tofetul
19.6
este de mult pregătit; da, este pregătit pentru împărat; el l‐a făcut adânc și lat. Rugul său are foc și lemn mult: suflarea Domnului îl aprinde ca pe un râu de pucioasă.
311Vai de cei ce
se coboară în Egipt după ajutor și se
reazemă pe cai și se încred în care pentru că sunt multe și în călăreți pentru că sunt foarte puternici și nu se uită la Sfântul lui Israel, nici nu
caută pe Domnul. 2Și totuși el este înțelept și va aduce răul și
nu‐și întoarce cuvintele și se va scula împotriva casei făcătorilor de rele și împotriva ajutorului lucrătorilor nelegiuirii. 3Și Egiptenii sunt oameni
și nu Dumnezeu și caii lor carne și nu duh. Și Domnul își va întinde mâna și cel ce ajută se va poticni și cel ce este ajutat va cădea și amândoi vor pieri împreună, 4Căci așa mi‐a zis Domnul: După cum
leul sau puiul de leu răcnește asupra prăzii sale, când s‐a adunat împotriva lui o mulțime de păstori, nu se teme de glasul lor, nici nu se supune înaintea strigării lor: tot așa
Domnul oștirilor se va coborî să se lupte pe muntele Sion și pe dealurile lui. 5Ca
păsările cu aripile întinse, așa va acoperi Domnul oștirilor Ierusalimul; va acoperi
și îl va izbăvi, va trece peste el și‐l va scăpa. 6Întoarceți‐vă la acela, de la care v‐ați abătut
atât de mult, copii ai lui Israel! 7Căci în ziua aceea, fiecare își va lepăda
idolii de argint și idolii de aur pe care vi i‐au făcut mâinile voastre pentru păcat
. 8Și Asirianul va cădea
de sabie, nu de om; și o sabie nu de oameni îl va sfâșia. Și va fugi de sabie și tinerii lui vor fi birnici. 9Și stânca lui va trece de teamă
și mai marii lui se vor spăimânta de steag, zice Domnul, al cărui foc este în Sion și cuptorul său în Ierusalim.
321Iată, un împărat
va domni cu dreptate și mai marii vor cârmui cu judecată. 2Și un om va fi ca un loc
de ascuns împotriva vântului și un loc de adăpost împotriva furtunii; ca pâraiele de apă într‐un loc uscat, ca umbra unei stânci mari pe un pământ însetat. 3Și ochii
celor ce văd nu vor fi întunecați și urechile celor ce aud vor fi ascultătoare; 4și inima celor pripiți va pricepe cunoștința și limba gângavilor va fi gata să vorbească lămurit. 5Prostul nu se va mai numi ales, zgârcitul nu se va mai numi darnic. 6Căci prostul va vorbi prostii și inima lui va lucra nelegiuirea, făptuind răutate și rostind rătăcire împotriva Domnului, ca să lase gol sufletul celui flămând și să facă să lipsească băutura celui însetat. 7Și uneltele zgârcitului sunt rele: el cugetă viclenii ca să piardă pe cei blânzi cu cuvinte mincinoase, chiar când cel nevoiaș vorbește drept. 8Dar cel ales cugetă lucruri alese și va sta în lucruri alese. 9Sculați‐vă, femei fără grijă
, și auziți glasul meu! Voi, fete încrezătoare, plecați urechea la vorbirea mea: 10După zile, peste un an, veți fi neliniștite, voi cele nepăsătoare: căci culesul va pieri, seceratul nu va veni. 11Tremurați, voi, femei fără grijă! Tulburați‐vă, cele nepăsătoare! Dezbrăcați‐vă și dezgoliți‐vă și încingeți‐vă coapsele cu sac. 12Ele își vor bate țâțele plângând câmpiile cele plăcute, viile cele roditoare. 13Pe
pământul poporului meu vor răsări spini și scai, da, pe toate casele de bucurie în cetatea
cea veselă. 14Căci palatul
va fi părăsit, cetatea zgomotoasă va fi lăsată; dealul și turnul de veghere vor fi peșteri în veci, o bucurie pentru măgarii sălbatici, pășune turmelor: 15până când Duhul
se va vărsa de sus asupra noastră și pustia
se va preface în câmpie roditoare și câmpia roditoare se va socoti pădure. 16Atunci judecata va locui în pustie și dreptatea va locui în câmpia cea roditoare. 17Și lucrarea
dreptății va fi pace și rodul dreptății liniște și încredere în veac. 18Și poporul meu va locui într‐o locuință pacinică și în locuințe liniștite și în locuri de odihnă fără grijă. 19Și va cădea grindină, coborându‐se asupra pădurii și cetatea
va fi coborâtă jos
. 20Ferice de voi care semănați lângă toate apele și dați drumul picioarelor boului
și măgarului.