Ajutorul zadarnic al Egiptenilor
311Vai de cei ce
se coboară în Egipt după ajutor și se
reazemă pe cai și se încred în care pentru că sunt multe și în călăreți pentru că sunt foarte puternici și nu se uită la Sfântul lui Israel, nici nu
caută pe Domnul. 2Și totuși el este înțelept și va aduce răul și
nu‐și întoarce cuvintele și se va scula împotriva casei făcătorilor de rele și împotriva ajutorului lucrătorilor nelegiuirii. 3Și Egiptenii sunt oameni
și nu Dumnezeu și caii lor carne și nu duh. Și Domnul își va întinde mâna și cel ce ajută se va poticni și cel ce este ajutat va cădea și amândoi vor pieri împreună, 4Căci așa mi‐a zis Domnul: După cum
leul sau puiul de leu răcnește asupra prăzii sale, când s‐a adunat împotriva lui o mulțime de păstori, nu se teme de glasul lor, nici nu se supune înaintea strigării lor: tot așa
Domnul oștirilor se va coborî să se lupte pe muntele Sion și pe dealurile lui. 5Ca
păsările cu aripile întinse, așa va acoperi Domnul oștirilor Ierusalimul; va acoperi
și îl va izbăvi, va trece peste el și‐l va scăpa. 6Întoarceți‐vă la acela, de la care v‐ați abătut
atât de mult, copii ai lui Israel! 7Căci în ziua aceea, fiecare își va lepăda
idolii de argint și idolii de aur pe care vi i‐au făcut mâinile voastre pentru păcat
. 8Și Asirianul va cădea
de sabie, nu de om; și o sabie nu de oameni îl va sfâșia. Și va fugi de sabie și tinerii lui vor fi birnici. 9Și stânca lui va trece de teamă
și mai marii lui se vor spăimânta de steag, zice Domnul, al cărui foc este în Sion și cuptorul său în Ierusalim.
Împăratul cel drept
321Iată, un împărat
va domni cu dreptate și mai marii vor cârmui cu judecată. 2Și un om va fi ca un loc
de ascuns împotriva vântului și un loc de adăpost împotriva furtunii; ca pâraiele de apă într‐un loc uscat, ca umbra unei stânci mari pe un pământ însetat. 3Și ochii
celor ce văd nu vor fi întunecați și urechile celor ce aud vor fi ascultătoare; 4și inima celor pripiți va pricepe cunoștința și limba gângavilor va fi gata să vorbească lămurit. 5Prostul nu se va mai numi ales, zgârcitul nu se va mai numi darnic. 6Căci prostul va vorbi prostii și inima lui va lucra nelegiuirea, făptuind răutate și rostind rătăcire împotriva Domnului, ca să lase gol sufletul celui flămând și să facă să lipsească băutura celui însetat. 7Și uneltele zgârcitului sunt rele: el cugetă viclenii ca să piardă pe cei blânzi cu cuvinte mincinoase, chiar când cel nevoiaș vorbește drept. 8Dar cel ales cugetă lucruri alese și va sta în lucruri alese. 9Sculați‐vă, femei fără grijă
, și auziți glasul meu! Voi, fete încrezătoare, plecați urechea la vorbirea mea: 10După zile, peste un an, veți fi neliniștite, voi cele nepăsătoare: căci culesul va pieri, seceratul nu va veni. 11Tremurați, voi, femei fără grijă! Tulburați‐vă, cele nepăsătoare! Dezbrăcați‐vă și dezgoliți‐vă și încingeți‐vă coapsele cu sac. 12Ele își vor bate țâțele plângând câmpiile cele plăcute, viile cele roditoare. 13Pe
pământul poporului meu vor răsări spini și scai, da, pe toate casele de bucurie în cetatea
cea veselă. 14Căci palatul
va fi părăsit, cetatea zgomotoasă va fi lăsată; dealul și turnul de veghere vor fi peșteri în veci, o bucurie pentru măgarii sălbatici, pășune turmelor: 15până când Duhul
se va vărsa de sus asupra noastră și pustia
se va preface în câmpie roditoare și câmpia roditoare se va socoti pădure. 16Atunci judecata va locui în pustie și dreptatea va locui în câmpia cea roditoare. 17Și lucrarea
dreptății va fi pace și rodul dreptății liniște și încredere în veac. 18Și poporul meu va locui într‐o locuință pacinică și în locuințe liniștite și în locuri de odihnă fără grijă. 19Și va cădea grindină, coborându‐se asupra pădurii și cetatea
va fi coborâtă jos
. 20Ferice de voi care semănați lângă toate apele și dați drumul picioarelor boului
și măgarului.
Răzbunarea lui Dumnezeu asupra asirienilor
331Vai de tine, prădătorule
, care n‐ai fost prădat! Și ai vândut și n‐ai fost vândut! Când
vei înceta de prădat, vei fi prădat; și când vei sfârși de vândut, vei fi vândut. 2Doamne, îndură‐te de noi: pe tine
te‐am așteptat. Fii brațul lor în toate diminețile și mântuirea noastră în vreme de strâmtorare! 3La glasul zarvei popoarele au fugit, la înălțarea ta neamurile s‐au împrăștiat. 4Și prada voastră va fi strânsă cum strânge omida și cum sar lăcustele, așa vor sări ei peste ea. 5Domnul
este înălțat; căci el locuiește în înălțime: el a umplut Sionul cu judecată și dreptate. 6Și el va fi statornicia vremurilor tale, belșug de mântuire, înțelepciune și cunoștință. Frica Domnului este visteria lui. 7Iată, vitejii lor strigă afară: solii
păcii plâng cu amar. 8Căile
sunt pustii; călătorul încetează. El
a rupt legământul, a disprețuit cetățile, nesocotește pe om. 9Țara
jelește, lâncezește; Libanul se rușinează, veștejește: Saronul a ajuns o pustie și Basanul și Carmelul s‐au scuturat. 10Acum
mă voi scula, zice Domnul; acum mă voi înălța, acum mă voi ridica! 11Veți
zămisli pleavă, veți naște miriște: suflarea voastră este un foc care vă va mistui. 12Și popoarele vor fi ca varul în aprinderea cuptorului, ca
spinii tăiați care se ard în foc. 13Voi, cei
de departe, auziți ce am făcut! Și voi, cei de aproape, recunoașteți puterea mea! 14Păcătoșii în Sion se înfricoșează. Tremur a apucat pe cei nelegiuiți: cine dintre noi va locui cu focul mistuitor? Cine dintre noi va locui cu flăcări veșnice? 15Cel ce umblă
21.4
în dreptate și vorbește dreptate; cel ce disprețuiește câștigul din asupriri, cel ce își scutură mâinile ca să nu ia mită, cel ce își astupă urechile ca să n‐audă de sânge și își
închide ochii ca să nu vadă răul: 16acela va locui pe înălțime, cetățuile stâncilor vor fi scăparea sa, pâinea lui i se va da, apele lui vor fi trainice. 17Ochii tăi vor vedea pe împărat în frumusețea lui: vor privi țara întinzându‐se departe. 18Inima ta va cugeta la groază: Unde
este scriitorul? Unde este cumpănitorul? Unde este numărătorul turnurilor? 19Nu vei mai vedea pe poporul
cel sălbatic, pe poporul
cu limbă adâncă pe care n‐o poți înțelege, cu limba gângavă pe care n‐o pricepi. 20Privește
Sionul, cetatea sărbătorilor noastre: ochii tăi vor vedea Ierusalimul
125.1,2
, locuință liniștită, cort care nu va fi îndepărtat. Drugii
lui nu
se vor trage niciodată și niciuna din funiile lui nu se va rupe; 21ci acolo Domnul cel măreț va fi cu noi, un loc de râuri și șivoaie late: acolo nu vor intra corăbii cu vâsle, nici nu va trece pe acolo o corabie măreață. 22Căci Domnul este judecătorul nostru, Domnul este legiuitorul
nostru, Domnul
este împăratul nostru; el ne va mântui. 23Funiile tale s‐au slăbit, nu mai întăresc piciorul catargului lor, nu pot întinde pânzele; apoi se împarte prada unui jaf mare; ologii iau prada. 24Și locuitorul nu va zice: Sunt bolnav. Poporului
care locuiește în el i se va ierta nelegiuirea.
