Împăratul cel drept
321Iată, un împărat
va domni cu dreptate și mai marii vor cârmui cu judecată. 2Și un om va fi ca un loc
de ascuns împotriva vântului și un loc de adăpost împotriva furtunii; ca pâraiele de apă într‐un loc uscat, ca umbra unei stânci mari pe un pământ însetat. 3Și ochii
celor ce văd nu vor fi întunecați și urechile celor ce aud vor fi ascultătoare; 4și inima celor pripiți va pricepe cunoștința și limba gângavilor va fi gata să vorbească lămurit. 5Prostul nu se va mai numi ales, zgârcitul nu se va mai numi darnic. 6Căci prostul va vorbi prostii și inima lui va lucra nelegiuirea, făptuind răutate și rostind rătăcire împotriva Domnului, ca să lase gol sufletul celui flămând și să facă să lipsească băutura celui însetat. 7Și uneltele zgârcitului sunt rele: el cugetă viclenii ca să piardă pe cei blânzi cu cuvinte mincinoase, chiar când cel nevoiaș vorbește drept. 8Dar cel ales cugetă lucruri alese și va sta în lucruri alese. 9Sculați‐vă, femei fără grijă
, și auziți glasul meu! Voi, fete încrezătoare, plecați urechea la vorbirea mea: 10După zile, peste un an, veți fi neliniștite, voi cele nepăsătoare: căci culesul va pieri, seceratul nu va veni. 11Tremurați, voi, femei fără grijă! Tulburați‐vă, cele nepăsătoare! Dezbrăcați‐vă și dezgoliți‐vă și încingeți‐vă coapsele cu sac. 12Ele își vor bate țâțele plângând câmpiile cele plăcute, viile cele roditoare. 13Pe
pământul poporului meu vor răsări spini și scai, da, pe toate casele de bucurie în cetatea
cea veselă. 14Căci palatul
va fi părăsit, cetatea zgomotoasă va fi lăsată; dealul și turnul de veghere vor fi peșteri în veci, o bucurie pentru măgarii sălbatici, pășune turmelor: 15până când Duhul
se va vărsa de sus asupra noastră și pustia
se va preface în câmpie roditoare și câmpia roditoare se va socoti pădure. 16Atunci judecata va locui în pustie și dreptatea va locui în câmpia cea roditoare. 17Și lucrarea
dreptății va fi pace și rodul dreptății liniște și încredere în veac. 18Și poporul meu va locui într‐o locuință pacinică și în locuințe liniștite și în locuri de odihnă fără grijă. 19Și va cădea grindină, coborându‐se asupra pădurii și cetatea
va fi coborâtă jos
. 20Ferice de voi care semănați lângă toate apele și dați drumul picioarelor boului
și măgarului.
Răzbunarea lui Dumnezeu asupra asirienilor
331Vai de tine, prădătorule
, care n‐ai fost prădat! Și ai vândut și n‐ai fost vândut! Când
vei înceta de prădat, vei fi prădat; și când vei sfârși de vândut, vei fi vândut. 2Doamne, îndură‐te de noi: pe tine
te‐am așteptat. Fii brațul lor în toate diminețile și mântuirea noastră în vreme de strâmtorare! 3La glasul zarvei popoarele au fugit, la înălțarea ta neamurile s‐au împrăștiat. 4Și prada voastră va fi strânsă cum strânge omida și cum sar lăcustele, așa vor sări ei peste ea. 5Domnul
este înălțat; căci el locuiește în înălțime: el a umplut Sionul cu judecată și dreptate. 6Și el va fi statornicia vremurilor tale, belșug de mântuire, înțelepciune și cunoștință. Frica Domnului este visteria lui. 7Iată, vitejii lor strigă afară: solii
păcii plâng cu amar. 8Căile
sunt pustii; călătorul încetează. El
a rupt legământul, a disprețuit cetățile, nesocotește pe om. 9Țara
jelește, lâncezește; Libanul se rușinează, veștejește: Saronul a ajuns o pustie și Basanul și Carmelul s‐au scuturat. 10Acum
mă voi scula, zice Domnul; acum mă voi înălța, acum mă voi ridica! 11Veți
zămisli pleavă, veți naște miriște: suflarea voastră este un foc care vă va mistui. 12Și popoarele vor fi ca varul în aprinderea cuptorului, ca
spinii tăiați care se ard în foc. 13Voi, cei
de departe, auziți ce am făcut! Și voi, cei de aproape, recunoașteți puterea mea! 14Păcătoșii în Sion se înfricoșează. Tremur a apucat pe cei nelegiuiți: cine dintre noi va locui cu focul mistuitor? Cine dintre noi va locui cu flăcări veșnice? 15Cel ce umblă
21.4
în dreptate și vorbește dreptate; cel ce disprețuiește câștigul din asupriri, cel ce își scutură mâinile ca să nu ia mită, cel ce își astupă urechile ca să n‐audă de sânge și își
închide ochii ca să nu vadă răul: 16acela va locui pe înălțime, cetățuile stâncilor vor fi scăparea sa, pâinea lui i se va da, apele lui vor fi trainice. 17Ochii tăi vor vedea pe împărat în frumusețea lui: vor privi țara întinzându‐se departe. 18Inima ta va cugeta la groază: Unde
este scriitorul? Unde este cumpănitorul? Unde este numărătorul turnurilor? 19Nu vei mai vedea pe poporul
cel sălbatic, pe poporul
cu limbă adâncă pe care n‐o poți înțelege, cu limba gângavă pe care n‐o pricepi. 20Privește
Sionul, cetatea sărbătorilor noastre: ochii tăi vor vedea Ierusalimul
125.1,2
, locuință liniștită, cort care nu va fi îndepărtat. Drugii
lui nu
se vor trage niciodată și niciuna din funiile lui nu se va rupe; 21ci acolo Domnul cel măreț va fi cu noi, un loc de râuri și șivoaie late: acolo nu vor intra corăbii cu vâsle, nici nu va trece pe acolo o corabie măreață. 22Căci Domnul este judecătorul nostru, Domnul este legiuitorul
nostru, Domnul
este împăratul nostru; el ne va mântui. 23Funiile tale s‐au slăbit, nu mai întăresc piciorul catargului lor, nu pot întinde pânzele; apoi se împarte prada unui jaf mare; ologii iau prada. 24Și locuitorul nu va zice: Sunt bolnav. Poporului
care locuiește în el i se va ierta nelegiuirea.
Pedepsele asupra vrăjmașilor
341Apropiați‐vă
, neamuri, ca să auziți; și ascultați popoare. Să audă
pământul și toată plinătatea lui, lumea și tot ce iese din ea! 2Căci mânia Domnului este împotriva tuturor neamurilor și urgia lui împotriva tuturor oștirilor lor; le‐a nimicit cu desăvârșire, le‐a dat măcelului. 3Și ucișii lor vor fi aruncați și putoarea
lor se va ridica din trupurile lor moarte și munții se vor topi de sângele lor. 4Și toată
3.15Mat. 24.292 Pet. 3.10
oștirea cerurilor se va desface și cerurile se vor înfășura ca un sul
: și
toată oștirea lor va cădea cum cade
frunza de viță și ca ceea ce cade din smochin. 5Căci sabia
mea s‐a îmbătat în ceruri. Iată, se
va coborî asupra Edomului și asupra poporului blestemului meu, la judecată. 6Sabia Domnului este plină de sânge, s‐a îngrășat cu grăsime, cu sângele mieilor și al țapilor, cu grăsimea rărunchilor berbecilor: căci
Domnul are o jertfă în Boțra și o mare junghiere în țara Edomului. 7Și bivolii se vor coborî cu ei și boii și taurii și pământul lor se va adăpa cu sânge și țărâna lor se va îngrășa cu grăsime. 8Căci este ziua răzbunării
Domnului, anul răsplătirilor pentru pricina Sionului. 9Și râurile
Edomului se vor preface în smoală și țărâna lui în pucioasă; și țara lui se va face smoală care arde. 10Nu se va stinge nici noaptea nici ziua. Fumul
18.18
19.3
ei se va sui în veac, va rămâne pustie din
neam în neam. Nimeni nu va trece prin ea în veci de veci. 11Și
pelicanul și ariciul o vor stăpâni și bufnița și corbul vor locui în ea. Și el
va întinde peste ea funia pustiirii și cumpăna deșertării. 12Fruntașii săi, care să vestească împărăția, niciunul nu este acolo și toți mai marii ei vor fi o nimica. 13Și spinii
vor răsări în palatele ei, urzici și scai în cetățuile ei și ea
va fi locașul șacalilor, curtea struților. 14Și fiarele pustiei se vor întâlni cu câinii sălbatici, și țapul sălbatic va striga la tovarășul său. În ea se va adăposti și năluca nopții și își va găsi un loc de odihnă. 15Acolo va cuibări șarpele de noapte și va oua și va cloci și își va aduna puii sub umbra sa. Acolo se vor strânge vulturii unul cu altul. 16Căutați în cartea
Domnului și citiți: niciuna din acestea nu va lipsi, niciuna nu va avea să caute pe cealaltă. Căci gura mea a poruncit și Duhul său le‐a adunat. 17Căci el însuși le‐a aruncat sorțul și mâna lui le‐a împărțit țara cu funia: o vor stăpâni în veac, vor locui în ea din neam în neam.
