Pedepsele asupra vrăjmașilor
341Apropiați‐vă
, neamuri, ca să auziți; și ascultați popoare. Să audă
pământul și toată plinătatea lui, lumea și tot ce iese din ea! 2Căci mânia Domnului este împotriva tuturor neamurilor și urgia lui împotriva tuturor oștirilor lor; le‐a nimicit cu desăvârșire, le‐a dat măcelului. 3Și ucișii lor vor fi aruncați și putoarea
lor se va ridica din trupurile lor moarte și munții se vor topi de sângele lor. 4Și toată
3.15Mat. 24.292 Pet. 3.10
oștirea cerurilor se va desface și cerurile se vor înfășura ca un sul
: și
toată oștirea lor va cădea cum cade
frunza de viță și ca ceea ce cade din smochin. 5Căci sabia
mea s‐a îmbătat în ceruri. Iată, se
va coborî asupra Edomului și asupra poporului blestemului meu, la judecată. 6Sabia Domnului este plină de sânge, s‐a îngrășat cu grăsime, cu sângele mieilor și al țapilor, cu grăsimea rărunchilor berbecilor: căci
Domnul are o jertfă în Boțra și o mare junghiere în țara Edomului. 7Și bivolii se vor coborî cu ei și boii și taurii și pământul lor se va adăpa cu sânge și țărâna lor se va îngrășa cu grăsime. 8Căci este ziua răzbunării
Domnului, anul răsplătirilor pentru pricina Sionului. 9Și râurile
Edomului se vor preface în smoală și țărâna lui în pucioasă; și țara lui se va face smoală care arde. 10Nu se va stinge nici noaptea nici ziua. Fumul
18.18
19.3
ei se va sui în veac, va rămâne pustie din
neam în neam. Nimeni nu va trece prin ea în veci de veci. 11Și
pelicanul și ariciul o vor stăpâni și bufnița și corbul vor locui în ea. Și el
va întinde peste ea funia pustiirii și cumpăna deșertării. 12Fruntașii săi, care să vestească împărăția, niciunul nu este acolo și toți mai marii ei vor fi o nimica. 13Și spinii
vor răsări în palatele ei, urzici și scai în cetățuile ei și ea
va fi locașul șacalilor, curtea struților. 14Și fiarele pustiei se vor întâlni cu câinii sălbatici, și țapul sălbatic va striga la tovarășul său. În ea se va adăposti și năluca nopții și își va găsi un loc de odihnă. 15Acolo va cuibări șarpele de noapte și va oua și va cloci și își va aduna puii sub umbra sa. Acolo se vor strânge vulturii unul cu altul. 16Căutați în cartea
Domnului și citiți: niciuna din acestea nu va lipsi, niciuna nu va avea să caute pe cealaltă. Căci gura mea a poruncit și Duhul său le‐a adunat. 17Căci el însuși le‐a aruncat sorțul și mâna lui le‐a împărțit țara cu funia: o vor stăpâni în veac, vor locui în ea din neam în neam.
Starea strălucită a poporului lui Dumnezeu
351Pustia
și uscatul se vor bucura și pustietatea se va veseli și va înflori ca trandafirul. 2Va înflori
din belșug și se va veseli, da, cu bucurie și chiuit; i se va da slava Libanului, măreția Carmelului și a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreția Dumnezeului nostru. 3Imputerniciți
mâinile slabe și întăriți genunchii șovăitori! 4Spuneți celor ce sunt slabi de inimă: Fiți tari, nu vă temeți. Iată Dumnezeul vostru. Vine răzbunarea, răsplătirea lui Dumnezeu! El vine și vă mântuiește. 5Atunci ochii
orbilor se vor deschide și urechile
surzilor se vor destupa. 6Atunci ologul
15.30
21.14In. 5.8,9Fapte. 3.28.7
14.8
va sări ca cerbul și limba
mutului va cânta: căci în pustie vor țâșni ape și râuri în pustietate. 7Și nisipul lucitor se va preface în baltă și pământul însetat în izvoare
de apă; în locuința
șacalilor, unde se culcă ei, va fi iarbă cu trestii și papură. 8Și acolo va fi un drum și o cale și se va numi Calea Sfințeniei. Cel necurat
nu va trece prin ea, ci va fi pentru ei. Cei ce merg pe calea aceasta, chiar și nebunii, nu se vor rătăci. 9Leu
nu va fi acolo, nici fiară răpitoare nu se va sui pe el, nu se vor afla acolo, ci cei
răscumpărați vor umbla pe el. 10Și cei răscumpărați ai Domnului se vor întoarce și vor veni cu cântări de bucurie în Sion; și bucurie veșnică va fi pe capul lor: vor dobândi veselie și bucurie și durerea
și suspinul vor fugi.
Năvălirea lui Sanherib în Iuda
361Și a fost așa: în
anul al patrusprezecelea al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s‐a suit împotriva tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și le‐a luat. 2Și împăratul Asiriei a trimis pe Rabșache din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia cu putere mare. Și el a stat lângă canalul de apă al iazului de sus pe drumul mare al țarinei nălbitorului. 3Și Eliachim, fiul lui Hilchia, care era peste casă și Șebna, cărturarul și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul de cronici, au ieșit la el. 4Și Rabșache
le‐a zis: Spuneți lui Ezechia: Așa zice împăratul cel mare, împăratul Asiriei: Care este încrederea aceasta în care te încrezi? 5Eu zic (nu sunt decât vorbe de buze): Sfatul și puterea sunt aici pentru război. Acum în cine te încrezi de te‐ai răsculat împotriva mea? 6Iată, te încrezi în toiagul acelei trestii
frânte, în Egipt, pe care de se va rezema cineva, îi va înțepa mâna și o va străpunge: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 7Și dacă‐mi vei zice: Ne încredem în Domnul Dumnezeul nostru! Oare nu este el acela ale cărui înălțimi și altare le‐a depărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: Vă veți închina înaintea acestui altar? 8Și acum, te rog, fă o învoială cu domnul meu, împăratul Asiriei, și îți voi da două mii de cai, dacă poți din partea ta să pui călăreți pe ei. 9Și cum vei întoarce tu fața unui căpitan dintre cei mai mici din slujitorii domnului meu? Și te vei încrede în Egipt pentru care și călăreți! 10Și acum oare fără Domnul m‐am suit eu împotriva țării acesteia ca s‐o stric? Domnul mi‐a zis: Suie‐te împotriva țării acesteia și strică‐o. 11Atunci Eliachim și Șebna și Ioah au zis lui Rabșache: Te rugăm, vorbește slujitorilor tăi în limba siriană, căci o înțelegem și nu ne vorbi în limba iudaică, în urechile poporului care este pe zid. 12Dar Rabșache a zis: Oare la domnul tău și la tine m‐a trimis domnul meu să vorbesc cuvintele acestea? Oare nu m‐a trimis el la bărbații care șed pe zid ca să‐și mănânce balega și să‐și bea chiar udul cu voi? 13Atunci Rabșache a stat și a strigat cu glas tare în limba iudaică și a zis: Ascultați cuvintele împăratului celui mare, împăratul Asiriei! 14Așa zice împăratul: Să nu vă înșele Ezechia; căci nu va putea să vă scape. 15Și să nu vă facă Ezechia să vă încredeți în Domnul, zicând: Domnul ne va scăpa; cetatea aceasta nu va fi dată în mâna împăratului Asiriei. 16N‐ascultați de Ezechia; căci așa zice împăratul Asiriei: Faceți o binecuvântare cu mine și ieșiți la mine și
mâncați fiecare din vița sa și fiecare din smochinul său și beți fiecare apele fântânii sale; 17până voi veni și vă voi lua într‐o țară ca țara voastră, țara grâului și a mustului, țara pâinii și viilor. 18Să nu vă înduplece Ezechia, zicând: Domnul ne va scăpa. Oare a scăpat vreunul din dumnezeii neamurilor țara sa din mâna împăratului Asiriei? 19Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului? Și au scăpat ei Samaria din mâna mea? 20Cine dintre toți dumnezeii țărilor acelora a scăpat țara sa din mâna mea, ca Domnul să scape Ierusalimul din mâna mea? 21Dar ei au tăcut și nu i‐au răspuns un cuvânt: căci porunca împăratului era, zicând: Nu‐i răspundeți. 22Și Eliachim, fiul lui Hilchia, care era peste casă și Șebna, cărturarul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul cronicilor, au venit la Ezechia cu hainele lor sfâșiate și i‐au spus cuvintele lui Rabșache.
